De ce (nu) merg studenţii la teatru…

Continuăm ancheta începută în urmă cu două săptămâni printre studenţii Facultăţii de Litere ai Universităţii din Bucureşti. Cum şi de ce merg la teatru, cât de mult îi interesează fenomenul teatral din România. Răspunsurile sunt uneori şocante… Nu le comentăm, vi le propunem spre lectură. Material realizat de Dana Ionescu şi Monica Andronescu. Ilustraţie realizată de Adriana Grand.

imagine-yorick_261x30411. Care este cel mai frumos spectacol pe care l-aţi văzut?

2. Cât de des mergeţi la teatru?

3. De ce mergeţi/ de ce nu mergeţi la teatru?

4. Ce vă deranjează cel mai tare la teatrul românesc în acest moment?

5. Teatrul pe care vreau să-l văd…

6. Cât de des citiţi cronică de teatru?

7. Vă influenţează o cronică pozitivă sau negativă?

 

Simona

1.„Menajeria de sticlă”, Teatrul Naţional, Sala Atelier.

2. O dată pe lună, în funcţie de program.

3. Pentru relaxarea minţii şi identificarea anumitor motive folosite de regizorii din zilele noastre.

4. Dacă am văzut piese de două ori se întâmplă să remarc anumite greşeli.

5. Un fel de Parthenon în care să fie jucate numai comedii.

6. Nu citesc. Nu ştiu din ce ziare.

7. Dacă aş citi, probabil mi-ar influenţa opinia.

Cristina Mihăilescu

  • 1. „Toţi fiii mei”, Teatrul Naţional din Bucureşti.
  • 2. Încerc să merg măcar o dată pe lună.
  • 3. Pentru că mă emoţionează şi mă desprinde de cotidian.
  • 4. Cel mai mult mă deranjează atitudinea publicului (o parte din el). Mă refer la cei care nu ştiu să-i respecte pe oamenii de pe scenă şi nu fac altceva decât să-i deranjeze pe ceilalţi.
  • 5. Este acel teatru în care puterea spectacolului a atins o coardă în fiecare spectator, dar şi actor; un teatru după care nu mai poţi rămâne acelaşi.
  • 6. Din păcate, nu citesc prea des. Când citesc, o citesc pentru a vedea spectacolul, poate şi dintr-o altă perspectivă.
  • 7. Dacă aş citi înainte de a vedea piesa, poate m-ar influenţa să nu văd piesa.

Clara Silvia Geambaşu

  • 1. „O scrisoare pierdută” la Teatrul Naţional.
  • 2. Foarte rar, doar atunci când primesc invitaţii.
  • 3. Nu ştiu, nu pentru că n-ar fi important, dar nu-mi permite timpul.
  • 4. Nu mă deranjează teatrul românesc.
  • 5. Nu cred c-aş schimba nimic, nu pot să fac eu teatrul, ar însemna să schimb actorii.
  • 6. Nu citesc pentru că nu merg la teatru.
  • 7. Dacă aş citi, nu m-ar influenţa.

Raluca

  • 1. „Scrisori de dragoste”, Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea.
  • 2. De câte ori am ocazia.
  • 3. Pentru că intru într-o altă lume.
  • 4. –
  • 5. Actori buni, situaţie reală.
  • 6. Nu prea citesc, nu sunt destul de interesată de cronică.
  • 7. Nu mă influenţează, prefer să văd piesa şi apoi îmi fac o părere.

(chestionar nesemnat)

  • 1. „Interzis sub 18 ani” (acum câteva luni la Teatrul Foarte Mic)
  • 2. Cam la două luni.
  • 3. Când am timp, mă duc.
  • 4. Reducerile pentru studenţi ar trebui să fie mai mari.
  • 5. Idei cât mai avangardiste, o sală mică, publicul cât mai aproape de scenă.
  • 6. Nu foarte des. Prefer să mă bazez pe propriile opinii.
  • 7. Consider că mi-ar putea influenţa alegerea, de aceea evit să citesc.

(chestionar nesemnat)

  • 1. N-am văzut nici unul.
  • 2. Nu merg.
  • 3. Pentru că nu am timp.
  • 4. Nu ştiu.
  • 5. Să nu fie plictisitor, să fie amuzant.
  • 6. Nu citesc pentru că oricum n-am cum să merg.
  • 7. Cred că o cronică pozitivă m-ar influenţa să merg să văd piesa.

(chestionar nesemnat)

  • 1. Din păcate, nu am fost de foarte multe ori la teatru. Am văzut câteva piese la începutul anului universitar, iar cea care mi-a plăcut cel mai mult a fost „Toţi fiii mei”.
  • 2. Nu foarte des, deoarece nu am avut foarte mult timp pentru că am lucrat.
  • 3. –
  • 4. Nu pot să critic, dacă nu am fost atât de des.
  • 5. Nu mi-am propus ceva anume. Aş dori să mai merg la Operă.
  • 6. Sincer, nu citesc.
  • 7. –

Oana-Mihaela Gegea

  • 1. „O scrisoare pierdută”, Teatrul „Toma Caragiu”.
  • 2. Rar.
  • 3. Timpul nu-mi permite.
  • 4. Nu există ceva care să mă deranjeze în mod deosebit.
  • 5. O piesă de teatru jucată de cei mai buni actori ai noştri, mai ales cei în vârstă. Spun aceasta întrucât sunt piese de teatru care mi se par autentice, actorii mari fiind cei care, în opinia mea, însufleţesc piesele, şi nu toţi pseudoactorii care au intrat, au năvălit, mai bine zis, în teatrul românesc.
  • 6. Nu citesc cronică. Nu sunt interesată.
  • 7. În consecinţă, nu mă influenţează în nici un fel.
Print

3 Comentarii

  1. Anto 22/12/2009
  2. Adevaratele Valori 27/04/2010
  3. Georgie 23/07/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.