Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului și a artelor spectacolului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, Antoine Vitez.
A dirija actorii este rareori o direcție. Înseamnă să-i observi și să le restitui imaginea pe care o produc ei înșiși, deci să-i faci conștienți de imaginea pe care o construiesc. Mi s-a întâmplat deseori să lucrez într-adevăr plecând de la aleatoriu; de la prezența bruta a actorilor, chiar de la actorii care nu știau că repetiția începuse. Situându-mă în exterior, îi observ și, câteodată, privindu-i trăind în spațiu, transform în ficțiune ceva ce e natural.
Regia este arta interpretării, cum se spune pentru ghicitor, pentru medium, pentru augur sau pentru preoții care ghiceau examinând intestinele victimelor sacrificate. Regizorul interpretează semnele lăsate pe hârtie de oamenii din secolele trecute (asta se cheamă text); și, de asemenea, sau, mai ales, el interpretează mișcările sau accentele actorilor prezenți pe scenă în fața lui; el descoperă ceea ce e ascuns în ei, ceea ce doresc să spună. Regizorul le retrimite imaginea lor, și nu pe aceea pe care au crezut c-o fac, ci pe aceea pe care au făcut-o într-adevăr… Astfel, regizorul îi surprinde, îi destabilizează, îi irită sau îi dirijează. Ca și cum unul dintre ei, un actor, un membru al corului, se îndepărta, sărea în sală, își observa camarazii și readucea pe scenă ceea ce a văzut și a înțeles… Această comparație, nu e falsă modestie: regizorul, prezent sau absent, joacă piesa, dar nu trebuie niciodată să uite că lucrează la propria sa deposedare. Mai mult chiar: întreaga lui activitate este aceea de a deposeda… Regizorul moare în actor, ne învață Stanislavski”.
(Fragment din volumul „Repetițiile și teatrul reînnoit” de George Banu, Editura Nemira, 2016)