Şi va veni şi ediţia 2010 a Festivalului Naţional de Teatru la toamnă, când se culeg roadele şi se reia stagiunea. În ciuda opiniei scepticilor, istoria evenimentului a arătat că festivalul este aşteptat de publicul larg cu mai multă nerăbdare decât de breaslă. E firesc şi să fie aşa, într-un fel, şi fără îndoială că este îmbucurător.
La ce se vor îmbulzi aceşti spectatori, care au rămas de atâtea ori în faţa uşilor teatrelor bucureştene care găzduiesc spectacolele invitate? Fenomenul se întâmplă mereu, după cum ştiu mulţi dintre noi. Se vor înghesui să vadă producţii grupate în următoarele secţiuni: „Spectacole româneşti de top”, „Spectacole invitate din străinătate”, „Premiere în FNT – titluri rezervate” şi „Debut în FNT”.
Prima secţiune cuprinde 22 de producţii din ţară demne de a fi prezentate publicului din capitală, producţii despre care înţelegem că îndeplinesc criteriul valorii, în viziunea selecţionerului unic. Spectacolele selecţionate trebuie să fie valoroase – potrivit grilei aplicate de acesta. O logică de fier îndatorată şi unui filosof în umbra căruia a crescut toată gândirea modernă pe care am moştenit-o susţine că judecata de valoare are drept formă rudimentară – inevitabilă şi universală – judecata de gust, rod al intuiţiei, nu al raţiunii. Subiectul care face o judecată de gust îi atribuie obiectului o valoare. În cazul de faţă, aş spune că selecţia este rodul unul viciu de procedură. Selecţionerul fiind unul singur, judecăţile de valoare pe care le operează sunt efectul aceluiaşi gust care emite aprecieri asupra obiectului estetic, adică asupra spectacolului. Cum ar putea fi FNT o „vitrină” a valorilor, din moment ce arată ce i se pare valoros unui singur om? Întrebarea e retorică, fireşte.
Întrebarea neretorică este de ce UNITER merge pe principiul selecţionerului unic. Oare n-ar fi – sau măcar n-ar părea – onest şi profesionist ca selecţia să fie opera mai multor specialişti, fie ei din aceeaşi generaţie sau din generaţii diferite? Oare pluralitatea n-ar însemna, măcar teoretic, un grad mai mare de obiectivitate, rezultată în urma unui consens între mai multe judecăţi de valoare, fiecare tributară judecăţii de gust, se înţelege? În lipsa unei explicaţii convingătoare, rămân la ideea de viciu de procedură.
Să aruncăm o privire la spectacolele alese şi la lista de producţii vizionate. Urmând un raţionament de logică elementară, observ din prima o incoerenţă în sânul instituţiei organizatoare. Raţionamentul este următorul: 1. UNITER premiază spectacolele valoroase din România; 2. UNITER organizează FNT, la care invită spectacolele pe care le consideră valoroase; 3. UNITER a premiat spectacolul „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi”, în regia lui Victor Ioan Frunză, de la Teatrul Maghiar din Timişoara. Ce rezulta silogistic din aceste propoziţii? Că UNITER invită spectacolul de ea premiat la FNT. Ceea ce nu se întâmplă şi nu mi se pare o scăpare minoră. Tu, UNITER, pentru coerenţă şi credibilitate, nu-ţi arăţi în „vitrină” spectacolele pe care le-ai premiat, să le vadă şi amatorii care n-au ajuns şi nici nu vor ajunge curând la Timişoara? Atunci, tu, UNITER, o spun direct, îţi dai cu stângul în dreptul. Inviţi, în schimb, „Aniversarea”, spectacol nominalizat, dar necâştigător. Şi, oricum, producţie din stagiunea Teatrului Nottara din Bucureşti, la îndemâna mai tuturor spectatorilor.
În al doilea rând, fişa postului de selecţioner FNT nu include şi obligaţia de a vedea toate – cât mai multe cu putinţă – spectacolele noi din ţară? Sarcină grea, e drept, dar nu imposibil de dus la îndeplinire, că nu suntem în Anglia! „Oscar şi Tanti Roz”, spectacolul semnat de Chris Simion la Teatrul Bulandra, a avut premiera, dacă nu mă înşel, în februarie 2010. Cam tot atunci a ieşit la Teatrul de Comedie şi producţia „Cântăreaţa cheală & Lecţia”, a regizorului Victor Ioan Frunză. FNT are loc în octombrie, iar selecţia a fost dată publicităţii la sfârşitul lui mai. De ce nu apar aceste spectacole (nu din vreun cătun – deşi tot n-ar fi fost o scuză – ci din Bucureşti) pe lista celor vizionate?
