Primele reprezentații ale așteptatului spectacol „Rinocerii”, de Eugene Ionesco, montat de celebrul regizor Robert Wilson la Teatrul Național din Craiova vor avea loc începând cu 29 iunie.
Revista Yorick și Teatrul Național din Craiova vă oferă patru invitații de câte două locuri la „Rinocerii”, câte una în fiecare seară, pe 30 iunie, 1, 3 și 4 iulie.
Concursul se va desfășura în secțiunea comentarii a Revistei Yorick și pe pagina de Facebook a revistei. Concurenții vor răspunde la întrebarea: „De ce a ales Robert Wilson să pună în scenă textul Rinocerii al lui Eugène Ionesco?” Răspunsul poate fi găsit în paginile Revistei Yorick!
Lăsați răpsunsurile dumneavoastră în secțiunea „Comentarii” a acestui material sau pe pagina de Facebook a Revistei
https://www.facebook.com/RevistaYorick?ref=hl, până joi, 26 iunie, ora 24.00. Câștigătorii vor fi aleși prin tragere la sorți și vor fi anunțați în cursul zilei de vineri, 27 iunie.
Print
Robert Wilson a ales sa puna in scena textul” Rinocerii” pentru ca asa i s-a cerut şi pentru ca, in urma intalnirii cu Eugène Ionesco, scriitorul si-ar fi manifestat dorinta ca piesele sale sa fie puse in scena de catre celebrul regizor.
„În primul rând, pentru că asta mi s-a solicitat. Am venit aici acum câțiva ani cu spectacolul meu de la Berliner Ensemble, „Sonetele” lui Shakespeare. E un teatru frumos. În tinerețe l-am cunoscut pe Eugène Ionesco. A venit să vadă prima mea creație teatrală importantă, pe care am făcut-o la Paris când eram foarte tânăr. Era un spectacol de șapte ore în care nu se vorbea. Lui i-a plăcut mult, a scris despre el, spunându-mi: „Ai mers mult mai departe decât Beckett”. Șapte ore de tăcere! După aceea, în 1971, m-a invitat să fac montare după o piesă de-a lui, în ideea că aș fi omul potrivit. Ca să fiu sincer, habar n-aveam cine e el de fapt, nu-i știam opera și nici despre teatru sau despre Samuel Beckett nu știam mai nimic… Peste câțiva ani ne-am întâlnit din nou, au luat dejunul în apartamentul lui, am fost intervievați și fotografiați. Și mi-a mai spus o dată că eu ar trebui să-i pun în scenă piesele. Era de părere că ele sunt adesea prost înțelese sau răstălmăcite. Dar n-am ajuns niciodată să-i montez vreo piesă, până acum. Acum, când mi s-a propus să fac „Rinocerii” aici, m-am gândit că poate e momentul potrivit și locul potrivit. Iată motivele.”
(17 iunie 2014)
“În primul rând , pentru că asta mi s-a solicitat .” “Acum , când mi s-a propus să fac RINOCERII aici , m-am gândit că poate e momentul potrivit și locul potrivit .Iată motivele .”
De ce a ales Robert Wilson “Rinocerii”?
“În primul rând, pentru că asta mi s-a solicitat. Am venit aici acum câțiva ani cu spectacolul meu de la Berliner Ensemble, „Sonetele” lui Shakespeare. E un teatru frumos. În tinerețe l-am cunoscut pe Eugène Ionesco. A venit să vadă prima mea creație teatrală importantă, pe care am făcut-o la Paris când eram foarte tânăr. Era un spectacol de șapte ore în care nu se vorbea. Lui i-a plăcut mult, a scris despre el, spunându-mi: „Ai mers mult mai departe decât Beckett”. Șapte ore de tăcere! După aceea, în 1971, m-a invitat să fac montare după o piesă de-a lui, în ideea că aș fi omul potrivit. Ca să fiu sincer, habar n-aveam cine e el de fapt, nu-i știam opera și nici despre teatru sau despre Samuel Beckett nu știam mai nimic… Peste câțiva ani ne-am întâlnit din nou, au luat dejunul în apartamentul lui, am fost intervievați și fotografiați. Și mi-a mai spus o dată că eu ar trebui să-i pun în scenă piesele. Era de părere că ele sunt adesea prost înțelese sau răstălmăcite. Dar n-am ajuns niciodată să-i montez vreo piesă, până acum. Acum, când mi s-a propus să fac „Rinocerii” aici, m-am gândit că poate e momentul potrivit și locul potrivit. Iată motivele.”
pentru că E. I. i-a recomandat să monteze unul din textele lui in diferite ocazii.
Fiind placut impresionat de prima creatie teatrala importanta a lui Robert Wilson, Eugene Ionescu l-a invitat sa monteze o piesa de-a sa. Pentru ca pana in prezent acest lucru nu s-a intamplat,
propunerea de a pune in scena textul “Rinocerii” venita din partea teatrului craiovean a fost una binevenita. Asadar, decizia asupra textului a fost influentata de acea intalnire din tinerete cu dramaturgul.
“…când i s-a propus să faca “Rinocerii” aici, s- a gândit că poate e momentul potrivit și locul potrivit. Iată motivele:
“Cred că, dacă pui în scenă o piesă cu intenția de a arăta un sens, asta tulbură și mai tare apele, totul devine și mai confuz. Se întâmplă lucruri pe care nu le putem explica. Dar, pentru unii dintre noi, ele par în regulă. Cert e că să regizezi un spectacol după o piesă de Eugène Ionesco nu este același lucru cu să regizezi o producție după Tennessee Williams, de exemplu. Vorbim despre un text care nu are nimic naturalist. Când a văzut vreunul dintre noi un om transformându-se în dinozaur?!””
