Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, regizorul Andriy Zholdak…
Când eram tânăr și nu citisem cărți de teorie – eu am nimerit accidental în teatru, nu știam niciun secret – eram în anul întâi și nu studiasem încă la Vassiliev, am avut, totuși, o intuiție extraordinară: era o piesă în care un el și o ea se întâlnesc și își declară iubire. Repetam într-o sală mică a facultății. Le-am propus să ieșim și să ne ducem într-o piață care se afla la un kilometru depărtare de noi. Ploua. Am cumpărat flori, i le-am dat lui și l-am pus la un capăt al pieței, iar pe ea am trimis-o la celălalt capăt. Și i-am spus băiatului: ai întârziat zece minute, trebuie să alergi până la ea și să te dezbraci, apoi să o acoperi cu sacoul tău. Actorul acela din anul I aleargă două sute de metri, ajunge la ea în ploaie și îi spune sughițând că o iubește. Iată teatru adevărat! Mai târziu am aflat de la Meyerhold că, pentru ca un actor să poată juca cât mai credibil, el trebuie să treacă fizic prin experiența respectivă. (…)
Am o teorie legată de teatrul riscului. Eu vorbesc deschis și sincer cu actorii până la începutul repetițiilor. Le explic că voi crea situații de risc, de tensiune, de presiune, de pericol, Îi previn că îi voi provoca în timpul repetițiilor. Dacă actorul nu se teme, dacă își dorește acest lucru, dacă e interesat, lucrez cu el. Eu cred că actorul trebuie pus în situații extreme, în situații de junglă în timpul repetițiilor.
Textul face parte din volumul „Repetițiile și teatrul reînnoit. Secolul regiei”, volum conceput și realizat de George Banu, Nemira, 2009
Print