De ce aţi hotărât să participaţi la Gala HOP?
Pentru a-mi testa cunoştinţele şi tehnicile acumulate pe parcursul anilor de studiu şi, de asemenea, pentru a lua contact cu modul de desfăşurare a unui astfel de concurs şi cu oamenii care participă la această manifestare.
Ce şanse reale consideraţi că vă oferă acest concurs?
Şansele sunt relative. Nu mă aştept să primesc în palmă oferte de angajare în teatre, dar sper că în felul acesta privirile avizate vor lua în considerare calităţile noastre şi se vor gândi la noi pentru posibile proiecte de viitor.
Încercaţi să realizaţi un autoportret la acest moment al existenţei voastre în teatru.
Sunt o actriţă volatilă, căreia îi surâde drama, dar care nu se sperie de comedie.
Care sunt cele mai mari dificultăţi pentru un tânăr care termină acum facultatea de teatru?
Desigur, găsirea unui loc de muncă stabil este cea mai mare dintre dificultăţi, dar cred că dificultăţile apar şi din cauza adoptării sistemului Bologna, care, din păcate, nu ne permite să acumulăm atât de multe cunoştinţe pe cât ne-ar trebui, pentru a ne simţi cu adevărat pregătiţi în domeniu.
Care este cea mai mare problemă a sistemului din teatrul actual?
E greu să răspund la această întrebare în mod obiectiv, dar cred că remuneraţiile sunt extrem de scăzute pentru actorii începători.
Propuneţi o soluţie, oricât de utopică, pentru ca sistemul teatral să funcţioneze mai bine.
Să se aprecieze adevăratele valori şi oamenii care chiar vor să practice această artă. Unul dintre profesorii în care am avut cea mai mare încredere mi-a spus că pe vremea lui intrau la facultatea de actorie între 4 şi 7 studenţi într-un an. Numai eu am avut în clasa mea în jur de 20 de studenţi, dintre care aproape jumătate nu rămân în domeniul teatral după absolvire.
Print