1. Pentru că este lăudabil însuşi faptul că o actriţă atât de tânără şi atât de talentată a scris roman, o proză care presupune, mai ales la început de mileniu III, o construcţie pe mai multe planuri, care presupun, într-o anumită măsură, un suflu de alergător de cursă lungă;
2. Pentru că acest roman de debut arată că prozatorul este şi poet, şi dramaturg, ştie ce e lirismul – cel de azi, nu cel închis în formule desuete şi acum neconvingătoare – şi ştie şi să manevreze voci de personaje în dialoguri de toate soiurile;
3. Pentru că “Garsonieră în centru” se joacă irezistibil cu gânduri despre copilărie şi maturitate, despre entuziasm şi lehamite şi despre atâtea altele câte se întâmplă când te faci mare sau când crezi că te faci mare.
4. Pentru că în “Garsonieră în centru” – roman de debut, care a urmat după mai multe piese de teatru, printre care “Ziua perfectă” şi “Vă pupă piticul din Franţa” – se întâlnesc vocaţia pentru scenă şi interesul pentru psihologie, pe care autoarea a şi studiat-o, de altfel, la o a doua facultate;
5. Pentru că volumul, publicat în seria Polirom, dedicată vocilor noi din literature noastră contemporană, alege calea mai grea, pe cea imprevizibilă, ferindu-se de drumul bătut; Antoaneta Zaharia scrie ca un copil al secolului său, mizând pe libertăţile fertile pe care le permite fluxul conştiinţei – în romanul ei încap poveşti multe, cu adulţi-copii şi copii-adulţi care tot caută un drum, orbecăind după un glas propriu, care să-i călăuzească;
6. Pentru că e o carte ca un desen cu creta pe astfalt, colorat şi incert, în care, dacă-ţi pui imaginaţia la încercare, descoperi forme câte în lune şi în stele şi pornind de la care începi, tu, cititorul, să născoceşti poveşti;
7. Pentru că pune în joc personaje care seamănă cu personaje şi cu persoane, dar rămân o invenţie brevetată de Antoaneta Zaharia: prinţesa Miau, fata care purta 48, Păianjenul Pinochio, Baby, Filosoful… Aglomeraţie mare, ca în viaţă!
8. Pentru că, aşa stând lucrurile şi autoarea tot înnodând şi deznodând firele poveştii, ne tot plimbă prin mai multe spaţii până ameţim şi ne forţează, aproape la fiecare pagină, să pricepem cine, ce şi cum;
9. Pentru că are forţa să elaboreze cu adevărat o construcţie, scrie cu o anumită meticulozitate, specific unui creator din alt secol.
10. Pentru că nu este monotonă şi are poezie de mai toate felurile, topită într-un postmodernism atât de firesc azi, în care se simt versuri parcă extrase din poemele optzeciştilor şi douămiiştilor noştri.
Print