Piaţa românească de carte de teatru suferă dintotdeauna de lipsa textelor fundamentale, unele dintre ele regăsindu-se în antologii, de cele mai multe ori incomplete, iar altele, în cazul în care au fost traduse în întregime, nemaifiind reeditate de zeci de ani. Este şi cazul textului fundamental al lui Richard Wagner, „Opera şi drama”, pe care editura Nemira îl publică acum, într-o traducere nouă, semnată de Cristina Crăciun, în colecţia de carte de teatru Yorick. Volumul este însoţit de două texte originale, un Cuvânt înainte semnat de Vasile Morar şi o Postfaţă a regizorului Victor Ioan Frunză.
„Richard Wagner este exemplar pentru felul substanţial prin care ilustrează spargerea canoanelor şi impunerea unui gen de sinteză treatrală, dual prin însăşi titulatura sa din vremea respectivă: drama muzicală. Pare a nespune că elementele dramatice pot genera muzică. Richard Wagner constată că vectorul muzical ajunsese un scop, dar <ţinta exprimării, adică drama, ajunsese mijloc>. Soluţia era retrasarea genului prin realizarea unei creaţii integrate, Demersul vizează un teatru total, ca în utopiile scenice ale secolului XX.”
Cuvintele lui Victor Ioan Frunză rezumă în fapt istoria unui destin artistic. Destinul unui personaj care, la acel moment, şi-a propus să schimbe soarta teatrului, să întoarcă timpul şi apoi să îi repornească motoarele spre direcţia bună. Un personaj el însuşi, care spre deosebire cei ce aveau să-i urmeze creând „utopiile scenice ale secolului XX”, a reuşit să construiască un teatru adevărat, care trăieşte şi astăzi şi în care el trăieşte şi astăzi, chiar dacă utopia lui s-a transformat în obiect de muzeu… la Bayreuth. În căutarea perfecţiunii teatrului, de fapt Wagner a inventat o nouă formă artistică, un nou tip de teatru-operă, a cărui esenţă este întâlnirea perfectă a cuvântului cu sunetul, întru atingerea sacralităţii pierdute a artei scenice. Iar poezia acestei întâlniri este splendid exprimată într-un fragment din „Opera şi drama”: „Muzica este femeia care naşte, poetul este cel care fecundează. (…) Muzica e femeie. Femeia înseamnă dragoste, dar o dragoste primitoare şi care, atunci când primeşte, se dăruieşte pe deplin.
Femeia devine ea însăşi abia în clipa când se abandonează. Ea este sirena care alunecă fără de suflet, purtată de valurile naturii proprii, până când îşi primeşte sufletul, prin dragostea unui bărbat. Privirea nevinovată din ochii femeii este oglinda cu limpeziri nesfârşite în care bărbatul nu vede decât înzestrarea ei firească pentru iubire, până când ajunge să zărească propria lui imagine. Iar atunci când s-a recunoscut pe sine în ea, întreaga natură a femeii se concentrează arzând într-o singură direcţie: aceea de a-l iubi, cu fervoarea dăruirii totale. (…)
O femeie care nu iubeşte cu această mândrie dăruitoare e o femeie care nu iubeşte deloc. Iar o femeie care nu iubeşte deloc este cel mai respingător spectacol din lume.”
Împărţită în trei părţi, „Opera şi specificul muzicii”, „Spectacolul şi specificul poeziei dramatice” şi „Poezia şi muzica în drama viitorului”, lucrarea lui Wagner este unul dintre cele mai importante tratate despre arta teatrului şi despre cea a muzicii, deopotrivă. Este unul dintre textele fundamentale pentru istoria teatrului, nu atât prin aplicabilitatea lui, cât pentru destinul a ceea ce numim „arta inefabilului” prin istoria umanităţii, marcând un moment de răscruce, la mijloc de secol al XIX-lea când cartea vedea lumina tiparului. Acela la care teatrul şi muzica se întâlnesc şi dau naştere unei noi arte şi, în acelaşi timp, se despart… căci drumul propus de el se transformă în utopie.
De la o analiză extrem de critică a scenei contemporane lui, Wagner face o adevărată călătorie în lumea teatrului şi a operei deopotrivă, a istoriei lor, analizându-le mecanismele cele mai intime şi propunând apoi soluţii practice într-un adevărat tratat de arta sunetului, frumos, poetic şi romantic prin însăşi neputinţa de a fi aplicat la scară largă. Iar ultima parte este un text „profetic” despre întâlnirea perfectă dintre cuvânt şi sunet în tipul de creaţie spre care el tinde: opera de artă totală.
Adresându-se deoptrivă specialiştilor şi publicului larg, care poate citi textul lui Wagner ca pe o călătorie spre absolut, „Opera şi drama” vine să suplinească unul dintre lipsurile existente în acest moment pe piaţa editorială, şi anume cartea de teatru, dar nu contemporană, ci carte de istorie a teatrului.
Print