În al treilea rând, pe această listă – document oficial – apar spectacole din străinătate cu date incomplete: 59. „Invitaţie la călătorie, Comedia Franceză”; 68. „A life in three acts, concept Mark Ravenhill”; 74. „Showcase Brighton Festival (6 spectacole)”. Care spectacole, regizate de cine şi ale căror teatre/ companii? Am semnalat acest detaliu fiindcă este vorba despre un document oficial, întocmit de un oficial. Altfel, scăpări avem cu toţii.
În rest, spectacolele selecţionate şi mai ales cele demne de a fi selecţionate, dar neselecţionate pot fi dezbătute la nesfârşit. Câtă vreme selecţia este opera unui selecţioner unic, vorbim despre o cauză pierdută.
Print
doamna Monica Andronescu, va scriu pentru a va lamuri contextul in care spectacolele mele nu au fost vizionate si nici nu au intrat in selectia FNT: anul trecut si anul acesta am formulat catre MCC cateva intrebari simple legate de selectia FNT, de modul de organizare al festivalului, de absenta criteriilor, lipsa de transparenta decizionala si conditiile concrete in care se deruleaza selectia. am semnalat incompatibilitatile in care se afla selectionerul, delabrari de sens ale selectiilor si cazuri evidente de discriminare. am cerut programul cu care a candidat doamna modreanu. nu am pus niciodata in discutie selectia in sine. eu consider ca selectionerul isi asuma axiologia si are dreptul la libertatea de optiune. in schimb, am pus intrebari legate de profesionalismul implicat in selectie. in fond, selectionerul trebuie sa aiba o legitimitate si aceasta este data de un sistem de criterii, de un program si de un regulament de functionare coerent și transparent. am tinut cateva conferinte pe aceasta tema si am continuat sa imi sustin punctele de vedere prin interviuri si articole de presa. am facut o proiectie simpla a anului teatral si am demonstrat – faptic – ca, daca selectionerul ar fi vazut toate premierele, tot i-ar mai fi ramas timp pentru un concediu bun. prin asta incerc sa dizolv cliseul promovat de doamna modreanu, cf. caruia “nu e timp pentru a vedea toate spectacolele”. mi-am exprimat mirarea fata de selectionerul care VEDE TEATRU CU URECHEA. in cele din urma, am avut o reactie din partea doamnei cristina modreanu, care si-a amplificat apoi opiniile intr-o corespondenta uluitoare, din care cea mai soft remarca a domniei sale a fost: “puteti sa va duceti unde vreti”. intr-un alt mesaj, a cerut casete video ale spectacolelor mele “ca sa vada daca merita sa bata drumul”. imi este si acum rusine pentru ca in miscarea teatrala din romania isi gaseste loc un astfel de discurs de pestera. in orice caz, eu nu mi-am temperat opiniile, am semnalat in continuare ca se instituie bunul plac drept unic criteriu de selectie. am continuat – si continuu la data prezentei – sa semnalez forurilor competente situatia incaceptabila in care se afla FNT, formula abuziva de selectie si de constructie a axiologiei. m-am adresat in acest sens partenerilor externi ai FNT, institutiilor si publicatiilor profesionale europene si voi continua sa o fac, pentru ca am impresia ferm conturata ca festivalul se indreapta intr-o directie gresita, ca se intreprind actiuni care impiedica formarea libera a opiniilor iar eu cred ca este important sa spun acest lucru. va reiterez insa ca eu nu pun in discutie selectia – nici nu cred ca merita. eu incerc sa aduc in spatiul public de dezbatere o situatie care afecteaza grav breasla si libertatea de expresie.
daca e adevarat ce povesteste dl. Frunza, ca i s-au cerut inregistrari video ale spectacolelor pt. ca selectionerul sa vada de merita sa bata drumul sau ba e chiar grav.
e foarte, foarte adevarat. credeti-ma! teatrul din miercurea ciuc este numai unul din cazuri.