Sâmbătă, 11 octombrie, ora 19.30, la Sala Studio a Teatrului odeon din București va avea loc o reprezentație a producției „Eu și dosarul meu”, realizată la Teatrul de Stat din Dresda.
Regia este semnată de Clemens Bechtel, muzica este creația lui Sven Kaiser. Din distribuție fac parte: Eveline Ledig, Catharina Laube, Ilona Raue, Gottfried Dutschke, Max Fischer, Jürgen Gottschalck. Decorul și costumele sunt creația lui Matthias Schaller, iar dramaturgia îi aparține Juliei Weinreich.
Reprezentația de la București are loc în cadrul festivalului internaţional Vieţi paralele – Secolul 20 văzut prin ochii Poliţiilor Politice, va avea supratitrare în limba română și va fi urmată de discuţii cu publicul.
Regizorul german Clemens Bechtel, cunoscut pentru experiența sa ca artist în zona teatrului documentar, a ales un grup de 9 persoane, femei și bărbați, pentru producția Eu și dosarul meu din cadrul proiectului internațional Vieţi paralele. Existența celor care vin pe scenă să ne vorbească a fost marcată în mod direct de activitatea Stazi, Serviciul de Securitate al Statului din Germania. Tragediile personale pe care ni le împărtășesc astăzi sunt mărturii importante despre trecutul recent. Intensitatea onestității și a curajului cu care ne amintesc despre o perioadă și despre un tip de societate ce nu pot fi uitate sunt absolut remarcabile. Eu și dosarul meu ne prezintă o lume a suspiciunii, a speranțelor pierdute și a fricii. Pentru cei implicați, această parte a istoriei este încă vie.
„Pînă în acest moment, perspectiva germană asupra perioadei regimului comunist a fost mai degrabă una națională. Din cîte știu, cel puțin în ceea ce privește teatrul, nu a existat pînă acum un dialog între diferitele țări ce au aparținut blocului estic despre ceea ce s-a întîmplat înainte de 1989. Proiectul Parallel Lives/Vieţi Paralele ne oferă – atît practicienilor, oameni de teatru, cît și spectatorilor noștri – posibilitatea să cunoaștem mai multe despre situația din celelalte țări, despre felul în care lucrurile s-au întîmplat, despre felul în care fiecare națiune a trăit experiența regimurilor opresive. Ne oferă de asemenea oportunitatea de a împărtăși propria experiență, sentimentele, cunoștințele, iar acest proces mi se pare important în sensul creării unei solidarități europene” (Clemens Bechtel, regizor).