Răspunsul simplu, direct și foarte firesc (așa cum reiese din rândurile articolelor Yorick) este “pentru că așa i s-a cerut”. Rugămintea teatrului din Craiova a reactivat probabil amintirea unor discuții mai vechi dintre regizor și autor în care acesta din urmă îi sugerase să-i monteze piesele astfel încât propunerea a fost de nerefuzat. 🙂
Pentru ca a fost rugat de catre directorul Teatrului National din Craiova.
pentru ca aceasta piesa i s-a propus cand a fost invitat sa regizeze la TNC 🙂
În primul rând, pentru că… asta i s-a solicitat! În al doilea rând, pentru că a aflat momentul şi locul potrivit ca să o monteze.
Ah, dacă ar fi să câştig, nu s-ar putea o invitaţie pe 3 (TREI) iulie? Asta pentru că, oricât de absurd ar părea, se joacă meciuri la Cupa Mondială, lucru ce ne transformă în nişte rino…, pardon, în nişte tifosi furioşi.
“In primul rand pentru ca asta mi s-a solicitat. Am venit aici acum cativa ani cu spectacolul meu de la Berliner Ensemble , lui Shakespeare…In tinerete l-am cunoscut pe Eugene Ionesco.A venit sa vada prima mea creatie teatrala importanta pe care am facut-o la Paris, cand eram foarte tanar…Lui i-a placut mult, a scris despre el, spunandu-mi: . Sapte ore de tacere! Dupa aceea, in 1971, m-a invitat sa fac o montare dupa o piesa de a lui , in ideea ca as fi omul potrivit.t. Ca să fiu sincer, habar n-aveam cine e el de fapt, nu-i știam opera și nici despre teatru sau despre Samuel Beckett nu știam mai nimic… Peste câțiva ani ne-am întâlnit din nou, au luat dejunul în apartamentul lui, am fost intervievați și fotografiați. Și mi-a mai spus o dată că eu ar trebui să-i pun în scenă piesele. Era de părere că ele sunt adesea prost înțelese sau răstălmăcite. Dar n-am ajuns niciodată să-i montez vreo piesă, până acum. Acum, când mi s-a propus să fac „Rinocerii” aici, m-am gândit că poate e momentul potrivit și locul potrivit. Iată motivele.
. In primul rand pentru ca asta mi s-a solicitat.Am venit aici acum câțiva ani cu spectacolul meu de la Berliner Ensemble, „Sonetele” lui Shakespeare. E un teatru frumos. În tinerețe l-am cunoscut pe Eugène Ionesco. A venit să vadă prima mea creație teatrală importantă, pe care am făcut-o la Paris când eram foarte tânăr. Era un spectacol de șapte ore în care nu se vorbea. Lui i-a plăcut mult, a scris despre el, spunându-mi: „Ai mers mult mai departe decât Beckett”. Șapte ore de tăcere! După aceea, în 1971, m-a invitat să fac montare după o piesă de-a lui, în ideea că aș fi omul potrivit. Ca să fiu sincer, habar n-aveam cine e el de fapt, nu-i știam opera și nici despre teatru sau despre Samuel Beckett nu știam mai nimic… Peste câțiva ani ne-am întâlnit din nou, au luat dejunul în apartamentul lui, am fost intervievați și fotografiați. Și mi-a mai spus o dată că eu ar trebui să-i pun în scenă piesele. Era de părere că ele sunt adesea prost înțelese sau răstălmăcite. Dar n-am ajuns niciodată să-i montez vreo piesă, până acum. Acum, când mi s-a propus să fac „Rinocerii” aici, m-am gândit că poate e momentul potrivit și locul potrivit. Iată motivele.”Declaratia lui Robert Wilson la intrebarea de mai sus.(Scuze, celalalt comentariu era incomplet).
Robert Wilson a pus in scena Rinocerii de Eugen Ionesco la TNC in primul rand pentru ca asa i s-a cerut, iar in al doilea rand, pentru ca i s-a parut momentul potrivit.
http://yorick.ro/robert-wilson-trebuie-sa-gasesti-lumina-in-tot-ce-faci/
“Și mi-a [EI} mai spus o dată că eu ar trebui să-i pun în scenă piesele. Era de părere că ele sunt adesea prost înțelese sau răstălmăcite. Dar n-am ajuns niciodată să-i montez vreo piesă, până acum.”
🙂 ps. “Acum, când mi s-a propus să fac „Rinocerii” aici, m-am gândit că poate e momentul potrivit și locul potrivit. Iată motivele.
Robert Wilson a considerat ca e un moment potrivit sa monteze un text de Eugene Ionesco, dramaturgul insusi sugerandu-i acest lucru in urma cu multi ani. Propunerea concreta a venit insa din partea teatrului din Craiova.
Teatrul din Craiova a inaintat propunerea de text, dar Robert Wilson si-a dorit sa monteze o piesa de Ionesco de mult timp. In acest caz, regizorul a imbratisat ideea lansata de teatrul craiovean.
Robert Wilson a ales sa monteze Rinocerii pentru ca i s-a propus acest lucru si a considerat ca “poate e momentul si locul potrivit” avand in vedere ca nu am mai regizat o piesa de Eugen Ionescu pana acum desi acesta din urma era de parere ca Wilson ar trebui sa-i regizeze piesele care sunt adesea “prost intelese sau rastalmacite”.
Robert Wilson a acceptat sa monteze acest text, considerand ca e un moment oportun. Si-a dorit sa regizeze un text de Ionesco, iar solicitarea acestui text de catre teatrul din Craiova a fost mai mult decat nimerita.