1.Pentru că acum chiar că nu mai ai nicio scuză de genul „n-am timp niciodată“, „abia apuc să citesc pentru școală“, „mai am treabă și după aia mă relaxez“. O să vină vacanța, o să pleci, probabil, pe coclauri, dar o să ai și măcar vreo două-trei după-amiezi tihnite sau vreo câteva dimineți de lenevit în pat și seri lângă brad. Așa că trebuie să-ți iei inima în dinți și să fii retro, old-fashioned, prin simplu fapt că deschizi o carte. Din hârtie adevărată. Unde mai pui că în ea dai de povești din alte vremuri! E un lux pe care ți-l permiți, parol! Dacă ai uitat cum se face, e musai să înveți din nou.
2.Pentru că de mult nu i-ai mai scris lui Moș Crăciun, de ani întregi, sunt sigură. Poate că, dacă apuci să răsfoiești cartea înainte de Ajun și să citești epistola Moșului către micuța Suzy Clemens, închipuită de Mark Twain, mai ai o șansă. Îi scrii pe ultima sută. Sau, dacă te trezești prea târziu, măcar vezi cam ce-i în capul Moșului când coboară pe horn (încearcă să-ți aduci aminte ce înseamnă sau caută în DEX). Și ce-i place să găsească într-o casă când se încumetă să intre.
3.Pentru că găsești nenumărate întâmplări hazlii, parcă desprinse din scenele puse în scenă cândva, la școală, înainte de vacanță. Iată câteva dintre ele, într-o ordine oarecare: Sherlock Holmes băgat până peste cap într-un caz cu o gâscă și niscaiva nestremate; ce face o femeie când vrea să-i ia un cadou soțului de Crăciun, dar n-are cu
ce; ce face un indian păgân când dă ochii cu minunile unei sărbători pe care n-o înțelege; ce se petrece la o casă de milostenie, ce stafii bântuie, ce bucate aburinde ajung pe-acolo și cam în noaptea Crăciunului; cum s-a mâniat zeul Thor și ce sfadă a ieșit în mitologie.
4.Pentru că, mai ales atunci când nu poți călători în realitate, n-ai decât să-ți lași imaginația să zburde liberă cu prilejul unei sărbători frumoase, care întotdeauna spune ceva despre tine, prin felul în care o petreci. Bunăoară, de ce nu te-ai duce până într-un apartament din New York sau până în Rochester, un orășel englezesc, ori la Londra? După aceea poți să pleci de-a dreptul în grădina Uriașului lui Oscar Wilde, sau în Poganuc, unde te așteaptă o fetiță pe nume Dolly, care nu prea înțelege ce e Crăciunul și arde de nerăbdare să afle. Rămâne singură acasă: „Toată lumea plecase; iar un biet suflețel părăsit se sperie de câte se pot întâmpla într-o casă mare și goală. S-a dat jos din pat și a deschis ușa camerei. Pentru scurtă vreme, tic-tacul bătrânului ceasornic din bucătărie i-a ținut de urât; curând însă a început să răsune din ce în ce mai tare, iritându-i auzul, până când și-a simțit toți nervii vibrând și tremurând: nu era chip să adoarmă. Stătea întinsă în pat și asculta zgomotele care veneau de afară. Era o noapte geroasă și senină, și era așa liniște că până și cel mai mărunt sunet căpăta o rezonanță metalică. Se auzeau tălpici de sanie scrâșnind și scârțâind pe drumul înghețat, și clinchete voioase de zurgălăi. Ajungeau tot mai aproape, treceau de casă și apoi se pierdeau în depărtare. Erau fericiții care se duceau să vadă steaua de aur și ghirlandele de Crăciun de la biserică. Steaua, ghirlandele, cuvintele astea o fascinau cu atât mai mult cu cât nu prea știa despre ce era vorba. Dolly era un copil cu multă imaginație, iar aerul tare și peisajul romantic al orășelului ei de munte îi hrăniseră fantezia. Povești nu citise niciodată, decât pe cele din Biblie și din Călătoria pelerinului, dar întreaga ei ființă vibrase la descrierea cetății cerești – imaginea neclară a unei zidiri falnice și strălucitoare înălțându-se dincolo de un fluviu întunecat; iar relatările fruste ale lui Nabby despre ce se petrecea la biserică îi inspirau tocmai această imagine. Deodată, în căpşorul drăgălaş a încolţit o idee grozavă: pe ferestrele din faţă se vedea biserica; o să se ducă acolo să se uite. A sărit degrabă din aşternut şi s-a îmbrăcat. În camera neîncălzită era o răceală pătrunzătoare, dar sângele copilei alerga iute şi sănătos; nici nu lua în seamă frigul. S-a înfăşurat în pelerină şi şi-a legat gluga, apoi s-a repezit la fereastră. Sigur, se vedea cât se poate de bine – bisericuţa cu ferestre ţuguiate şi fuioarele de lumină pe care le revărsau în zăpada scânteietoare. La intrare se adunase lume multă, şi erau bărbaţi şi băieţi care se uitau înăuntru pe geam. Sufletul lui Dolly se înfierbântase. Nu putea să vadă prea bine din pricina ramurilor de ulm, aşa că s-a hotărât să să iasă din casă şi să privească din curte.“ Ghici ce?
5. Pentru că găsești o sumedie de personaje reale, haiose, pestrițe, și o groază de întâmplări din gama cuprinsă între banal și miraculos. Ai cu cine să te delectezi, ai cu cine să momești copilul, mai ales dacă e dedulcit la tabletă, ai cu cine să-ți închipui un Crăciun.
6.Pentru că iubitorii aceia de literatură care pot citi aproape orice și care se delectează cu scriitori uitați sau cu clasici de toți citați și de puțini citiți vor găsi în această carte tot felul de povești anacronice, unele stând într-o desuetă lumină moralizatoare, altele presărate cu ironie și umor, unele scrise liric, altele născocite șugubăț, unele mai cuminți, altele mai îndrăznețe.
7. Pentru că între copertele acestui volum, ilustrat elegant, alb-negru, găsești strânse zece mostre de literatură d’antan, care nu și-a pierdut puterea și care-ți face cu ochiul, mai ales dacă ajunge la tine la momentul potrivit. Carevasăzică, utile dulci.
8.Pentru că poți să-ți faci de cap și să citești de oriunde, nu trebuie să începi cu începutul. Poți foarte bine să începi cu ultima povestire, poți să te întrerupi și poți să citești în tren, acasă, lângă pomul de Crăciun, în metrou, oriunde. Cartea e mică, dar cu personalitate.
9. Pentru că prietenii și rubedeniile sigur vor fi curioși, măcar o clipă, să vadă ce o fi în cartea pe care o ai în geantă. S-ar putea să le și placă și să mai câștigi o bilă albă în ochii lor.
10. Pentru că trebuie să-ți faci singur un dar: un obiect concret și ceva în plus, mult mai mult în plus.
Print