Rătăcind pe străzi
Printre oameni observând singurătatea
Iubire, unde eşti?
Îţi place să torturezi şi dimineaţa?
În ce cameră?
În ce pat?
Într-un trandafir negru
ţi-am descifrat chipul
Mă întreb sub ce formă te arăţi altora
ce nume foloseşti răspândind sămânţa
care dublează stelele
Pe o scară minerală
se suie şi se coboară
generaţii lăsând
urme mov de struguri
Se aud gemete de cuvinte
consoane şi vocale strivite
adieri de bozii înflorite alb
în muzica din pieptul tău
(volumul “Puterea morţilor asupra celor vii”, Polirom)
Print