Cine nu e snob?

Ce minunată incursiune în istorie ne propune cartea lui Frederic Rouvillois! Pe scenă defilează snobii din toate timpurile – căci da, ei există dintotdeauna – schimbându-se de la o epocă la alta, sclavi ai spiritului timpului, oameni care doresc, înainte de orice, să fie altcineva decât sunt, să fie altfel de cum sunt.

Dacă deschizi Istoria snobismului, găseşti o poveste cuceritoare, vie, populată de oameni şi de personaje care de care mai relevantă pentru o formă sau alta a snobismului. Studiu de ţinută ştiinţifică, cartea începe cu începutul, alegând firul cronologic. De la libertul din Antichitate, ahtiat să parvină imitând elemente din stilul de viaţă al stăpânilor de clasă la snobismele de secol XX, cu forme multe şi deloc mărunte, parcurgem un traseu tipic istoriei mentalităţilor. Autorul face o analiză minuţioasă, aplecându-se asupra detaliilor, integrându-le într-un parcurs, fără să apeleze la limbajul tehnic. Face o demonstraţie mai mult decât cursivă şi convingătoare, studiind în lumina începutului de mileniu figura snobului de-a lungul istoriei, asumându-şi adevărul că snobi suntem cu toţii, fără să ştim, şi punându-şi cartea sub semnul unei aspiraţii universal omeneşti, anume dorinţa de a fi altfel, aspiraţia către diferenţă, sintetizată în vorbele lui Balzac: „Nimic nu e mai sfâşietor decât să fii ca toată lumea”.

Istoria snobismului este ca o incursiune într-un labirint în care nu ştii ce să alegi, la ce să te uiţi mai întâi. Încotro s-o ieri? Exhaustiv fiind, studiul poate fi şi frustrant: autorul spune tot, iar ţie, cititorul nu prea-ţi mai rămâne loc de completări. Şi nu numai că spune tot, dar spune şi cu farmec, împăcând constatările impersonale ale cercetării ample şi sistematice cu impresiile personale, cu reflecţia vioaie, cu analiza de culoare. Autorul rămâne însă o prezentă discretă şi plăcută, asemenea regizorului bun, care nu se pune pe sine în prim-planul spectacolului, preferând să  stea ascuns, subtil, într-o creaţie care nu funcţionează ca vehicul al unui mesaj univoc sau, mai rău, al unei teze.

Cele peste trei sute de pagini ale volumului sunt o incursiune în scrieri vechi şi noi, în documente de istorie reală, în memorialistică şi ficţiune, în presă şi în multe alte discursuri care dau seamă de o epocă şi de obiceiului ei. Multe lumi se trezesc la viaţă şi multe personaje se agită zgomotos pe supraaglomerata scenă a snobilor care suntem. Şi ne dezvăluie câte ceva din culisele unor obsesii, pentru împlinirea cărora aproape nimic nu e prea mult. Setea de diferenţă, râvna de a ajunge într-o altă clasă socială sau profesională sau pur şi simplu într-o altă familie pe spirite face din om un sclav. De la mitul particulei înnobilatoare, pentru care „dai un ban, dar stai în faţă”, şi de la obsesia titlului nobiliar şi a blazonului, căruia nu-i scapă aproape nimeni, mai niciunde în Europa, la anglomanie şi multe alte manii, snobismul face ravagii în diverse planuri ale omului dornic nu de fond, ci de formă, însetat de stare. Modelată de context, credinţa în puterile unei anumite stări îndeamnă omul să uite cine e, în caz că ştie cine e, precizare necesară fiindcă snobismul s-a dovedit adesea pur şi simplu o formă de mimetism involuntar, venind, fireşte, şi din lipsa unui profil cu contururi clare. Din snobism poţi fi fashion-victim, fenomen răspândit azi ca şi la jumătatea secolului trecut, angloman, catolic, francmason, revoluţionar wagnerian, hipiot, eco şi aşa mai departe. Vă recunoaşteţi cumva? „În fiecare clipă, snobul este gata să ardă ce adora adineauri, pentru a nu fi niciodată depăşit”, spune îndreptăţit Rouvillois, descifrând lucid chipurile snobului din negura timpului. Snobul este mereu pe fugă şi în fugă. Neliniştit să nu cumva să se demodeze, să rămână fidel unei valori care a apus, snobul se luptă să arate că e altcineva şi foarte rar să devină altcineva.

Înainte de a citi cartea, consideraţi că următoarea întrebare nu este retorică şi încercaţi să răspundeţi sincer: „Cine ar putea afirma, fără să roşească, de fapt, că n-a fost niciodată prins, de el însuşi sau de alţii, în liniştea biroului sau în tumultul societăţii, în flagrant delict de snobism?!”

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.