1. Pentru că este o carte fără complexe stilistice, tematice, filosofice ş.a.m.d. Spun „o carte”, fiindcă textele şi textuleţele strânse între cele două coperte chiar stau bine unele lângă celelalte şi sunt străbătute de câteve fire roşii. Asta e impresia mea, de cititor care nu agreează obiceiul, din ce în ce mai frecvent, de a strânge texte apărute deja în diverse publicaţii pentru a face „o carte”.
2. Pentru că are ceea ce se cheamă putere de reprezentare. „Opere cumplite” îl reprezintă fidel pe Florin Piersic Jr., un actor foarte bun, care nu mai face teatru atât de des cât mi-ar plăcea mie, pe care-l urmăresc de pe vremea când juca în „Patul lui Procust”, în regia Cătălinei Buzoianu, la Sala Grădina Icoanei, sau în „Copiii unui Dumnezeu mai mic”, pe dublu cu Adrian Pintea. Cartea lui face casă bună cu spectacolul de la Teatrul Metropolis, „Zaruri şi cărţi”, în care l-am văzut într-o formă senzaţională.
3. Pentru că pe autor îl reprezintă: privirea vigilentă şi pătrunzătoare şi o atitudine de frondă, într-un fel pasivă, faţă de lumea de plastic în care trăieşte şi pe care îi stârneşte când repulsie şi ironie acidă, când lehamite şi blazare; inteligenţa care îi spune că el nu funcţionează în afara acestei lumi; o puternică nostalgie nescrisă, poate chiar neconştientizată, după autentic; o indirectă neîncredere în omul de azi, poate că şi în fiinţa umană în general; expresia laconică, de mare impact.
4. Pentru că, de un firesc demn de invidiat, cu ceea ce se cheamă efect de real, pregnant prezent, cumplitele sale opere au un umor care e, în fiecare text, ceva mai mult – o formă elegantă, acut contemporană, a unei tristeţi organice.
5. Pentru că, în literă şi spirit, nu imită (de multe ori scriitorii, de orice vârstă, o fac inconştient) nici un model. Chiar dacă în vocea care povesteşte se simte amprenta stilistică a romanului american de azi, cartea nu dă impresia de făcătură, nu e „de plastic”, e un patchwork cu sens şi personalitate.
6. Pentru că autorul ei ştie ce înseamnă teatrul şi mirajul rampei. Citiţi măcar „sit-down tragedy”.
7. Pentru că spune ceea ce nu ştiu dacă vreun alt actor român are curaj să spună despre cum e să faci teatru şi film în România. Vezi „treizeci patruzeci de dolari (reality show)”.
8. Pentru că ar merita toată atenţia şi dacă ar avea 50 de pagini. În ele ar intra obligatoriu „happy end” sau „trei şi opt minunte”.
9. Pentru că îi dedică unul dintre cele mai bune texte, „un om împlinit”, lui Giovanni Papini, minunatul scriitor italian care se dezvăluia, în toată angoasa lui, în „Un om sfârşit”.
10. Enfin, pentru că foloseşte anticool scriitura cool.
Print