dar vai…

de Anda Sosea

“Cronicar de ocazie” este o rubrică deschisă tuturor cititorilor noştri. De data asta e vorba de un caz special. Zilele acestea am primit un mail semnat Licuriciu’… Continuarea, la sfârşitul textului.

dar vai, tanti Monica Pecikiewicz, vai de palmele celor care te-au aplaudat asta-seara, caci tare vor fi blestemate de stafia lui nenea shakespeare, nene care imi va aparea aievea la noapte, precum stafia regelui, cerandu-mi sa il razbun.

dar vai, tanti monica pecikiewicz, ai spart oglinzile lui korsunovas si nu ai mai stiut sa lipesti cioburile, asa ca ne-ai servit bucati si ai taiat pantecele scenei cu ele pana a sangerat si ultima bataie a inimii mele.

dar vai, tanti, vai, au ras si am ras si eu, “iar daca rad acum, e spre a nu plange”. pentru ca s-au schimonosit gratuit, pentru ca s-au dezbracat gratuit, pentru ca au topait gratuit.

si vai, vai de mine, caci eu sunt o toanta, o toanta pierduta in proiectiile pline de semnificatii adanci, o toanta lipsita de poezia sangelui si a sexualului si a derizoriului, o toanta care a urat pantofii scartaitori ai lui horatio si coafura de simpson a reginei, o toanta care nu a avut puterea sa ii aplaude pe cei ce nu au fost prezenti la propria poveste. o toanta careia ii scapa toate substraturile maiastre ale capodoperei tale socant de uscata, in ciuda lichidului rosu in care ne-ai inecat simtul artistic.

ce hamlet inexpresiv si molatec, cu maini care nu isi gaseau casa. ce regina perversa, ce polonius incestuos. ce artificii stupide, ce realocari fara sens.

ce piesa scursa, tanti monica, scursa.

stiu de ce nu au dat pauza, tanti monica, acum stiu. ca sa nu plecam, tanti monica.

p.s. nu va obositi incercand sa imi dovediti ca nu am dreptate, fiecare e liber sa isi aleaga adevarul dupa sufletul si mintea lui 🙂

Zilele acestea am primit un mail semnat Licuriciu’, cu o rugăminte specială: „Fiindca nici nu stiu cum sa incep, voi incepe direct: am o prietena tare draga, Anda, foarte pasionata de teatru si a carei zi de nastere se apropie cu repeziciune. M-am tot gandit la un cadou potrivit si am tot cautat pana am dat de yorick.ro si de sectiunea Cronicar de Ocazie, moment in care m-am entuziasmat peste masura.

Imi permit sa va trimit, fara stirea ei, un link catre un articol de pe blogul personal al Andei, in care face un fel de recenzie a piesei “Hamlet”, a regizoarei Monica Pecikiewicz de la Teatrul Polski din Wroclaw (Polonia), piesa jucata in cadrul Festivalul International Shakespeare la Teatrul National “Marin Sorescu” din Craiova. Nu mai are rost sa adaug ca, in caz ca veti considera articolul potrivit pentru publicare pe site-ul dumneavoastra, ii veti face Andei unul dintre cele mai frumoase cadouri de ziua ei.”

Deşi textul nu se încadrează în ceea ce am numi o cronică de spectacol, pentru că e vorba de o situaţie specială, am hotărât să-i facem o bucurie Andei, pe care o invit însă cu acest prilej să încerce să ne scrie şi un alt fel de text, despre acest spectacol sau despre altul. Şi-i promitem şi un cadou special. (Monica Andronescu)

Print

3 Comentarii

  1. Anda 21/06/2010
  2. cristina cernopolc 13/07/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.