FNT şi viciul de procedură

Şi va veni şi ediţia 2010 a Festivalului Naţional de Teatru la toamnă, când se culeg roadele şi se reia stagiunea. În ciuda opiniei scepticilor, istoria evenimentului a arătat că festivalul este aşteptat de publicul larg cu mai multă nerăbdare decât de breaslă. E firesc şi să fie aşa, într-un fel, şi fără îndoială că este îmbucurător.

La ce se vor îmbulzi aceşti spectatori, care au rămas de atâtea ori în faţa uşilor teatrelor bucureştene care găzduiesc spectacolele invitate? Fenomenul se întâmplă mereu, după cum ştiu mulţi dintre noi. Se vor înghesui să vadă producţii grupate în următoarele secţiuni: „Spectacole româneşti de top”, „Spectacole invitate din străinătate”, „Premiere în FNT – titluri rezervate” şi „Debut în FNT”.

Prima secţiune cuprinde 22 de producţii din ţară demne de a fi prezentate publicului din capitală, producţii despre care înţelegem că îndeplinesc criteriul valorii, în viziunea selecţionerului unic. Spectacolele selecţionate trebuie să fie valoroase – potrivit grilei aplicate de acesta. O logică de fier îndatorată şi unui filosof în umbra căruia a crescut toată gândirea modernă pe care am moştenit-o susţine că judecata de valoare are drept formă rudimentară – inevitabilă şi universală – judecata de gust, rod al intuiţiei, nu al raţiunii. Subiectul care face o judecată de gust îi atribuie obiectului o valoare. În cazul de faţă, aş spune că selecţia este rodul unul viciu de procedură. Selecţionerul fiind unul singur, judecăţile de valoare pe care le operează sunt efectul aceluiaşi gust care emite aprecieri asupra obiectului estetic, adică asupra spectacolului. Cum ar putea fi FNT o „vitrină” a valorilor, din moment ce arată ce i se pare valoros unui singur om? Întrebarea e retorică, fireşte.

Întrebarea neretorică este de ce UNITER merge pe principiul selecţionerului unic. Oare n-ar fi – sau măcar n-ar părea – onest şi profesionist ca selecţia să fie opera mai multor specialişti, fie ei din aceeaşi generaţie sau din generaţii diferite? Oare pluralitatea n-ar însemna, măcar teoretic, un grad mai mare de obiectivitate, rezultată în urma unui consens între mai multe judecăţi de valoare, fiecare tributară judecăţii de gust, se înţelege? În lipsa unei explicaţii convingătoare, rămân la ideea de viciu de procedură.

Să aruncăm o privire la spectacolele alese şi la lista de producţii vizionate. Urmând un raţionament de logică elementară, observ din prima o incoerenţă în sânul instituţiei organizatoare. Raţionamentul este următorul: 1. UNITER premiază spectacolele valoroase din România; 2. UNITER organizează FNT, la care invită spectacolele pe care le consideră valoroase; 3. UNITER a premiat spectacolul „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi”, în regia lui Victor Ioan Frunză, de la Teatrul Maghiar din Timişoara. Ce rezulta silogistic din aceste propoziţii? Că UNITER invită spectacolul de ea premiat la FNT. Ceea ce nu se întâmplă şi nu mi se pare o scăpare minoră. Tu, UNITER, pentru coerenţă şi credibilitate, nu-ţi arăţi în „vitrină” spectacolele pe care le-ai premiat, să le vadă şi amatorii care n-au ajuns şi nici nu vor ajunge curând la Timişoara? Atunci, tu, UNITER, o  spun direct, îţi dai cu stângul în dreptul. Inviţi, în schimb, „Aniversarea”, spectacol nominalizat, dar necâştigător. Şi, oricum, producţie din stagiunea Teatrului Nottara din Bucureşti, la îndemâna mai tuturor spectatorilor.

În al doilea rând, fişa postului de selecţioner FNT nu include şi obligaţia de a vedea toate – cât mai multe cu putinţă – spectacolele noi din ţară? Sarcină grea, e drept, dar nu imposibil de dus la îndeplinire, că nu suntem în Anglia! „Oscar şi Tanti Roz”, spectacolul semnat de Chris Simion la Teatrul Bulandra, a avut premiera, dacă nu mă înşel, în februarie 2010. Cam tot atunci a ieşit la Teatrul de Comedie şi producţia „Cântăreaţa cheală & Lecţia”, a regizorului Victor Ioan Frunză. FNT are loc în octombrie, iar selecţia a fost dată publicităţii la sfârşitul lui mai. De ce nu apar aceste spectacole (nu din vreun cătun – deşi tot n-ar fi fost o scuză – ci din Bucureşti) pe lista celor vizionate?

În al treilea rând, pe această listă – document oficial – apar spectacole din străinătate cu date incomplete: 59. „Invitaţie la călătorie, Comedia Franceză”; 68. „A life in three acts, concept Mark Ravenhill”; 74. „Showcase Brighton Festival (6 spectacole)”. Care spectacole, regizate de cine şi ale căror teatre/ companii? Am semnalat acest detaliu fiindcă este vorba despre un document oficial, întocmit de un oficial. Altfel, scăpări avem cu toţii.

În rest, spectacolele selecţionate şi mai ales cele demne de a fi selecţionate, dar neselecţionate pot fi dezbătute la nesfârşit. Câtă vreme selecţia este opera unui selecţioner unic, vorbim despre o cauză pierdută.

Print

3 Comentarii

  1. victor ioan frunza 29/06/2010
  2. elena 29/06/2010
  3. victor ioan frunza 29/06/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.