Gala Star, un festival pentru actor…

În ultimele zile ale lunii aprilie şi primele ale lui mai, la Bacău se desfăşoară cea de-a şasea ediţie a Galei Star, one-man show. „Gala Star îşi propune (şi reuşeşte) să demonstreze că se poate pune semnul „egal” între spectacol şi actor. Îşi propune să marketizeze individualităţi artistice, să scoată la rampă personalităţi actoriceşti care îşi conjugă talentul şi mijloacele prezentând recitaluri la fel de purtătoare de emoţie, haz, dramatism, magie, ca şi producţiile cu 30 de personaje pirotehnie şi ample manevre tehnice, de multe ori poate mai pline de energie decât aşa-zisele <spectacole grele>”. Sunt câteva dintre rândurile din caietul-program al ediţiei din acest an a singurului festival-concurs de one-man show din România.

Poate mai puţin mediatizat decât ar merita, festivalul de la Bacău a adunat în aceşti şase ani de când se desfăşoară, spectacole bune şi foarte bune. Gândit pe două paliere, concursul şi recitalurile de seară, cu nume importante din teatrul românesc şi în cadrul cărora au fost invitaţi de-a lungul timpului de la Marcel Iureş, la Maia Morgenstern, Horaţiu Mălăele sau Mircea Diaconu, festivalul a avut drept scop „dintru începuturi”, să (re)împrietenească publicul din Bacău cu teatrul. Parţial a reuşit… Spun parţial, pentru că sălile sunt pe jumătate pline de tineri, cei mai mulţi dintre ei elevi. Cealaltă jumătate însă rămâne de cele mai multe ori goală… şi asta, clar, în pofida calităţii montărilor invitate.

Ediţia din acest an care se află încă în desfăşurare, i-a adus la Bacău, pentru spectacolele din afara concursului, pe Florina Cercel cu „Camerista”, în prima seară, pe Victoria Cociaş, cu montarea „Cui am onoarea să mă adresez”, pe Anca Sigartău cu „Vreau să fiu actriţă”, iar în ultimele două seri pe Adrain Văncică şi pe Adriana Trandafir cu un recital extraordinar „Pasărea Măiastră, Maria Tănase”. Dar, dincolo de aceste recitaluri, cele prezentate până acum în concurs au fost cel puţin la fel de valoroase, concurând toate pentru trei premii: Cel mai bun one-man show masculin, Cel mai bun one man-show feminin şi Marele premiu. Care vor fi acordate de un juriu din care fac parte Draga Olteanu Matei, Alice Barb şi Adriana Trandafir. Pe lângă acest juriu, există şi unul de juniori, format din elevi de la cele mai importante licee din Bacău, care va acorda un premiu ce poartă numele „Ştefan Iordache”. În anii trecuţi se pare că gusturile celor două jurii au coincis perfect…

Cum concursul se află încă în desfăşurare şi n-au fost prezentate încă toate recitalurile, voi vorbi despre cele câteva care au avut loc în primele zile. Juriul de selecţie, format din Teatrologii Carmen Stanciu, Dan-Maris Zarafescu şi actorul Gabriel Duţu, a invitat opt recitaluri din aproximativ treizeci de propuneri. Şi, calitativ, recitalurile sunt, cu siguranţă, bine susţinute. Începând cu „Contrabasul”, primul dintre ele, cel care a deschis Gala Star din acest an, vineri, pe 29 aprilie, şi continuând cu „9 grade la Paris” sau „L-V:8-16”, am avut surpriza să constat pe de o parte, că de astfel de festivaluri, nu neapărat de mare amploare, dar bine gândite, e nevoie pentru a dezmorţi viaţa culturală de provincie… şi pe de altă parte, că viaţa culturală de provincie nu se lasă dezmorţită nici dacă i se oferă spectacol de calitate. Pentru că lipseşte exerciţiul, pentru că lipseşte plăcerea… pentru că lipseşte poate o mai bună strategie de PR etc. Motivele pot fi multe şi mărunte. Cert este că sala prea rar reuşea să se umple.

Revenind la „Contrabasul” lui Georg Peetz, primul dintre interpreţi, de la Deutsche Buhne Ungarn, recitalul lui, deşi static pe anumite momente, a propus o versiune extrem de interesantă a textului lui Patrick Suskind. În care, deşi lipsit aproape total de un suport regizoral, Georg Peetz a creat o atmosferă cu totul stranie, uşor ionesciană… Istroria unui om şi a unui contrabas, spusă pe repede înainte, o viaţă închisă între coardele unui instrument. Povestea lor de dragoste şi ură a curs firesc pe scenă, bine dozată şi bine condusă…

Apoi, recitalurile din cea de-a doua zi, cel al Alinei Berzunţeanu, de la Teatrul Act din Bucureşti şi ce al lui Lari Giorgescu au reuşit să umple sălile. Despre „9 grade la Paris” am scris atunci când a avut premiera în Bucureşti. Formula de teatru-film aleasă de cei doi, Alina Berzunţeanu şi Peter Kerek, extrem de bine gândită şi propunând un nou concept n-a avut poate aceeaşi magie ca în sala de la Act, dar rămâne, cu siguranţă, unul dintre cele mai importante recitaluri ale festivalului. Cât despre spectacolul lui Lari Giorgescu „L-V:8-16”, merită o analiză amănunţită, pentru că este unul dintre acele puţine momente de teatru în care actorul, absolut singur în scenă, are magie. Despre Lari Giorgescu s-a mai scris, că este unul dintre cei mai importanţi actori ai tinerei generaţii. A dovedit-o în cele câteva roluri pe care le-a jucat. Dar recitalul cu care a venit la Bacău şi care s-ar putea juca la orice sală Studio a oricăruia dintre teatrele importante din Bucureşti merită cu siguranţă văzut, premiat, revăzut… E povestea banală a unui copil care mestecă gumă, face colecţie de surprize cu fotbalişti, se uită la desene animate cu Captain Planet şi merge cu părinţii în parc, vrea să salveze nu planeta, ci poneiul din parc… şi apoi creşte mare şi… uită să mai viseze.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.