De ce merg studenţii la teatru

În acest număr Yorick vă propune un alt fel de anchetă. Am vrut să aflăm cum se vede teatrul nu din interior, ci din exterior. Dinspre public. Am stat de vorbă despre teatru cu studenţii din anul I ai secţiei de „Literatură universală şi comparată” ai Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Le-am propus câteva întrebări. Iată o parte dintre răspunsuri… Nu le comentăm, vi le propunem spre lectură. Dialogul cu studenţii va continua şi în alte facultăţi în numerele viitoare. Material realizat de Dana Ionescu şi Monica Andronescu; Ilustraţie realizată de Adriana Grand.

imagine-yorick_261x3041. Care este cel mai frumos spectacol pe care l-aţi văzut?

2. Cât de des mergeţi la teatru?

3. De ce mergeţi/ de ce nu mergeţi la teatru?

4. Ce vă deranjează cel mai tare la teatrul românesc în acest moment?

5. Teatrul pe care vreau să-l văd…

6. Cât de des citiţi cronică de teatru?

7. Vă influenţează o cronică pozitivă sau negativă?

Stoica Monica

  • 1. Sunt două. „Creatorul de teatru” şi „Ultima bandă a lui Krapp”, ambele puse în scenă la Teatrul Act.
  • 2. O dată pe săptămână. De fapt, cât de des pot.
  • 3. Merg pentru că îmi place exhibiţia emoţională a actorilor atunci când este practicată asumat şi justificată.
  • 4. Problema teatrului românesc nu poate fi considerată o problemă în sine care se referă cu stricteţe la ăst spaţiu carpato-danubiano-pontic. Comercializându-se, teatrul a devenit la nivel mondial o formă de divertisment facil, concurată de cinematografie. Cred că prin nedefinirea acestui tip de divertisment se va putea ajunge la o sustragere a teatrului din zona locurilor comune, puternic impregnată de accesibilitatea de prost gust. Plăcerea teatrului trebuie să fie atât emoţională, cât şi intelectuală, vizând o emancipare măcar momentană a unui posibil spectator.
  • 5. Mi-aş dori să văd teatrul devenind dificil de înţeles, acel fel de teatru care-şi iese din matcă, obligându-i pe actori să pătrundă metafizic lumea, decelându-i prin propria transfigurare posibilităţile sensibile.
  • 6. Citesc câteodată cronicile spectacolelor pe care le-am văzut în prealabil. Aşadar. mă raportez în genere la propria mea judecată critică.
  • 7. Nu, sub nici o formă, totul depinde de situarea firii mele dificile faţă de piesă.

Ruxandra

  • 1. „Privighetoarea şi trandafirul”, TNB.
  • 2. Încerc să merg cât de des pot, ajung la teatru cam de două ori pe săptămână.
  • 3. Mă fascinează arta actorului. Am nevoie de a simţi acea trăire care transcende textul, expresia poetică sau inefabilul artei simţit până la o aşa-numită materializare a acestuia.
  • 4. Un fapt deranjant din punct de vedere creativ poate fi lipsa de imaginaţie a unor regizori, încercarea de a reda o concepţie modernă şi ridicolul care rezultă. Actori tineri nepromovaţi.
  • 5. Teatrul ideal: piese de teatru clasice şi moderne, într-o abordare autentică, lipsită de „teribilismul” regizoral. Atelier de teatru pentru copii, cu reprezentări.
  • 6. Citesc rar cronică de teatru, deşi unele cronici s-au dovedit, spre surprinderea mea, lipsite de cinism.
  • 7. Nu mă influenţează o cronică negativă, îmi doresc să-mi formez propria părere. Cronica de teatru, în general, mă poate face eventual să acord atenţie unor detalii.

Andreea

  • 1. Din păcate, nu pot alege doar unul, astfel încât voi trece două dintre ele, situate cumva la egalitate: „Scaunele” (Bulandra), „Măscăriciul”, (Bulandra).
  • 2. O dată pe săptămână.
  • 3. De ce? Motivele sunt multiple, unele chiar greu de precizat. În principal, dintr-o curiozitate de a vedea anumite piese citite transpuse pe scenă, de a avea un contact nemijlocit cu actorii, cu sentimentele şi pentru că teatrul reprezintă, cel puţin pentru mine, o formulă artistică polivalentă, o sinteză fascinantă. incomparabilă, aflată mai presus de operă, de exemplu, presupunând jocul actorilor, vocea, jocul luminii, muzicalitatea în sensul deopotrivă al înlănţuirii şi rostirii replicilor cât şi al unui retur implicit al jocului scenic etc.
  • 4. Cel mai mult mă deranjează anumite probleme „administrative”, în sensul accesului dificil la biletele care se epuizează chiar înainte ca respective reprezentaţie să fi fost anunţată „pe larg”. Apoi, numărul spectacolelor destul de redus, piesele jucate, chiar şi prezenţa anumitor actori tineri, cu o calitate îndoielnică a jocului şi anumite abordări ale regizorilor.
  • 5. Teatrul pe care aş dori să-l văd ar presupune reprezentarea pe scenă a mai multor piese de Eugene Ionesco, de exemplu, Samuel Beckett sau Cehov, ale unor „clasici ai modernităţii” înainte de trecerea directă la creaţiile contemporane. Un teatru în care actorii de un talent inconfundabil se pot exprima pe deplin, constant, în care spectacolele să reprezinte o totalitate, un „tot”, o „experienţă”, care să poată schimba prin trăirea pe care o transmite şi o prilejuieşte starea, viziunea despre lume, lucruri, sentimentele spectatorului.
  • 6. Cam o dată sau de două ori pe săptămână.
  • 7. Nu mă influenţează în chip semnificativ, de exemplu dacă este vorba de o piesă care mi-a plăcut foarte mult, atunci când am citit-o, nimic nu mă va împiedica să o văd transpusă scenic, chiar dacă în final voi fi dezamăgită. De asemenea, calitatea îndoielnică a anumitor „cronici” mă îndreptăţeşte de cele mai multe ori să nu le iau în consideraţie.

