Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, Antoine Vitez…
„A dirija actorii este rareori o direcție. Înseamnă să-i observi și să le restitui imaginea pe care o produc ei înșiși, deci să-i faci conștienți de imaginea pe care o construiesc. Mi s-a întâmplat deseori să lucrez într-adevăr plecând de la aleatoriu, de la prezența brută a actorilor, chiar de la actorii care nu știau că repetiția începuse. Situându-mă în exterior îi observ și, câteodată, privindu-i trăind în spațiu, tranform în ficțiune ceva ce e natural. (…)
Vreau să vorbesc de raportul regizor-actor. Trebuie să ai un desen în cele două sensuri ale cuvântului: plan și desen. Un plan larg și ferm al spectacolului. Al sensului său. Și nu e vorba numai să umpli acest desen sau plan, nu e vorba numai să le ceri actorilor să coloreze desenul cu carnea lor. Dimpotrivă, le ofer planul, scenă cu scenă, bucată cu bucată, după cum decurge lucrul, îl ofer și mă ofer. Și ei îl iau în stăpânire. Rolul meu este să știu la ce moment ies din desen sau din plan, la ce moment începem să povestim altceva. Și dacă ajungem să povestim altceva, rareori e bine să ieșim din plan. Sau, atunci, trebuie să schimbi tot restul: trebuie schimbat planul. Și când ajungi să schimbi, pe drum e în general o catastrofă… Munca regizorului este, deci, în mare parte, o muncă de vigilență, nu de cenzură. Vigilență creatoare pentru că nu știu ce vor fi nici acțiunile și nici actorii.”
(Fragment din volumul „Repetițiile și teatrul reînnoit. Secolul regiei”, vol. coord. de George Banu, Editura Nemira 2016)
Print