Ce talente ascund liceele din România…

Cine a intrat în primele trei zile ale săptămânii trecute în sala de la Izvor a Teatrului Bulandra a descoperit la ce tensiuni şi temperaturi se creează „artele” în adolescenţă. Pe 9, 10 şi 11 mai a avut loc cea de-a IV-a ediţie a Festivalului de Arte pentru liceeni „Florian Pittiş”.  O zi pentru muzică, o zi pentru teatru şi o zi de Gală – decernarea premiilor plus patru minirecitaluri cu Zoia Alecu, Ducu Bertzi, Nicu Alifantis şi Mircea Vintilă.

Foto Ion Mates, Teenpress

Secţiunea „Muzică”, deşi foarte iubită de participanţi, n-a reuşit totuşi să convingă juriul să acorde marele trofeu al festivalului. Au fost multe premii, pe ideea „toată lumea merită încurajată”, dar trofeul rămâne la organizatori… Ceea ce nu s-a întâmplat la secţiunea „Teatru”. N-am să vă vorbesc despre ce se petrecea în culise, sau în spate, la intrarea actorilor, ori în sală în timpul competiţiei de marţi seara. Emoţii, delir, bucurie de a juca, tristeţi, încurajări, presentimente… o atmosferă de concurs adevărat şi, ceea ce e cel mai important, cu propuneri adevărate şi valoroase pentru scenă. Au fost cinci trupe care, fiecare, timp de jumătate de oră, au trebuit să-şi arate talentul şi cinci texte extrem de diferite, de la „Sânziana şi Pepelea” la „Jocul de-a vacanţa” şi de la „Expresul de noapte” al lui Mrozek la „Vis” după „Visul unei nopţi de vară” de Shakespeare sau la „Doamna Deleanu” de Gabriel Pintilei.

Fiecare dintre spectacole ar merita discutat, pentru că toate la un loc şi fiecare în parte arată pe de o parte preocuparea serioasă pentru teatru (aproape toate propunerile au depăşit zona „amatorismului”), pentru alegerea textului potrivit, iar pe de altă parte, arată deschiderea şi curajul de a aborda un gen de spectacol viu, modern, lipsit de clişee. Şi asta în ciuda faptului că şcoala românească, sistemul de învăţământ gimnazial şi liceal nu oferă posibilităţi reale de studiu al artelor spectacolului. Totul se face „din pasiune”, aşa cum mi-au spus câţiva dintre liceenii din sală, „cu sprijinul părinţilor şi al câtorva profesori”, sau în cazurile fericite, cu sprijinul conducerii şcolii, cum s-a întâmplat cu liceul „Gheorghe Lazăr”, organizator, alături de Trupa As şi cu sprijinul Teatrului Bulandra al acestor ediţii ale Festivalului „Florian Pittiş”, în memoria lăzăristului Florian Pittiş.

Trupele selectate să ia parte la această fază finală a concursului au fost două din ţară, „Hooleelogans” de la Timişoara, şi „Atelierul de teatru” de la Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Botoşani. Primii au venit cu „Sânziana şi Pepelea”, o versiune interesantă în care textul şi interpretarea au fost salvate de multe ori de o regie inteligent construită, cu inserturi de teatru de păpuşi frumos gândite, care permiteau dedublări şi abateri de la ritmul poveştii mult contemporaneizată, prin costume (negre, simple, de repetiţie, doar Sânziana purtând rochie albă), printr-o viziune nouă asupra textului, la graniţa dintre autoironie şi pastişă. Un ritm poate insuficient imprimat spectacolului l-a făcut să rămână în afara premiilor acordate de juriu şi, de asemenea, problemele de interpretare insuficient mascate de felul cum a fost gândit spectacolul.

Foto Ion Mates, Teenpress

„Jocul de-a vacanţa” în schimb, venit de la Botoşani, (care a şi obţinut premiul pentru cel mai bun spectacol şi premii de interpretare) a fost probabil spectacolul cel mai curajos. Mihail Sebastian, jucat la… 17 ani, este un act de curaj. Cu atât mai mult, cu cât textul şi personajele au fost uşor adaptate pentru această vârstă, dar, culmea!, fără să dăuneze în vreun fel piesei. Frumos decupat, în aşa fel încât în 30 de minute toată povestea de la pensiunea Weber să aibă timp să se desfăşoare şi să se facă înţeleasă, spectacolul de la Botoşani a rămas mai mult în zona comediei, pe care a exploatat-o extrem de inteligent, fără să alunece în capcana unor drame de neînţeles încă… E păstrat doar monologul dinspre final al Corinei, care nu vrea să-şi dezvăluie şi nici să afle identitatea lui Ştefan, iar scena cea mai puternică şi mai bine realizată (chiar dacă a avut câteva tuşe de culoare în plus) este cea în care la pensiune soseşte cuplul de intruşi… Bine lucrat, spectacolul de la Botoşani a avut ceea ce altora le-a lipsit, şi anume atenţia la detaliu, la gest, la poziţia în scenă şi în cazul (sau mai ales în cazul) rolurilor secundare sau episodice.

Trupele din Bucureşti au intrat în concurs trei, dar au ieşit două… din motive obiective, juriul n-a luat în calcul una dintre trupe, „Okaua” a Liceului Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” care a depăşit cu mult limita de timp, prezentând un spectacol bine lucrat şi bine gândit, dar care a ţinut 60 de minute în loc de 30, „Vis” după „Visul unei nopţi de vară”. La fel de mare şi curajul lor de a descifra un text de Shakespeare – cu talent, fără să trădeze piesa, fără să se împiedice prea mult în rostirea versului shakespearian, descâlcind bine imagini şi situaţii complicate. Costumele extrem de frumoase, desfăşurarea de figuraţie, jocul de lumini, machiajul, felul cum e decupat textul, interpretarea, toate fac ca spectacolul Trupei Okaua să fi fost poate cel mai elaborat dintre cele prezentate în concurs. Probabil dacă ar fi intrat în jurizarea finală „clasamentul” ar fi arătat altfel.

„Expresul de noapte” al trupei „Brainstorming de la Colegiul Naţional „George Coşbuc” şi „Doamna Deleanu” al trupei „Arlechino” de la Colegiul Naţional Mihai Eminescu au fost, aşadar, singurele spectacole din Bucureşti rămase în concurs. Unul dintre ele, „Doamna Deleanu” a câştigat Marele Trofeu şi dacă e să vorbim din nou de curaj, trupa de la „Mihai Eminescu” a ales un text modern şi ofertant, care le-a permis să-şi arate în primul rând talentul personal „fără mască”.

Apoi, pentru „Expresul de noapte”, El a fost răsplătit cu un premiu pentru cea mai bună interpretare masculină, detaşându-se vizibil de toţi colegii de competiţie, prin maturitatea cu care şi-a dozat vocea, gestul, mişcările, o prezenţă extrem de puternică în scenă şi un talent care probabil îşi va căuta drumul la Facultatea de Teatru. O menţiune specială aş avea pentru partenera lui, a cărei prezenţă delicată în scenă echilibrează spectacolul.

Cum organizatorii au mers pe ideea „nimeni să nu plece fără un premiu”, aproape toate trupele au primit câte un dar, în plus pe lângă aprecierile juriului şi ale Irinei Petrescu, cea care a oferit premiile împreună cu sfaturile şi aprecierile personale…

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.