Două evenimente importante a pregătit Andrei Şerban pentru acest sfârşit de stagiune în Bucureşti. Cel dintâi va avea loc în această săptămână la Sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra, unde regizorul a repetat o nouă versiune a spectacolului „Lear”, cel care a avut prima întâlnire cu publicul, exact acum patru ani, în luna iulie a lui 2008. Timp de trei zile, pe 4, 5 şi 6 iulie, vor avea loc trei repetiţii deschise cu noul spectacol după piesa lui Shakespeare, care păstrează ideea originală, ca toate rolurile să fie interpretate de actriţe. Mariana Mihuţ revine pe scenă în rolul lui Lear, într-o versiune concentrată a spectacolui, aşa cum a povestit regizorul Andrei Şerban: „M-am gândit să-l fac mult mai intim, într-un spaţiu mai mic. Am vrut să reduc «Lear» la esenţa lui. În spectacolul nou textul este concentrat şi va fi jucat fără pauză, iar din cei douăzeci de actori au rămas doar zece.” De asemenea, regizorul a vorbit şi despre faptul că decorul, în prima variantă, realizat de Dragoş Buhagiar, era foarte elaborat şi dura trei zile montarea şi trei, demontarea. Motiv pentru care spectacolul nu a putut fi programat şi e mai bine de un an de când nu se mai joacă.
În noua variantă de distribuţie, Andrei Şerban i-a încredinţat Cosminei Stratan rolul Cordeliei. Cosmina Stratan a primit de curând premiul pentru cea mai bună interpretare la Cannes, pentru rolul din filmul „După dealuri”, în regia lui Cristian Mungiu. „În afară de Mariana Mihuţ, care joacă Lear, şi de Dorina Chiriac, care joacă Bufonul, toate celelalte actriţe au schimbat rolurile între ele, faţă de prima variantă a spectacolului”, a declarat regizorul. „Şi asta pentru că voiam ca fiecare să descopere ceva nou. Mie îmi place să fiu surprins în teatru şi să găsesc surpriză în arta actorului. Un «Lear» cu femei mi se pare un spectacol care se bazează mai mult pe emoţie şi pe vulnerabilitate, pe fragilitate. Un grup de actori bărbaţi nu ar putea atinge această fragilitate uriaşă. Bărbaţii au forţă, dar femeile, cu riscul de a nu atinge această latură, compensează prin sensibilitate”. Iar sensibilitatea este motivul principal pentru care Andrei Şerban a ales această variantă, îndelung discutată încă de acum patru ani.
„Este un spectacol nou, căruia o să-i spun «Lear(a)»”, a mai adăugat el, vorbind despre acea dimensiune verticală pe care piesele lui Shakespeare o oferă şi care trebuie căutată atunci când sunt puse în scenă. „Trăim într-un moment cumplit în societatea românească, în cultură e acum un fel de Mineriadă şi cred că e foarte multă nevoie de un spectacol după Shakespeare care să atingă zone de verticalitate. E la modă să-l cobori pe Shakespeare în mizeria noastră morală, în noroi. Iar eu încerc să mă opun acestei tendinţe cu tot ce am mai bun în mine. Sigur că în orice text al lui Shakespeare sunt şi aceste zone, dar trebuie să vedem în primul rând extraordinara năzuinţă spre spiritualitate care există în ele.”
Shakespeare este, de altfel, alături de Caragiale, una dintre temele de cercetare de la Academia Itinerantă Andrei Şerban, care se va deschide chiar a doua zi după ultima repetiţie cu public a lui „Lear”, de data asta la Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia. Acesta este cel de-al doilea eveniment de care vorbeam, la ateliere urmând să participe şaizeci de actori, regizori, dramaturgi, scenografi, critici de teatru şi muzicieni. Timp de două săptămâni, de pe 8 până pe 21 iulie, în două etape, la Mogoşoaia se va desfăşura cea de-a patra ediţie a Academiei Itinerante. După „cazul Tanacu”, în 2007, „opera lui Brâncuşi” în 2009 şi „Eminescu”, în 2011, atelierul din acest an se va concentra, cum spuneam, asupra operelor lui Shakespeare şi Caragiale.
„Aceste acţiuni au avut cu preponderenţă un scop educaţional, căci peste 100 de tineri au profitat, în mai multe rânduri, de un antrenament tehnic de înaltă clasă şi au fost provocaţi să îşi extindă bagajul de cunoştinţe. […] Aştept cu interes atelierul de la Mogoşoaia”, a declarat Andrei Şerban.
Programul este organizat de Institutul Cultural Român şi ICR New York, în colaborare cu Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava” al Teatrului Naţional din Bucureşti şi Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia.
Print