Un actor care ştie să joace jocul. O voce de neconfundat. Inflexiuni perfect controlate pe stare. Eleganţă. Dan Condurache. Uneori tragicul se disimulează în burlesc. Sau într-o rară discreţie. Şi încă ceva: umorul. Umorul ca o calitate sine qua non a inteligenţei.
Dragă Vlad, aveţi perfectă dreptate: am uitat, luată de şuvoiul amintirilor, să trec în dreptul personajului Woland numele Dan Condurache – actor care a fost, într-adevăr, revelaţia spectacolului Maestrul şi Margareta (1980, Teatrul Mic, regia: Cătălina Buzoianu). La plasticitatea imaginii pe care ne-a oferit-o a contribuit, cu siguranţă, şi magiciana Miriam Răducanu. Actorul avea doar 28 de ani şi debutase pe scena acestui teatru la 23 de ani – în 1975, chiar anul în care a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” –, cu rolul Petre din Nu suntem îngeri de Paul Ioachim, în regia Soranei Coroamă Stanca. Vag mi-aduc aminte de Cântăreţul şi Jongleurul din Nebuna din Chaillot (1978), extraordinarul spectacol dedicat de Silviu Purcărete doamnei Olga Tudorache. 1978 i-a fost un an bun şi darnic, aducându-i încă un rol important: Franco Laspiga din Să îmbrăcăm pe cei goi, piesa lui Luigi Pirandello pusă în scenă de Cătălina Buzoianu. 1979 i-a adus trei roluri pe care nu le-am uitat: Jeoffrey Jackson în Pluralul englezesc (de Alan Ayckbourn, în regia Sandei Manu), Lică (Zbor de sticleţi, avându-l ca regizor pe Dem Rădulescu) şi Prezentatorul din Nu sunt Turnul Eiffel, de Ecaterina Oproiu, încă un spectacol al Cătălinei Buzoianu. Dar, aşa cum spuneţi şi dumneavoastră, Vlad, Woland este unul din primele sale roluri mari. Urmat imediat de Goetz (Diavolul şi Bunul Dumnezeu de J.P. Sartre), într-un spectacol antologic (1981), semnat de Silviu Purcărete. Cred că acesta este personajul care i-a marcat pentru multă vreme evoluţia profesională, multe dintre creaţiile ulterioare fiindu-i tributare.
2004 – Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache – lupta pentru putere, sub bagheta regretatului regizor Cristian Munteanu: Ştefăniţă Vodă din Viforul de Barbu Ştefănescu Delavrancea, Caligula – din piesa omonimă de Albert Camus, Goetz, Arturo Ui – din piesa lui Bertolt Brecht şi Richard al III-lea din piesa omonimă a lui Shakespeare. Acesta este un proiect din seria iniţiată şi realizată cu succes de Costin Tuchilă şi Puşa Roth pentru Radio România Cultural. “Teatrul radiofonic e prilejul unui antrenament teribil pentru actor. I se cântă nemeritat o doină de jale funebră”, spune Dan Condurache într-un interviu recent. A fost o provocare căreia Dan Condurache i-a răspuns cu talentul său imens şi cu virtuozitate: un adevărat regal actoricesc.
Laurenţiu Azimioară, Liudmila Szekely Anton, Dragoş Galgoţiu, Dinu Cernescu, Cristian Hadji-Culea, Alexa Visarion, Felix Alexa, Ştefan Iordănescu, Claudiu Goga, Florin Călinescu şi mulţi alţi regizori de teatru şi film datorează interpretării lui Dan Condurache o bună parte din succesul spectacolelor sau filmelor lor – vreo 40 de filme, a căror serie începe în 1982 cu Milionar la minut, La capătul liniei şi Calculatorul mărturiseşte. Dar filmografia lui Dan Condurache este o altă poveste. Foarte frumoasă şi de care ne putem bucura cu un singur click. Pe când teatrul e doar o clipă… Verweile doch! du bist so schön!
Print