„De-a Micul Prinț” și smells like „#Teenspirit”

micul printCând aterizezi pe asteroidul B612, universul copilăriei numără doar câteva cutii multifațetate pe ale căror laturi și-au găsit casa câțiva vulcani și o floare ascunsă între propriile frunze. Aici te poți juca de-a Micul Prinț, da, acela din povestea celebră a lui Antoine de Saint-Exupéry. Fiecare cutie deschide o lume posibilă a jocului, a unei forme geografice, a unei amintiri, iar împreună alcătuiesc scena tipurilor de oameni pe care un posibil prinț îi va întâlni de-a lungul călătoriei sale.

Spectacolul „De-a Micul Prinț” realizat la Teatrul „Ion Creangă” este o încercare reușită de apropiere sinceră față de acel segment de public despre care se zvonește că este pretențios, greu de mulțumit și a cărui atenție poate fi câștigată relativ ușor, dar tot la fel poate fi pierdută pe vecie. Copilul este viitorul spectator, iar experiența sa din sala de teatru contează chiar dacă are câteva luni sau zece ani. Proiectul european Small size, Performing Arts for Early, din care face parte și spectacolul „De-a Micul Prinț”, pornește de la această idee și își propune să valorifice acest potențial public cuprins între vârsta de zero și șase ani.

De pe o băncuță din spate, percepția copiilor de la limita sau convenția cu lumea imaginată este uluitoare. Prin ochii lor o fată (Ruxandra Coman) cu părul împletit în cozi lungi, blonde, poate deveni Micul Prinț doar dacă își prinde la gât o bucată de eșarfă subțire, galbenă. Ei pot cânta oricând alături de Vanitos, își doresc în secret ochelarii lui sclipicioși care îl fac celebru și demn de a fi adorat, se visează exploratori ai cutiilor misterioase precum Geograful, și cine nu și-ar dori să fie stăpânul tuturor stelelor de pe cer? Carmen Palcu Adam și-a pus deoparte resurse de energie și pentru Rege, Afacerist, Vanitos, Geograf, dar și pentru Șarpe și Vulpe. Ați mai văzut vreodată un șarpe efemer, cu cea mai fină și vaporoasă piele care se destramă dintr-o privire și se așterne peste tine, gata să te introducă într-o altă poveste? Tânăra regizoare Ioana Petre făurește la propriu, cu delicatețe, fiecare scenă, fiind conștientă că nu poți păcăli un copil care deține o armă secretă: imaginația. Așa că pornește într-o călătorie dificilă și respune o poveste care ne-a cucerit pe fiecare în parte. Cu multă răbdare, împreună cu scenografa Doina Pop creează ascunzișuri în cutii fără sfârșit precum geanta lui Mary Poppins și însuflețesc fiecare obiect menit să-și spună propria poveste. Iar această lume frumoasă a scenei, la finalul spectacolului este inundată de copii curioși care de nerăbdare se bagă cu totul în cutii, își trag peste cap vălul efemer lăsat în urmă de șarpe și devin la rândul lor prinți și vulpi.

teenspiritDe pe asteroid, cazi direct în lumea adolescenților. „#Teenspirit”, un spectacol colectiv realizat la Teatrul Excelsior, pretinde a fi un așa-zis „caleidoscop al adolescenței”, de fapt un colaj de istorisiri mai mult sau mai puțin personale impregnate de hormoni și miros de băutură. E destul de greu să cucerești un copil prin teatru, dar să cucerești un adolescent… Acest lucru pare imposibil prin definiție, deși „The History Boys”, în regia lui Vlad Cristache, pare să fi reușit. Spectacolul se dezice total de ideea de morală, adolescenții sunt oricum sătui de sfaturi sau atitudini moralizatoare. Prin urmare, în „#Teenspirit” se explorează subiecte tabu și li se spune lucrurilor pe nume. Primul sărut din White Hourse, la mare în Costinești, bețiile nesfârșite cu tequila, prima dragoste sau mai bine zis primul contact sexual, ipocrizia părinților, prima dramă din iubire, moartea unei persoane dragi, toate aceste experiențe sunt trăite în spectacol la nivel de grup. Pentru că în adolescență, ideea de apartenență la o „bisericuță” precede nevoia de a fi alături de familie. Una dintre povești subliniază că această perioadă tumultuoasă s-a încheiat odată ce personajul în cauză a învățat ce înseamnă moartea și cât de important e să fii alături la timp de bunicul tău, de exemplu.

„#Teenspirit” deține o parte din rețeta care poate câștiga publicul adolescentin, dar îi lipsesc profunzimea și coerența regizorală. Exuberanța vârstei nu se poate reduce la o țopăială permanentă și țipete, de fericire, probabil. Echipa mizează, din păcate, doar pe o fațetă a ceea ce înseamnă a fi adolescent. Nopțile în White Hourse, bețiile cu prietenii, sexul, nu sunt totul și nu, nu sunt un secret pentru nimeni, dezvăluirea lor nu este cu siguranță „incendiară”. Adolescența este și despre curajul de a cuceri lumea în stare de reverie, și despre prietenie sau solidaritate. Nu este nici o stare de beție permanentă, și nici de excitare continuă.

Spectacolele pentru adolescenți nu încetează să fie o provocare. Pentru copii s-au găsit rețete, păpuși, povești, cutii colorate și au fost atrași, de mână cu părinții, în sala de teatru. Dar când intrăm în perioada adolescentină, deodată se cască o gaură neagră ale cărei legi ne rămân cu totul necunoscute…

„De-a Micul Prinț” după Antoine de Saint-Exupéry

Teatrul „Ion Creangă”

Regia: Ioana Petre

Scenografia: Doina Pop

Muzica: Paula Gherghe

Consultant psiholog: Carmen Anghelescu

Cu: Carmen Palcu Adam / Julieana Drăghici, Ruxandra Coman / Maria Țăran, George Popescu – chitară

 

„#Teenspirit”

Un spectacol colectiv de:

Răzvan Krem Alexe, Irina Antonie, Vlad Bălan, Adela Bengescu, Vlad Bîrzanu, Raluca Botez, Nicholas Cațianis, Sonia Divile, Laurenţiu Drăgan, Ştefania Dumitru, Maria Teodora Filip, Sebastian Ghiță, Mihaela Kavdanska, Peter Kerek , Maria Mitu, Ciprian Nemeșiu, Teodora Daiana Păcurar, Dana Rogoz, Alina Rotaru, Aurelian Stoleriu, Ovidiu Ușvat, Iuliana Vîlsan, Dilmana Yordanova

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.