Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, Eugenio Barba…
„Mi-am spus: nu căuta să înveți pe nimeni în privința expresiei artistice. Rămâi la pândă pe tărmâmul muncii pre-expresive. Nu căuta să transmiți căldura prin cuvintele tale. Caută să captezi căldura prin răceala unui discurs lipsit de emoții; să nu vrei să descii lucrul cel mai fecund descoperit prin experiența
ta. Vorbește despre munca aridă care precedă adevărata experiență.
Dar de ce? Pentru cine?
De ce, dacă noi înșine am căutate teatrul ca oameni însetați de vânt, ca să potolim vidul, ca să trăim ca insulele plutitoare departe de uscat?Pentru cine să transmitem?
În felurite ocazii, în anii profesiunii mele teatrale, diferiți oameni mi-au adresat această întrebare: pentru cine te dedici teatrului?
Am răspund în fel și chip: am ocolit întrebarea sau am analizat-o. Am lăsat să se înțeleagă că mă dedicam teatrului doar pentru mine sau pentru doi-trei oameni bine cunoscuți sau pentru un spectator absent sau prezent, pe care mi-l închipui mereu alături de mine în timpul lucrului și a cărui judecată este pentru mine măsura obiectivității.
Acum mă gândesc tot mai des că o fac pentru cei care vor avea douăzeci de ani în 1994, cei care se nășteau când Odin Teatret juca Min Fars Hus (Casa Tatălui).
Momentan cred că acesta este răspunsul cel mai adevărat la întrebarea care mi-a fost adresată de o mie de ori. Dar este și răspunsul care se apropie cel mai mult de marginea vidului, deoarece înseamnă să creezi un teatru care dispare pentru spectatorii care încă nu au apărut.”
(Fragment din volumul Eugenio Barba, „Teatru. Singurătate, meșteșug, revoltă”, traducere de Doina Condrea Derer, Editura Nemira, București, 2010, 2013)
Print