Ghidul spectatorului nesimţit

De ce ai citi aşa ceva? Exact din motivele, mai multe, din care atât de mulţi oameni, cititori de literatură au ba, au citit „Ghidul nesimţitului” de Radu Paraschivescu, pe care, mai mult, l-au şi cumpărat.

Numai că, citind acest „ghid”, nu vei afla nici o noutate. Vei găsi doar portretul unui tip de spectator pe care îl întâlneşti adesea în sălile de teatru. Sau, altfel spus, în limbajul aşa-numitei literaturi motivaţionale şi al jurnalismului popular, doar câţiva paşi pe care îi poţi face fără nici cel mai mic efort, pentru a deveni un asemenea spectator. Cât despre desăvârşirea acestei arte, ea e o altă poveste.

Dacă vrei să te încadrezi perfect în această deprimant de bogată categorie, care, din motive lesne de înţeles, este un fel de subiect-tabu pentru oamenii de teatru (directori de teatru, actori, personal tehnic etc.), tot ce trebuie să faci este:

1. Să ajungi cât mai târziu cu putinţă la teatru, cam cu un sfert de oră după ce a început spectacolul (sau cu un sfert de oră întârziere faţă de ora începerii, scrisă pe bilet), dacă se poate gâfâind. Să schimbi câteva contre cu plasatoarea, care nu prea vrea să te lase în sală.

2. După ce intri, totuşi, să bocăni sau să ţăcăni (cu tocurile de la pantofi) în întuneric sau chiar să te împiedici de ceva, poate chiar de vreun picior care stă mai relaxat.

3. Să deranjezi măcar o jumătate de rând, fără să te scuzi în şoaptă sau să te scuzi în gura mare, aproape ofensiv.

4. Să ai şi nişte sacoşe/pungi care fâşâie, pe care să le ţii neapărat lângă tine (în braţe sau pe jos, lângă loc, eventual trântite pe picioarele „vecinului”, că doar nu le-oi lăsa la garderobă!).

5. În funcţie de anotimp, să intri îmbrăcat (din lipsă de timp, de frică să nu rămâi fără sau de teamă să nu-ţi fie frig) cu paltonul/geaca/haina de blană, ca să-i incomodezi cât mai mult pe cei din jur şi ca să stai tu însuţi incomod.

6. Să nu închizi telefonul mobil sau să nu-l dai pe „silenţios” şi, mai mult, dacă sună, ceea ce e foarte probabil, să răspunzi jenat, în şoaptă, şi să spui „Nu pot, sunt la teatru”, indiferent de momentul în care s-ar auzi susurul soneriei. Poţi fi mândru de delicateţea de care dai dovadă.

7. Dacă dai celularul pe „silenţios”, ai grijă să-l verifici isteric din cinci în cinci minute, astfel ca lumina de pe ecran să fie observată de cei din jur şi să le distragă, măcar o fracţiune de secundă, atenţia.

8. Neapărat ceva snacksuri, chipsuri sau ciocolată, într-un ambalaj fâşâitor.

9. (Pentru „doamne”) Dacă, dintr-un motiv sau altul, te cam dor picioarele în pantofi, poţi profita frumuşel să le laşi să respire niţeluş, că oricum e întuneric, şi poţi să te răsfeţi un pic. Se întâmplă adesea, căci cine te vede în beznă? Şi în ultima vreme, s-au molipsit şi „domnii”.

10. Când spectacolul e gata, dacă s-a făcut târziu şi trebuie să prinzi autobuzul, troleul sau metroul sau dacă te grăbeşti din alt motiv, ieşi imediat, după ce îţi iei sacoşele voluminoase. Dacă eşti cam la mijlocul rândului, nu cumva să aştepţi să iasă primii întâi. Pleci înainte de aplauze, când actorii sunt pe scenă şi văd ce se întâmplă în sală, fiindcă între timp s-au aprins luminile.

Print

2 Comentarii

  1. Tavya 05/07/2010
  2. elena 05/07/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.