Vara în Bucureşti teatrele cam intră în „hibernare”. Şi odată cu ele şi interesul pentru teatru. Oamenii pleacă în concedii, sunt atenţi la alte lucruri, iar viaţa culturală în a noastră capitală e, vorba dramaturgului, „sublimă… dar lipseşte cu desăvârşire”. În ultimele săptămâni, doar ordonanţele Guvernului Boc ce au făcut să mai tresară puţin lumea teatrală şi culturală din Bucureşti. Acum s-au limpezit puţintel apele – desigur, până la următoarea Ordonanţă care să răstoarne tot ce s-a hotărât la ultima întâlnire între directorii de teatre şi guvernanţi – şi liniştea s-a aşternut din nou…
Vă propuneam la sfârşitul stagiunii, în urmă cu câteva săptămâni, câteva topuri cu cele mai bune spectacole, regii, interpretări în Bucureşti. Şi tot atunci îi invitam pe cititorii noştri să aleagă spectacolul preferat. A trecut ceva mai mult de o lună de atunci şi s-au strâns aproape 500 de voturi. Pe primul loc în topul preferinţelor a fost – deloc surprinzător – „Oscar şi Tanti Roz” de la Teatrul Bulandra, în regia lui Chris Simion şi având în rolurile principale pe Oana Pellea şi Marius Manole.
Spuneam „deloc surprinzător”, pentru că spectacolul Teatrului Bulandra este genul de montare care exploatează un fond emoţional de care se pare că publicul are nevoie în acest moment. Şi aş zice că arată destul de limpede o tendinţă pe care, cu siguranţă, teatrele vor fi nevoite să o ia în seamă în perioada următoare care nu se anunţă deloc prea roz… nici în zona culturii şi nici în alte zone. Mai mult decât oricând în ultimii ani, deşi teatrele în Bucureşti sunt puţine şi cererea mare – au fost săptămâni întregi în care nu reuşeai să găseşti un bilet la teatru, spectacolele se vindeau din momentul în care erau afişate -, în toamna lui 2010 şi, cu siguranţă, în stagiunea următoare va fi mai dificil. Salariile sunt deja tăiate, oamenii vor fi nevoiţi să facă economii ca să meargă la un spectacol. Şi atunci va fi important ce anume le oferă teatrul… Şi nu înţeleg prin asta a face compromisuri publicului. Dar, cu siguranţă, va fi mai puţin loc pentru experimente în perioada următoare… Aşadar, primele locuri ale topului realizat de cititorii noştri reflectă destul de fidel preferinţele spectatorilor, care de obicei sunt diferite de cele ale criticilor. Pe primul loc, aşa cum spuneam, „Oscar şi Tanti Roz”. Spectacolul are toate ingredientele unui succes de public: un text emoţionant, două vedete şi o regie nu foarte complicată. Pe locul al doilea „Cântăreaţa cheală. Lecţia”. Surprinzător, căci e vorba de un text al lui Eugene Ionesco. Dar are avantajul că e montat la Teatrul de Comedie şi că are o regie care a exploatat ceea ce de obicei este lăsat în umbră în textele lui Ionesco. Pe locul al treilea, „Livada de vişini”. Aş risca o afirmaţie. „Livada…” a avut premiera la sfârşitul stagiunii şi s-a jucat de prea puţine ori. Dacă ar fi fost văzută de mai mulţi spectatori, „Livada…” ar fi putut fi pe primul loc, pentru că şi ea are ingredientele necesare: emoţie bine dozată, e un text clasic şi, din nou, vedete…
Dar în aşteptarea toamnei vă propunem să votaţi din nou. De data asta, alegeţi-vă actorul preferat…
Buna ziua, vreau sa va intreb la ce va referiti in articol cand spuneti:
“Dar are avantajul că e montat la Teatrul de Comedie şi că are o regie care a exploatat ceea ce de obicei este lăsat în umbră în textele lui Ionesco.”
Ce anume?
“Are avantajul ca e montat la Teatrul de Comedie”, adica e un teatru ceva mai iubit de publicul larg, pentru simplul fapt ca se cheama “de Comedie” si pentru ca spectatorii acestui moment sunt mai degraba dispusi sa mearga la “o comedie” decat la o drama. Iar regia lui Victor Ioan Frunza a dezvaluit tocmai acele laturi de comic pur ale textului, incercand sa lase in urma ideea ca teatrul lui Ionesco e un teatrul “al absurdului”, asa cum e catalogat de obicei si sa demonstreze ca textele lui nu sunt, asa cum este considerat si montat in cele mai multe situatii, ca si cum ar fi niste piese pt un public de elita. Victor Ioan Frunza, fara sa coboare in vreun fel nivelul textului, ii dezvaluie laturile comice, adica pe acelea care ar putea sa placa si sa-l incangte si pe spectatorul care intra pentru prima data intr-o sala de teatru, si pe cel care o frecventeaza consecvent. Astea sunt avantajele… daca mai averi nevoie de vreo precizare, nu ezitati.
Eu tot astept topuri cu actori/actrite/regizori/spectacole DIN TARA !!!
De ce v-ati oprit la Bucuresti ? IN TARA “E LUX”, cum bine spunea un mare, mare (la figurat :)) regizor de teatru. Astept …
si eu astept topurile, ca mi se par utile. Asa-zisii specialisti sunt anti, dar e clar ca ele arata ceva si ridica intrebari
se practica in toate lumea si de mult.