FNT, văzut prin ochii studenţilor de la Teatrologie

Festivalul Naţional de Teatru s-a încheiat acum o săptămână. A fost ediţia cu numărul 20 şi cea de-a treia din directoratul artistic al Cristinei Modreanu. Revista Yorick a iniţiat două anchete, una cu critici de teatru consacraţi şi cea de-a doua cu studenţii anului I ai secţiei Teatrologie a UNATC Bucureşti, care au lucrat ca voluntari în cadrul FNT. Le-am adresat aceleaşi întrăbări ca şi criticilor consacraţi, adăugând una singură. „Cum ar arăta un Festivala Naţional ideal şi ce fel de montări şi-ar găsi locul într-un astfel de eveniment. Părerile lor, unele destul de proaspete,… le descoperiţi în această anchetă.

1.Cum comentaţi ediţia din acest an a Festivalului Naţional de Teatru? Bile albe, bile negre…

2.Care au fost tendinţele selecţiei? Pe cine a avantajat, pe cine a dezavantajat?

3.Cui consideraţi că i se adresează FNT şi cui ar trebui să i se adreseze? Care sunt problemele importante în acest sens?

4.Cum ar arăta un Festival Naţional ideal şi ce criterii ar trebui să împlinească un spectacol de teatru pentru a-şi avea locul într-un astfel de festival?

5. Acordaţi-i o notă, de la 1 la 10.

Ioana Alexandru

1.Cred că adunând răspunsurile la cele patru înrebări ar rezulta un comentariu complet al FNT-ului. M-aş rezuma la o etichetă puţin forţată – „controversat”, deşi până şi controversele au fost parcă diluate. Din exterior – puţin lipsit de vlagă, cu răbufniri. Din interior, ca voluntar, nu prea am ridicat capul din pungile cu materiale, aşa că nu am avut timp să-mi formez o opinie.

2.Din cauza lipsei unui etalon, voi acorda o critică notă 5.

3.Nu s-au văzut criterii de selecţie, nu a existat coerenţă, nu am văzut un numitor comun al spectacolelor. Nu mă grăbesc să afirm că l-aş vedea poate în culise. Pentru că nu am văzut decât trei spectacole care mi-au… plăcut (am ratat „Strigăte şi şopate”) aş putea spune că selecţia a dezavantajat spectacole pe gustul meu. Pentru că nu am (încă) o imagine de ansamblu a ceea ce se întâmplă în lumea teatrală nu pot să răspund mai obiectiv.

4.Cred că atributul de „naţional” vine tocmai de la „cui ar trebui să se adreseze”. Sunt de părere că n-ar trebui să trecem la „internaţional” când în program sunt doar trei spectacole din străinătate. S-a adresat FNT 20 publicului larg? Nu, pentru că biletele s-au găsit foarte greu. Datorită diversităţii spectacolelor, nu văd un elitism spre care să fi înclinat festivalul. Dacă ar fi fost mai multe reprezentaţii, cred că ar fi putut ajunge la public mai bine.

5.În primul rând, criteriile de selecţie ar fi transparente: dacă nu s-ar reflecta într-o temă, ar fi clare în urma vizionării mai multor spectacole. În al doilea rând, caietul-progrm ar cataloga spectacolele nu în funcţie de originea lor, ci de tip (ex: spectacol experimenta/dubios, spectacol light de popcorn, spectacol entertaining cu idei, spectacol serios ş.a.m.d) pentru că acest caiet-program m-a derutat teribil (cu măiestrie, aş adăuga). FNT-ul meu ar fi mai lung, s-ar adresa publicului (pentru că noi între noi facem eforturi şi ne vedem spectacolele, nu ne trebuie festival). Asta implică o analiză riguroasă a dorinţelor şi preferinţelor sale precum şi o întâmpinare (se poate, dacă e ideal…) a nevoilor sale. Nu ar aduce piese incompatibile cu modul de gândire sau modelele culturale sau, dacă ar aduce, le-ar prezenta ca atare (din nou importanţa unui caiet-program onest şi ingenios). Ar fi bine-venite pntru studenţi întâlniri mai puţin formale cu artiştii, mie mi-au prins bine, au fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în FNT şi cred că şi colegele mele ar subscrie. Cât despre teatrul ideal, eu sunt deschisă şi îmi plac şi montările clasice, şi experimentele (reuşite). Pe cât de tolerantă sunt cu metodele şi stilurile, pe atât de dezamăgită sunt când într-un festival ies mulţumită de la prea puţine spectacole.

Ruxandra Ştefan

1.Ediţia a zecea a FNT a avut un program bogat în spectacole şi conferinţe. Aducerea din străinătate a unor oameni de teatru care şi-au prezentat proiectele, cred că face foarte bine spaţiului teatral românesc. Au fost şi piese româneşti. Poate ar fi trebuit să fie mai multe care să ne reprezinte. Sălile au fost pline, ceea ce înseamnă că interesul publicului este mare. Există totuşi tendinţa de a face o anumită reclamă spectacolelor. Am observat că oamenii ieşeau din sală cu alte impresii în mare parte diferite de ceea ce aşteptam să vadă la început. Nu ştiu dacă asta e rău sau bine.

2.Tendinţa selecţiei este de a aduce spectacole cât mai moderniste. Cele care sunt în vogă. Toată lumea a auzit de Warlikowski, de Castellucci. Cred că sunt spectacole foarte bune atât la noi, cât şi în străinătate care trebuie descoperite. E mai greu însă cu spectacolele internaţionale, mai greu de găsit dacă nu li s-a făcut publicitate.

