„Ai vrea să fii un gong?”

O să încep cu sfârşitul… „Şi totuşi… nu am avut timp să scriu despre Târgu-Jiul meu natal şi nostagic, unde am văzut pentru prima dată lumina, şi casa, şi gardu’, pisica şi cuţu-cuţu, despre locomotiva cea-crescută-n-burţi, unde m-a găsit tata în pielea goală, uluit şi rătignit în piatra gării la vederea balaurului mişcător şi metalic, de care m-am despărţit numai din cauza nuielii din mâna tatii cu care m-a mânat până în Tudor Vladimirescu nr. 16. (…) Nu am scris despre întâlnirea mea, într-un Bucureşti bolnav şi mohorât, cu marele Henry Coandă, sau de întâlnirea, la New York, în vara lui ’81, cu Al Pacino, de întâlnirea cu marele actor rus Alexander Kaliaghin, sau Istvan Orkeny, sau Anatol Vasiliev, sau Valentin Silvestru… Nu am scris! De ce? Nu ştiu.” Doamnelor şi domnilor, cam aşa ar arăta o întâlnire pe unde scurte cu Horaţiu Mălăele. Sau cu „Horaţiu despre Mălăele”… E o carte cu „A fost odată”: „Natura mea/ cea condamnată/ Să-ncapă în/ <A fost odată…>”

Şi povestea începe cu începutul: „Sunt un om obişnuit care încearcă să comunice cu lumea”. Dacă îl cunoaşteţi pe Horaţiu Mălăele de la teatru (şi cine nu-l cunoaşte pe Horaţiu Mălăele?!), cartea apărută la Editura Elena Francisc Publishing vă va dezvălui faţete multe şi colorate (şi la propriu, şi la figurat, căci volumul e plin de caricaturi realizate de el) ale unui artist şi ale unei lumi şi tristă, şi veselă, şi dulce şi amară: cea a teatrului. Veţi descoperi nu atât dedesubturi, cât mici taine care fac uneori ca lucrurile pe scenă să se întâmple în mod miraculos, iar alteori să rămâne neîntâmplate, veţi descoperi legături de nedezlegat între oameni pe care cei mai mulţi îi cunoaştem drept personaje… „Şi-atunci, în primăvara ambiţiilor mele, la „Timon din Atena”, ne-am certat atât de rău, eu şi George (Constantin, n.r.), încât a trebuit să intervină tot Teatrul Nottara să ne despartă, ca să ne putem da seama că suntem inseparabili, legând o prietenie ce avea să dureze până la prematura lui dispariţie”. Un gând şi pentru Ştefan Iordache, strecurat sub o caricatură: „Pe vremea Incertitudinii, când el nu ştia nimic despre mine, iar eu nu aflasem totul despre el, Ştefan Iordache era visul bărbaţilor şi dorinţa nemărturisită a femeilor. Apoi el a devenit pe rând dom’ Ştefan, apoi nea Ştefan, apoi nea Fane, iar epigonismul nostru şi-a atins limita în cele din urmă cu „bă, Fane”. Şi o suavă glumă: „Într-un interviu am fost întrebat: „<Ce-ţi place mai mult la Octavian Cotescu?> <Vali Seciu.> Minţeam. Un pic”.

Dacă nu îl cunoaşteţi pe Horaţiu Mălăele (deşi, repet, cine nu îl cunoaşte pe Horaţiu Mălăele?!), aveţi prilejul să-l descoperiţi. Câteva pagini de jurnal din copilărie, câteva înştiinţări trimise de la şcoală părinţilor, despre absenţele nemotivate… părinţii, fratele, soţia… fotografii şi apoi Casandra, diploma de absolvire şi gânduri-imagini din turnee strecurate printre cuvinte: „Un prieten ne duce în New York. Plouă rece, continuu. Nimic mai şocant, mai urâtdetot; mai kitsch, mai fantastic decât acest oraş nopatea. (…) Patroni, afaceri, orchestre, picioare, burţi, fâţe, poponari şi noi”. Sau… „E seară. O maioneză crepusculară, sângerie, prevestitoare se lasă inexplicabil peste oraşul Santiago. Îmi vin în cap cuvintele lui Marquez, columbianul: <Sunt înspăimântător de realist>”.

De ce să citiţi într-o seară de vară cartea „Horaţiu despre Mălăele”? Pentru că nu este ceea ce poate fi numit în mod obişnuit un jurnal. Este ceva mai mult. E o poveste ca un puzzle din care poţi reface la sfârşit o imagine a unui om care e şi actor sau a unui actor care e şi om… Ce spuneţi de-un decalog personal?! Vă citez doar „porunca” numărul 3: „Rămâi modest. Dar fă în aşa fel ca lucrul ăsta să se ştie. Trebuie să ai orgoliul modestiei tale.” Pe restul le descoperiţi la faţa locului…

Şi închei cu începutul: „<Ai vrea să fii un gong?> <Da, la Royal Shakespeare Company>”.

Print

2 Comentarii

  1. george 10/08/2010
  2. rica venturiano 11/08/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.