Câştigători concurs FNT

În urma concursului propus la începutul săptămânii trecute, am primit zeci de mailuri şi toate cu răspunsurile corecte la cele trei întrebări. Primii care au trimis răspunsurile corecte la redacţie, însoţite şi de scurta justificare despre mersul la teatru vor primi invitaţia câştigătoare. Le publicăm numele însoţite de cele câteva rânduri pe care ni le-au scris, în ordinea primirii mailurilor. Câştigătorii vor putea primi invitaţiile începând de marţi, de la sediul UNITER, intre orele 9.30 – 17.00.

1.Raluca Uluiteanu, invitaţie „Breaking the waves”

„De ce merg la teatru? Pentru că îmi place. Pentru că viaţa noastră este o piesă de teatru, improvizăm continuu, trăim, regretăm, iubim, uităm, râdem, plângem…

teatru = viaţă.

Pentru că am fost pe scenă şi am trăit ce înseamnă să te transpui în pielea personajului atât cât se poate de bine încât să înteleagă mesajul tău toate categoriile de oameni care te văd pe scenă. Ori de câte ori merg la teatru trăisc cu personajele.”

2.Raluca Văduva, invitaţie „Breaking the waves”

„La întrebarea “de ce merg la teatru” am un răspuns mai altfel: domnul Radu Beligan a spus la un moment dat, într-un interviu, ca pentru dumnealui teatrul reprezintă “singura experienţă în care oamenii mai pot trăi şi visa împreună”. Exact asta înseamnă teatrul. Câteva zeci de minute magice în care oamenii, atât cei de pe scenă cât şi cei din sală, formează un tot într-o lume inventată pentru ei şi cu ajutorul lor.”

3.Casandra Lungu, invitaţie „Dibuk”

„Ai spune că e simplu să scrii despre ceva care îţi e atât de natural. Dar în faţa hârtiei-a mailului gol, e mai greu. Mai ales pentru că intervine sinceritatea de la care trebuie să pleci într-o astfel de confesiune. Căci dacă într-adevăr te fascinează lumea asta şi actorii, răspunsul la întrebarea de mai sus devine mărturisirea unei credinţe pe viaţă.

La început mergeam la teatru pentru că m-au dus părinţii de mică şi pentru că aşa fusesem educată/învăţată. Îmi plăcea şi cam atât. Apoi, între şcoala generală şi liceu, am dezertat. Revenirea a fost bruscă, brutală şi pentru totdeauna. În liceu, cu „Visul unei nopţi de vară” în FNT.

Şi de atunci mă tot duc la teatru pentru că îi iubesc pe actori. Pentru că şi atunci când joacă prost, identific mereu un moment sensibil al fiecăruia, când a strălucit. Pentru senzaţia nebună de a sări pe scenă alături de ei, trăita de atâtea ori. Pentru “a fura” şi a învăţa, eu acum fiind studentă la teatru. Pentru că în teatru şi la teatru e bine, e viu, totul e posibil şi nimeni şi nimic nu ăţi face rău. Pentru că, atunci când “e pe bune”, pleci cu ideile făcute ferfeniţă şi începi să interoghezi lucrurile în care credeai. Pentru că râzi, plângi, suferi şi tu, trăieşti alături de actori atâtea stări şi atâtea personaje. Asta, repet, doar dacă eşti şi tu la fel de sincer ca şi ei…”

4.Adrian Băcanu, invitaţie „Dibuk”

„De ce merg la teatru? Dintr-un motiv egoist. Vreau să câştig. Şi vreau să câştig mult. Şi repede.

Să câştig viziunea unui Maniuţiu închis într-o cuşcă pe scenă în lagărul de la Auschwitz, să câştig nişte muşchi abdominali fantastici după porţia de râs a la’ Dabija şi pyramusul lui şi atâtor alte piese, să câştig cum se face un lucru excelent şi cum pot face atâţia oameni (actori, regizori, maşinişti) atâtea lucruri excelente, să câştig dezvoltarea gusturilor mele, să câştig idei noi de a privi o problemă şi de a accepta nişte lucruri aparent din altă parte (o piesă din Grecia Antică pe muzică maramureşeană), să câştig tăcerea şi durerea unora, râsul altora. SĂ CÂŞTIG!”

5.Corina Brânzoiu, invitaţie „Royal fashion”

„Am luat parte ca spectator la spectacolele şi conferinţele din cadrul Festivalului Internaţional de Teatru şi în ediţiile din 2009, 2008 şi 2007 şi sper că voi reuşi să ajung şi la această ediţie. De ce merg la teatru? Îmi place să simt un nod în gât, să simt cum inima îmi bate de emoţie când văd ce se întâmplă pe scenă, ideile şi  ar fi o onoare pentru mine să iau parte la oricare din cele trei reprezentaţii propuse de dumneavoastră.”