3.Personificându-l, festivalul ştie că trebuie să se adreseze tuturor oamneilor, nu numai celor de specialitate. Cred că în mare parte reuşeşte.

4.Teatrul ideal e ideal pentru fiecare în parte. Cred că ideal pentru toată lumea e teatrul care chiar spune o poveste. Nu întreruptp, nu „jupuită”, nu cu cine ştie ce „sensuri ascunse”. Sensuri ascunse normal că sunt şi trebuie să fie, dar dacă nu se înţelege nici măcar ce nu e ascuns… nu ştiu. Omul obişnuit nu trebuie să iasă simţindu-se inferior de la un spectacol, pentru că nu a câştigat nimic. În FNT-ul ideal este vorba de colaborare şi de bucuria de a avea un festival.

5. Cred că nota fără indulgenţă ar fi un 7 şi asta pentru că FNT nu transmite destulă bucurie. Un festival naţional, care în fond are şi o latură internaţională, ar trebui să fie prilej de sărbătoare. Ştiu că organizarea este extrem de complicată, sunt o mie de lucruri care trebuie avute în vedere, dar eu zic că un an întreg ai timp să te pregăteşti fizic şi moral pentru acest lucruşi să faci totul cu plăcere. Teatrele ar trebui să te întâmpine cu braţele deschise, nu să te ţină la intrare, pentru că oamenii care au plătit ca să vadă un spectacol cu renume trebuie să întâmpine un nou stres chiar înainte de spectacol.

Irina Zlotea

1.Având în vedere că vorbim de a 20-a ediţie, aşteptările sunt mari, dar există foarte multe scăpări (prea multe?) în organizare care afectează buna desfăşurare a spectacolului.

2.Mi-a plăcut diversitatea trupelor, mi-a plăcut că au fost aduse spectacole de peste tot, dar am simţit încercarea de a invita regizori la „modă”, şi nu neapărat montări foarte bune (numai în unele cazuri).

3.FNT se adresează tuturor, teoretic. Practic, este urmărit de cei interesţi în mod deosebit de teatru şi de specialişti. M-a întristat să văd locuri goale la unele spectacole. Şi mai grav este că publicul nu respinge de fapt teatrul (sălile la piesele româneşti sunt întotdeauna pline) este, pur şi simplu, insuficient informat. Mii de afişe prin Bucureşti nu asigură un public doritor.

4. La teatril ideal nu îndrăznesc încă să mă gândesc, nu am descoperit foarte multe lucruri despre el ca să mi-l pot imagina după propriile mele idealuri. La Festival, pe de altă parte… Mi-aş dori să se prelungească la trei săptămâni, poate şi o lună (suntem un centru cultural destul de mare şi interesant şi cred că ar trebui să investim în acest lucru). Desigur, problema invitaţilor este uşor de rezolvat când banii sunt folosiţi cu mai multă chibzuinţă, dacă ne-am gândi înainte de a chema un spectacol la noi, dacă publicul îl va gusta sau nu. Bineînţeles că nu trebuie să fim absurzi şi să spunem că publicul trebuie să primească numai ceea ce doreşte (de asta se ocupă filmele americane cu happy-end), dar, oare, revolta stârnită în rândul spectatorilor este cea bună? Cea vonstructivă?!

Îmi pare rău că anul acesta nu au fost invitate trupe din China sau Japonia.

În ceea ce priveşte conferinţele, am fost extrem de dezamăgită când o prelegere promiţătoare s-a transformat în eşec din cauza deuorganizării. M-am întristat că mulţi profesori nu şia-u propus să-şi aducă studenţii în timpul cursului la conferinţă. Studenţii au pierdut cel mai mult pentru că nu au fost îndemnaţi, iar sala a fost ruşinos de goală. Păcat de lucrurile pe care le-am fi putut învăţa toţi. De fapt, poate aici este şi marea problemă… Dacă ar fi mai mult respect, mai multă seriozitate, mai multă curiozitate şi mai puţină ignoranţă, lucrurile ar merge din ce în ce mai bine… (menţionez că aici nu îi atac pe organizatorii festivalului, sunt atâţia alţi…).

5.Nota 7.

Simona Preda

1.Mi s-a părut dezorganizat, nu mi-a plăcut că au fost spectacole seara de la ora 9.30. În schimb, mi se pare bună ideea de a invita din străinătate câţiva participanţi, pentru a vedea diferenţele dintre teatrul românesc şi cel din afară. În general, festivalul egal muncă multă, puţine realizări.

2. Selecţia trupelor invitate din străinătate – cât mai ieftini şi cu idei cât mai nonconformiste de montare a pieselor. Trupele din ţară au venit pentru a-şi reprezenta eatrul din oraşul respectiv. Premiere în FNT nu am văzut, dar per total nu mi s-au părut piese de vârf, dar foart diversificate.

3.FNT se adresează mai mult celor din domeniul teatral. Spre exemplu, conferinţele nu aveau o temă uşor accesibilă. Cred că nici spectacolele nu au fost vizionate de foarte mulţi oameni din afara domeniului. Poate şi din cauza unei publicităţi reduse.

4.Un FNT ideal ar avea un public ţintă mult mai numeros, ar avea o promovare mai bună. Nişte proiecţii despre istoria teatrului sau despre tipuri de teatru (teatru-dans, teatru-coregrafic…) ar fi fost interesante. Premierele ar trebui să fie promovate. Oamenii din afară invitaţi, ar trebui mai bine selecţionaţi, eventual într-un număr mai mic, iar banii, investiţi în promovarea întregului eveniment.

5. Nota 6-7.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.