Actorii din West End se luptă cu… şobolanii şi nu numai

playhouse1
Pare-se că nu numai fondurile mai anemice şi ameninţarea unor noi taxe le fac viaţa amară slujitorilor Thaliei din capitala de pe Tamisa. La sfârşit de mai, actorii din teatre londoneze de renume se pregătesc sa lanseze o campanie în vedere obţinerii unor condiţii de muncă „mai bune şi mai sănătoase”, informează The Stage, publicaţie de specialitate. La Blackpool a avut loc săptămâna trecută conferinţa anuală a Equity, în timpul căreia reprezentaţii lumii teatrale au hotărât alcătuirea unui grup de lucru care să cerceteze acele teatre din West End ai căror actori se plâng de… şobolanii din culise şi de sistemele de canalizare. Acestora li se adaugă cabine precare sau mult prea puţine, în comparaţie cu numărul de actori, şi de asemenea, toaletele insuficiente  şi lipsa unor facilităţi strict necesare.
În „La Cage aux Folles” din celebrul Playhouse Theatre, există o singura cabină cu care trebuie să se descurce întreaga distribuţie a unui spectacol, povestea Tim Walton, reprezentantul Equity în timpul conferinţei, amintind că fermecătoarele teatre londoneze care şi-au păstrat, în mare, arhitectura şi structura iniţială, se luptă cu şobolanii şi, sigur, cu urmările deloc fireşti ale prezenţei lor (unele dintre ele vizibile în trusele de machiaj). A altă problemă cât se poate de concretă cu care dau piept artiştii anumitor teatre din West End este condiţia jalnică a grupurilor sanitare şi, ca sa fie tacâmul complet, a aerului condiţionat, care e sublim, dar…
Conform sursei citate, scopul acestei iniţiative este persuadarea conducerii unor teatre istorice din Londra să îmbunătăţească condiţiile de lucru pentru angajaţi.
Însă adevărate dificultate vine, după cum o invocă neîncetat proprietarii şi administratorii unor teatre precum Playhouse şi Shaftesbury, din însăşi structura vechilor clădiri, de un farmec incontestabil, totuşi, deloc spaţioase, neoferind posibilităţi de îmbunătăţire a condiţiilor nici pentru spectatori, nici pentru actori sau personalul artistic în general. Iar în prezent singurele dovezi ca se caută o soluţie sunt alocarea unor fonduri pentru modernizarea faimoaselor construcţii din centru Londrei de către organizaţii din domeniu, precum şi negocierile purtate cu proprietarii acestor instituţii.

Cruzimea nazistă sub reflector


francisco-reyes1



Teatro Circulo din East Village, New York, le-a pregătit
spectatorilor un „capitol de teatru pervers”, în opinia cronicarului de la New York Times, Andy Webester, care a publicat pe 20 mai un comentariu la spectacolul „Way to Heaven” („Drumul spre rai”), după o piesă scrisă de dramaturgul spaniol de succes Juan Mayorga. Spectacolul pus în scenă de Matthew Earnest, apreciat şi în Europa, şi în America, două continente încă neconsolate după lungul coşmar nazist, fixează sub un reflector necruţătoare cruzimea iraţională, cea care ţâşneşte din adâncul de nepătruns al omului, atrocitatea care pare ireală, îmbrăcând forme de neînţeles.
Este vorba despre o dramă istorică, gen considerat desuet, din câte am observat, pe scenele din universul dâmboviţean, dar nu şi în oraşele vizitate de muza Thaliei, din câte se observă. Un text care gravitează în jurul mecanismului pus în mişcare de una din bolile cele mai grave ale istoriei, şi azi mină de aur pentru artişti, fie ei scriitori, cineaşti sau oameni de teatru.
Piesa mult lăudatului dramaturg spaniol pune în lumină, într-adevăr, perversitatea nazistului în cea mai concretă formă a ei: Theresienstadt sau Terezin (localiteta aflată acum în Republica Cehă) este o aşezare evreiască clocită de nazişti pentru a le demonstra observatorilor că regimul pe care îl reprezintă îi oferă poporului lui Israel condiţii de trai umane. Dar, previzibil, respectivul spaţiu nu e decât un lagăr de concentrare, doar o oprire în drumul spre camera de gazare.  Comandantul (interpretat, ca şi celelalte personaje, de un actor spaniol, Francisco Reyes), om de lume şi deopotrivă om de bibliotecă, îşi descoperă vocaţia de regizor de teatru şi dramaturg şi apelează Gershom, un condamnat, cerându-i să-i convingă pe deţinuţi să interpreteze cu mai mult entuziasm personajele de el plăsmuite, în caz că vor „s-o mai vadă pe mama”,  măcar „în unul din trenurile acelea“.

Viaţa lui Anne Frank în musical

annefrank1
Premieră la Teatrul Dejazet din Paris: „Anne le Musical. Hommage à Anne Frank”, spectacol recomandat călduros de mai multe publicaţii franceze. Întruchipată în multe producţii de scenă şi în diverse versiuni cinematografice, adolescenta evreică ce a rezistat ani întregi, ascunsă într-o casă din Amsterdam, înainte de a fi trădată şi apoi deportată a devenit acum eroină de musical-hall, interpretată de tânăra Chloé Horryşi se povesteşte pe sine faţă cu istoria în piese muzicale compuse de Jean-Pierre Hadida, care declara pentru cotidianul Le Figaro că ritmurile interpretate de tinerii actori pe scena pariziană sunt acelea pe care „le-ar fi putut cânta Anne, familia şi prietenii ei.” Mici fragmente din spectacol sunt accesibile la: http://www.youtube.com/watch?v=HOU1jTcSWE4 şi http://www.youtube.com/watch?v=JACMyWqGQPU&feature=channel
 

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.