Are 51 de ani şi se numără printre cei mai importanţi dramaturgi contemporani din lume. În prezent este cel mai jucat dramaturg european în viaţă. A scris 40 de piese de teatru, traduse în peste 40 de limbi, dar a publicat şi proză scurtă, roman, eseu, poezie şi literatură pentru copii. Numele lui apare pe copertele a 50 de volume tipărite. După textele lui au fost puse în scenă 900 de spectacole. Ocupă poziţia 83 în topul 100 al „geniilor în viaţă”, realizat de publicaţia „The Daily Telegraph”. Are, prin urmare, motive serioase să-şi continue cariera, dar tot atâtea să-i pună punct.
Potrivit unei declaraţii făcute într-un interviu publicat de cotidianul britanic „The Independent”, norvegianul John Fosse are gânduri de retragere din lumea literară, dar e zgârcit la detalii. „Succesul m-a copleşit. Eu n-am avut niciodată ambiţia să devin un scriitor apreciat. Succesul uriaş m-a luat prin surprindere. Dacă nu mă opresc, o să mă pierd pe mine însumi. Deci trebuie să mă îndepărtez de el.” Aceste mărturisiri au fost făcute exact în perioada în care la teatrul londonez Young Vic aveau loc primele reprezentaţii ale spectacolului “I Am the Wind”, de John Fosse, în regia semnată de Patrice Chéreau, care astfel şi-a făcut debutul în teatrul britanic, un mediu nefavorabil pieselor norvegianului apreciat şi montat în lumea întreagă, inclusiv în România. (Poate aţi văzut spectacole ca „Frumos”, în regia lui Vlad Massaci, „Vis. Toamna”, regizat de Radu Afrim, „Cineva are să vină”, producţie independent semnată de Ovidiu Usvat, sau spectacole-lectură de la Teatru Act – „Ca tunetul”, „Somn”, „Fata de pe canapea”).
Când i-a decernat Premiul Ibsen (pe care l-a primit după Peter Brook), juriul a plasat dramaturgia lui John Fosse „între întunericul depresiei şi lumina misticismului”, descriere cu care autorul a fost de acord. „Sunt şi creştin, şi mistic”, i-a spus jurnalistului britanic în interviul neconvenţional, făcut „la o bere”, în balconul teatrului Young Vic. Tot acolo, dramaturgul a povestit: „Scrisul m-a schimbat. În tinereţe nu eram credincios. Dacă reuşeşti să scrii o poezie, dacă simţi magia sau enigma, cum vrei s-o numeşti, revelaţia a ceea ce este trăirea înseamnă că nu poţi fi ateu. Scrisul e o experienţă religioasă, fără îndoială. Eu nu ştiu de unde-mi vin cuvintele. Pot dovedi că am scris 40 de piese şi am publicat 40 de cărţi. Dar n-aş putea spune cum s-au născut ele. Nu mă cunosc pe mine însumi”.
Print