Fie vorba între noi, e destul de cool să mergi la Apollo111, teatru&bar. Acum depinde pentru ce alegi să mergi: la teatru sau la party. Oricum ar fi, chiar e un loc aparte și departe de haosul bucureștean. Dacă reîncep stagiunile, e semn că toamna și-a intrat în drepturi, iar serile-s răcoroase și merg numai bine cu niște spectacole. Atmosfera din hub-ul de la Palatul Universul chiar încurajează astfel de experiențe și-o să te convingă să revii.
Apărut la finalul anului 2016, Apollo111 are o misiune simpatică, aceea de „a crea un spațiu profesionist unde artiștii să se exprime, iar publicul să se regăsească”. Producătorii propun „spectacole curajoase, montate cu echipe artistice tinere”. Ceea ce se și întâmplă. Iar spectacolul „Medea`s Boys” confirmă crezul lor și deschide stagiunea curentă. Regizorul Andrei Măjeri revine aici, după ce a montat în 2017 „Pulverizare” de Alexandra Badea, proiect câștigător al concursului SATELIT inițiat de Teatrul Apollo111 și Sub25.ro.
L-am descoperit pe tânărul regizor Andrei Măjeri cu un an în urmă, printr-un interviu pe care l-am făcut cu el după premiera craioveană „Nunta însângerată” de F.G. Lorca: un tip expansiv, cu o personalitate puternică, spirit critic și imaginație nemărginită și cu un discurs semi-filozofic. Atras de textele clasice, el nu are obsesia de a fi modern cu orice preț, ci crede că e suficient să pui ceva din tine în acel spectacol ca să fie fresh și original. Mi-a vorbit despre spectacolele fiecăruia, explicându-mi că nu există spectacol bun sau rău, ceea ce mi-a dat de gândit. Fiecare își completează spectacolul așa cum simte. Poate e un fel de poetică a lui, pe care o reiterează în fiecare montare, conștient sau nu. Iar în „Medea`s Boys” am recunoscut nu doar un stil pe care începe să și-l contureze, ci întocmai acest gând: că el are (alt)ceva de oferit fiecărui spectator prin ceea ce creează în scenă.
Dar să vorbim despre (o) Medeea. Eroină a celei mai crude tragedii antice, Medeea își va omorî cei doi copii pentru a se răzbuna pe bărbatul care s-a însurat cu altă femeie. Însă în spectacolul lui Andrei Măjeri, monstruoasa legendă devine un pretext pentru povestea a șase marinari care se întâlnesc într-un bar să sărbătorească o călătorie mitologică pe care au făcut-o împreună. „Medea`s Boys” e, de fapt, o pledoarie pentru masculinitate. Dacă piesa lui Euripide poate fi citită într-o cheie feministă – crima protagonistei justificându-se intrinsec prin toată suferința pe care ea o trăiește –, spectacolul de la Apollo111 răstoarnă perspectiva. Această Medea (care și-a pierdut până și un e) devine o prezență sufocantă în gândurile celor șase băieți cu nume grecești. Și iată cum încep să se împletească cele două planuri narative – pe alocuri imprecis acest parcurs, dar destul de ușor de urmărit până la sfârșit.
Scena s-a transformat într-un bar cu decor industrial, prin puterea imaginației scenografei Irina Chirilă (cu care Andrei Măjeri colaborează în mod frecvent). Ceea ce se încadrează de minune în peisaj, tot spațiul de la Apollo111 având aceeași influență. Tejgheaua are forma unui vapor, iar rafturile cu sticle par aranjate într-o jumătate de busolă hiperbolizată. Pentru câteva clipe, chiar ai senzația că ești undeva departe, pe mare sau pe ocean, sau ascuns pe un submarin. Și privești; cu un ochi înapoi, la cursurile de istorie și-ți reamintești de zei și lupte, iar cu altul în prezent, martor la procesele de conștiință și la crizele existențiale ale acestor puști. Ba chiar la un moment dat ajungi să te gândești că dac-ai fi avut rădăcini elene, ți-ai fi studiat în amănunt arborele genealogic.
Nu lipsește din barul Argonauților nici celebra bară de striptease, de care, inițial, stă atârnată expozitiv o armură de război, dar care în ultima scenă, va fi folosită pentru un număr de dans. Fără a fi neapărat necesară, însă. E un artificiu găsit pentru a accentua faptul că și bărbații pot avea micile lor plăceri nevinovate sau talente ascunse.