Alina Ţârcoman

  • 1. „Aniversarea”, Teatrul Nottara
  • 2. De abia am început să merg la teatru cel puţin de două ori pe lună.
  • 3. Pentru că mi-a plăcut teatrul întotdeauna, am şi practicat puţin, teatrul e prima mea dragoste (la fel şi filmul).
  • 4. Că se preiau piese de teatru din alte ţări şi că în România se creează foarte puţine şi nu sunt jucate.
  • 5. Un teatru a cărui poveste să te „tragă” pe scenă, jocul actorilor să te facă să intri într-o altă lume, care să te facă să râzi şi să plângi în acelaşi timp. Aici e nevoie, evident, de un regizor foarte bun.
  • 6. Cred că în fiecare săptămână citesc cronică de teatru, chiar de două ori pe săptămână şi uneori şi mai des.
  • 7. Uneori mă atrage să văd o piesă de teatru pornind chiar de la titlu. Pe urmă, mă atrage prin distribuţie. Nu încerc să citesc toată cronica pentru că îmi place să descopăr povestea la locul faptei. De ce îmi pare rău este că nu se fac cronici bune la piese de teatru extraordinare. Din această cauză nu prea dau atenţie cronicilor de teatru, mă ghidez mai mult după titlu. Dacă titlul îmi spune ceva, mă duc să văd piesa.

Ina

  • 1. „Călătoria”
  • 2. Cam o dată pe lună.
  • 3. Merg la teatru pentru că îmi place să privesc, să urmăresc actorii şi pentru că am făcut şi eu teatru în liceu.
  • 4. În ciuda muncii pe care o depun actorii, unele piese de teatru nu sunt suficient de apreciate.
  • 5. În viziunea mea, teatrul ideal este cel cu actori ideali, care muncesc înainte să pună în scenă piesa, recuzita să fie perfectă, actorii să dea viaţă serios personajelor. Teatrul ideal este cel în care pe scenă nu se văd decât personajele şi nimic altceva, este cel în care vedem personajul, nu persoana, este cel care ne captivează atenţia şi ne introduce şi pe noi, spectatorii, puţin în lumea aceasta… a teatrului.
  • 6. Nu citesc.

Ruxandra

  • 1. „Epopeea lui Ghilgameş”
  • 2. O dată la câteva luni.
  • 3. Merg la teatru pentru că, în opinia mea, este o evadare din cotidian. Nu poţi viziona piese de teatru peste tot sau la TV, ci doar la teatru.
  • 4. Faptul că monştrii sacri ai teatrului românesc se sting încet-încet, unul câte unul. Lumea aşteaptă ca noile valori, generaţiile tinere să se ridice şi să le ia locul, însă mă tem că teatrul românesc nu va mai fi ce a fost odată…
  • 5. O sală imensă, slab sau puternic luminată, unde să aibă loc conflicte interioare pe scenă, meditaţii, introspecţii, piese care să atragă un public restrâns, în contradicţie cu imensitatea sălii.
  • 6. Ori de câte ori doresc să merg la teatru sau în timpul liber.
  • 7. Critica de orice fel este importantă. Negativă sau nu are efect pozitiv de cele mai multe ori. Poate fi acceptată sau nu, desigur.

Oana J.

  • 1. „Poiana boilor”, Teatrul de Comedie
  • 2. O dată/ de două ori pe lună.
  • 3. Îmi place foarte mult, mă încarcă de energie pozitivă.
  • 4. Sălile sunt prea mici, biletele se epuizează prea repede. Unii actori sunt foarte falşi, se vede pe chipul lor cum cer aplauze…
  • 5. Un spectacol adevărat, complex, care să cuprindă şi alte arte, la care, de ce nu, să intervină şi publicul, un spectacol dinamic, care să stârnească trăiri dintre cele mai diverse.
  • 6. Destul de rar, de obicei îmi aleg singură piesele la care merg

Valentina Similea

  • 1. „Sonată pentru saxofon şi Eva”, TNB
  • 2. Atât cât îmi permite bugetul de student, o dată sau de două ori pe lună.
  • 3. Pur şi simplu îmi place. E ceva firesc. Nu pot explica asta, aşa cum nu pot explica de ce îmi place limonada.
  • 4. Mă deranjează vulgaritatea şi încercarea disperată de a atrage tinerii prin imitarea aspectelor din viaţa lor.
  • 5. Nu ştiu exact ce anume vreau să văd. Ştiu sigur însă că nu vreau SF, nu vreau vulgaritate în nici o formă a ei (cea care făcea deliciul colegiul de liceu la o piesă de teatru) şi nu mai vreau sub nici o formă Caragiale. Vreau să văd pe scenă tragici antici.
  • 6. Citesc cronică de teatru atunci când un titlu sună bine, dar nu am idee despre ce e vorba.
  • 7. În general nu urmăresc părerile personale, ci subiectul piesei. Dacă subiectul mi se pare bun, voi merge oricum.
Print

2 Comentarii

  1. Carmen 08/12/2009
  2. Oana 27/01/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.