A fost odată… Gala Hop

Dincolo de un posibil început de discuţie despre şcoala de actorie şi problemele absolvenţilor –  motiv pentru care am provocat la dialog profesori şi membri ai juriului – intenţia noastră, când am hotărât să realizăm un număr special dedicat Galei Hop a fost să îi invităm pe cei calificaţi să vorbească despre ei înşişi. Aşadar, în „paginile următoare” îi veţi găsi pe zece dintre concurenţii calificaţi la secţiunea individual, care au dorit să ne spună ceva despre ei…

Tradiţia Galei Tânărului Actor e mult mai veche decât cei paisprezece ani pe care-i adună Hop-ul la această ediţie. Numărându-se printre puţinele manifestări din România, care încurajează performanţa individuală, tip recital sau one-man show (ar mai fi Gala „Star” de la Bacău, care n-are, însă, vizibilitatea pe care ar merita-o), Hop este sau ar trebui să fie o şansă de a fi văzuţi pentru absolvenţii de actorie. În condiţiile în care posturile din teatre sunt blocate, iar la puţinele audiţii care se organizează pentru un singur rol într-un spectacol vin câte 500 de oameni, Gala de la Mangalia le dă prilej să apară pe o scenă. Efortul este aproape donquijotesc, atâta vreme cât un premiu câştigat aici nu le asigură aproape nimic, poate doar le confirmă sau le întăreşte încrederea în sine (se poate şi invers) şi are o frumuseţe tot donquijotescă, pentru că arată că actoria se face – acum, poate mai mult decât oricând – din pură vocaţie…

La o privire aruncată peste lista câştigătorilor, din 1998, când a fost prima ediţie a noii formule, circulând puţin pe litoralul românesc de la Costineşti la Mangalia, e vizibil că nume importante ale teatrului şi filmului românesc au trecut pe la Hop şi au primit coroniţă. În 2000, câştigătoare la secţiunea Individiual, cea mai bună actriţă, era Anamaria Marinca, absolventă a Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi. După succesul extraordinar din filmul „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, câştigător al Palme d’Or-ului, numele ei devenea cunoscut în toată lumea. În prezent, este actriţă la unul dintre cele mai importante teatre din Londra. În 2002, Mirela Oprişor, o altă vedetă a cinematografiei autohtone şi nu numai, câştiga acelaşi premiu la secţiunea Individual, iar în acelaşi an, Dragoş Bucur, obţinea Premiul „Timică”. Marius Chivu sau Pavel Bartoş, Clara Flores sau Andreea Bibiri, Adrian Văncică sau Ioana Calotă au trecut cu toţii pe la Mangalia şi au avut şansa de a fi văzuţi. Ori au ştiut să-şi joace bine şansa pe mai departe… În 2008, unul dintre tinerii actori apreciaţi, Lari Giorgescu (câştigător al marelui premiu din acest an şi la Gala „Star”), obţinea Premiul „Maria Filotti” la Mangalia, pentru un recital cu un fragment din „Poezia visului”, scenariu dramatic de Miriam Răducanu pe poezii de Emil Botta. În anul următor, una dintre cele mai talentate actriţe care au apărut în peisajul teatral în ultima perioadă, Valentina Zaharia, câştiga acelaşi premiu „Maria Filotti”. Spectacolul „Tectonica sentimentelor” de la TNB îi confirmă valoarea, iar excelenta montare „Treapta a 9-a”, pe care-l puteţi vedea din când în când la „unteatru”, asemenea. Printre câştigătorii ediţiei de anul trecut sunt Tudor Aaron Istodor, deja cunoscut din mai multe montări, şi Laura Bilic, de la Iaşi, sau Ioan Mihai Cortea, un actor de mare forţă şi sensibilitate pe care l-am descoperit de curând într-un spectacol de la acelaşi „unteatru”, o montare după istoria lui Zorba.

Despre povestea cu bune şi rele care se întâmplă la Mangalia, Cornel Todea, iniţiatorul ei în această nouă formulă – ce atinge în acest an numărul 14 – spunea într-o întâlnire pe care o aveam acum un an: „în fiecare an, a fost un bun prilej de a comenta la sfârşit ceea ce se întâmplă în şcolile de teatru. Dar aceste comentarii s-au făcut – ca mai tot ce înseamnă reuniunile şi analizele care se petrec în diversele domenii, de la politic, la economic sau artistic – într-o lume care n-are consecinţă… Deci se întâlnesc gazetari şi discută cum ar fi bine să fie şcoala de teatru, şcoala nu e cu adevărat reprezentată acolo, şi lucrurile se desfăşoară mai departe, fiecare pe direcţia lui, această lipsă de dialog fiind catastrofală sau, ca să evit o viziune apocaliptică, mai bine zis neproductivă. Sunt reprezentanţi ai şcolii, au fost mai întotdeauna, mai ales ai şcolilor particulare. Dar în ceea ce priveşte şcoala de stat, care este foarte serioasă, au existat etape în care reprezentanţi ai ei dintre cei mai interesanţi – care au şi descifrat direcţii de interes pentru lumea tânără – au socotit Gala tânărului actor ca o poveste care nu-i interesează şi pe care nu numai că au ignorat-o, dar chiar au făcut lobby împotrivă. Acum, le-a cam trecut această maladie…”

Dacă ceva s-a schimbat între timp, rămâne de discutat la finalul ediţiei din acest an.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.