Deși există unele discrepanțe între cele două planuri narative, iar trecerile pot fi destul de bruște de la declamație la vorbirea trivială, propunerea regizorală a lui Andrei Măjeri e una intrigantă și curajoasă. Și nu pentru că ar fi luat textul lui Euripide și l-ar fi tradus într-un limbaj contemporan, ci pentru că a dat o altă dimensiune poveștii. Bazându-se pe dramaturgia lui Ionuț Sociu și folosind fragmente integrale din tragedia greacă, el compune o nouă structură dramatică. Spectacolul lui are coerență și unitate, își alocă timpul necesar pentru a crește dinamica acțiunii și a-și stabili propriul ritm… asta deși la premieră niciodată un spectacol nu e gata. Dincolo de a te obliga la introspecție și fără a se vrea militant, „Medea`s Boys” e o creație artistică; un univers teatral care-ți dă și un strop de ficțiune, și unul de real, dar și ceva dramatism, ceva vulgaritate. Te pune un pic pe gânduri.
Cine sunt băieții din jurul Medeei? Cu o distribuție exclusiv masculină, Eduard Trifa, Alexandru Ion, Alex Mirea, Vlad Ionuț Popescu, Alex Chindris și Florin Aioane se prind în provocarea lui Andrei Măjeri și vorbesc, cu mai multă sau mai puțină lejeritate, despre slăbiciunile sexului bărbătesc. Tipologii diferite, cei șase reușesc să susțină spectacolul pentru aproape două ore, completându-se unul pe celălalt. Primele scene par să fie de acomodare cu personajul, atât pentru public, cât și pentru ei. Destul de abuzivi la început cu înjurăturile comune (fără să aibă sens contextual), jocul băieților intră într-un firesc pe parcurs ce acțiunea evoluează. Spectacolul îi solicită semnificativ de mult și nu doar la nivel corporal, ci și emoțional. În paralel cu întâmplarea Medeei, ei retrăiesc momente dificile din viața fiecăruia, încercând să priceapă și să găsească răspunsuri sau o cale de a-și accepta propria sexualitate ori propria dependență. Fără să aibă partituri prea complexe, rolurile lor sunt destul de egale, poate puțin cuminți. Vlad Ionuț Popescu, deși printre cei mai tineri, aduce cu sine o energie incredibilă în scenă și știe să își dozeze stările suficient de bine cât să îți mențină atenția mereu asupra lui.
Eduard Trifa are datele unui actor extrem de interesant. Foarte tânăr și el, a terminat facultatea cu doar câțiva ani în urmă, a participat la Gala HOP în 2016 și apoi a mers la TIFF. Face parte din trupa Teatrului Municipal Baia Mare și începe să arate ce poate. Dacă inițial el e doar un băiat din gașca de marinari, personajul său izbucnește la un moment dat și continuă să crească. Treptat, devine, pe bune, Medea. Și-l crezi. Pornește timid în explorarea senzualității feminine, dar pe neașteptate, o transformă pe eroină într-o forță. Aproape că se metamorfozează din interior către exterior. Eduard Trifa își strunește cel mai bine cele două personaje, transpunându-și o cantitate enormă de emoție în fiecare dintre ele.
Andrei Măjeri are în stilistica sa regizorală un soi de teatralitate pe care o explorează cu fiecare montare. Ușor stridentă uneori sau poate ușor excesivă, dar alimentată de un proces amplu de documentare și înțelegere. Spectacolele lui sparg cu încredere tiparele teatrului clasic, dezechilibrează unitățile de acțiune, de timp și de spațiu și își conferă libertatea de a provoca reacții, de a te scoate din zona de confort. „Medea`s Boys” poate nu e un spectacol armonios sau comod, dar are avantajul de a te ține prin ritm, prin jocul actorilor și printr-un fel de element surpriză care apare de la o scenă la alta. Nimic spectaculos sau forțat, dar o schimbare care te obligă să te concentrezi, să fii acolo cu ei și să asculți ce au de spus. Asta dacă le accepți convenția. Dacă nu, o să te întrebi la final: ce-a fost cu băieții ăștia și de ce s-au dezbrăcat?
Apollo111
Medea`s Boys
Cu: Eduard Trifa, Alexandru Ion, Alex Mirea, Vlad Ionuț Popescu, Alex Chindris și Florin Aioane
Dramaturgia: Ionuț Sociu + fragmente din „Medeea” de Euripide
Regia: Andrei Măjeri
Scenografia: Irina Chirilă
Coregrafia: Attila Bordás
Asistenți regie: Teodora Petre, Victor Tunsu
Sound Design: Adrian Piciorea
Pregătire Vocală: Oana Cristina Pușcatu
Sunet: Andrei Mihai
Lumini: Marius Nitu
Regie tehnică: Alexandru Mihai Acsente
Foto: Barna Nemethi
Design afiș: Dragos Botcau
Mulțumiri speciale: Flash Tattoos Romania
Proiect co-finanțat de AFCN – Administrația Fondului Cultural Național
Foto: Claudiu Popescu
Print