Prima oară am ieșit de la „The Sunset Limited” cu inima strânsă, deși nu se întâmplă nimic propriu-zis în spectacol și nu poate fi considerat un exemplu de teatralitate desăvârșită. A doua oară am înțeles cât de puternică poate fi simplitatea, fără decoruri somptuoase, fără artificii inutile. „The Sunset Limited” de Comarc McCarthy, realizat la Unteatru în regia lui Andrei și a Andreei Grosu este, în primul rând, o experiență cât se poate de personală, oricât de clișeistic ar suna. Și nici măcar o experiență, ci aproape două ore în care poți alege să urmărești o poveste, să te gândești la ce cumpărături ai de făcut sau să stai în sufletul tău, un loc pe lângă care treci des, dar te oprești rar. Acest timp petrecut în sala de la Unteatru, la „The Sunset Limited”, seamănă cu scena din „Iona” în care Marin Sorescu te invită pe o bancă de lemn în mijlocul mării. Uneori și teatrul poate fi un lăcaș în care să poți sta cu capul în mâini, un loc în care să te oprești din fuga bezmetică, în fața sufletului tău. Fie că e suflet de criminal sau de ateu, întrebarea e aceeași: tu pentru ce trăiești?
Destinele unor două personaje se încrucișează absolut „întâmplător” pe un peron de la metrou. Pe acolo trece Sunset Limited, iar domnul profesor s-a gândit să plece odată cu el, pentru totdeauna. Decizia sa e una fermă de la începutul până la sfârșitul spectacolului, deși pe acel peron își întâlnește salvatorul care se autocaracterizează ironic „îngerul roșcat”. Șerban Pavlu și Richard Bovnoczki construiesc împreună tensiunea care plutește între o întrebare și un răspuns, între un moment în care zărești lumina și cel în care te afunzi din nou în beznă. Fiecare replică e așteptată ca un argument suprem, ultim, imbatabil. Oare va reuși acest străin, de fapt un fost pușcăriaș, un criminal și un singuratic să-l convingă pe acest domn profesor elitist că viața merită trăită? Că nu trebuie să te sinucizi indiferent dacă lumea ta interioară s-a prăbușit, indiferent dacă valorile s-au degradat, dacă arta a murit… Merită să mai încerci o dată, să o iei de la capăt, să închizi ușa după tine și să mergi mai departe. Richard Bovnoczki realizează acest personaj în care poți privi ca într-o formă secționată toate nivelurile conștiinței sale. Nu e un Raskolnikov, dar are ceva din profunzimea lui.
Nu e un credincios fanatic, dar credința sa pare de nestrămutat. Nu mai are familie, prieteni, dar crezi că poate iubi dincolo de limite pentru că a înțeles iubirea primordială. Fiecare strat e bine sedimentat, și dacă un personaj poate fi puternic, relevant sau bine construit, Richard Bovnoczki are talentul sau meritul de a-i oferi personajului său un suflet prin care poți întrezări fragilitatea vieții omenești. Un suflet care încearcă cu disperare să salveze alt suflet. Pe de altă parte, personajul lui Șerban Pavlu este rece, calculat, tăios asemenea unui profesor sever de filosofie. Dar dincolo de masca care nu cade în fața oricărui argument, există o suferință care a săpat adânc, până la măduvă. O suferință pe care Șerban Pavlu o controlează și o temperează până la scena finală când parcă explodează cutia Pandorei. Toată frustrarea, frica, neputința și disperarea se adună ca într-un ghem bine păstrat în sânul întunericului. Șerban Pavlu absoarbe fiecare replică dată de personajul său, e într-un continuu crescendo până la momentul transfigurării totale. Să nu știi pentru ce trăiești, care-ți este rostul, să trăiești întru nimic, aceasta este drama care bântuie cu siguranță milioane de oameni. În fața ei, presupusul salvator realizează că, da, are credință, dar nu și puterea de a schimba. Pentru că cea din urmă are un singur sens, ea vine doar din interior.
Regia, scenografia, spațiul, toate pun în valoare actoria, care devine instrument principal. Nimic altceva nu-ți atrage atenția, doar metroul trece din când în când ca o prezență fantomatică, dar nu absolut necesară. Este greu de spus dacă „The Sunset Limited” este un spectacol pentru toată lumea, chiar dacă aparent pare să aibă toate ingredientele pentru a funcționa pentru oricine. Nu încearcă să te convingă de avantajele și dezavantajele de a crede sau nu în Dumnezeu, de a fi sau nu ateu. Nu e vorba despre religie sau dreptate. Dar de când oamenii nevinovați au început să moară pe stradă, de când te trezești dimineața cu senzația că nu mai trăiești într-o lume a siguranței, ci a haosului, începi să te întrebi în ce să mai crezi ca să fie bine, încotro să o mai apuci. Și poate singurul sentiment viabil, nepervertit, a rămas iubirea pe care, ironic, un fost criminal te îndeamnă s-o răspândești peste oameni, la metrou, atunci când ești înghesuit, obosit, enervat și parcă i-ai blestema pe toți…
Unteatru, București
The Sunset Limited, de Comarc McCarthy
Distribția: Șerban Pavlu, Richard Bovnoczki
Regia: Andrei și Andreea Grosu
Traducerea: Ioana Pelehatăi
Scenografia: Vladimir Turturica
Proiect finanțat de ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, în cadrul Programului cultural „Ești București 2015”.
Print