În România, oricine poate să conteste pe oricine sau orice, motivat sau nemotivat, argumentat sau mai puţin argumentat, criteriile elementare ale oricărei contestaţii nu mai au de mult timp niciun fel de importanţă. Suntem atât de adaptaţi la aceste semne de întrebare şi acuze publice, încât nici celor îndreptăţite nu le mai acordăm răgazul şi importanţa cuvenită. Aşa funcţionează societatea noastră şi nici breasla teatrală nu se exclude de la această obişnuinţă.
Premiile Uniter şi Festivalul Naţional de Teatru (FNT) aproape întotdeauna au stârnit controverse, au iscat nemulţumiri şi comentarii. Acest lucru se datorează şi faptului că sunt cele mai serioase şi mediatizate evenimente care vizează producţia autohtonă. Să nu ne arătăm mai catolici decât Papa şi să plecăm de la premisa că niciun juriu şi niciun selecţioner din lume nu poate să mulţumească pe toată lumea. Mai ales că în cazul unui selecţioner unic, aşa cum se întâmplă la FNT, funcţionează automat gustul, subiectivitatea, pregătirea, cultura etc. celui care se află în această postură. Este cumva normal, dacă presupunem că pentru aceste calităţi a fost desemnat selecţioner unic al festivalului naţional. Dar, trebuie să recunosc că cel mai tare în România mă sperie cuvântul “unic” asociat unei funcţii…
La ultimele trei ediţii, criticul de teatru Cristina Modreanu a fost ales de UNITER pentru a dicta lista spectacolelor incluse în festival. În fiecare an artişti, directori de teatru, critici au privit cu rezerve selecţia Cristinei Modreanu. Mircea Morariu şi Alice Georgescu, nume cunoscute în teatrul românesc, au comentat public acest fapt, iar răspunsul nu a întârziat, gândit nu ca o explicaţie, ci ca o acuzare la adresa celor doi. Li s-a spus direct că nu sunt bine informaţi, nu cunosc mersul actual al teatrului şi că au limbaj şi gândire de lemn. Mă întreb acum, cine bagă mâna în foc că ştie încotro merge teatrul şi poate să le arate şi altora? Şi îmi amintesc de Giorgio Strehler care povestea despre cele patru cetăţi ale teatrului, patru direcţii, patru modalităţi de a gândi şi de a simţi când te apropii de acest mister. Bine, selecţionerul unic ne-a spus că “teatrul de artă a murit”, iar Strehler chiar înaintea lui.
Nu voi comenta selecţia din acest an (pentru că nu îi înţeleg criteriile), nu voi scrie nici despre revolta directorilor de teatru (de citit Scrisorile deschise ale lui Claudiu Goga, directorul Teatrului “Sică Alexandrescu”, Braşov) că selecţionerul unic nu a onorat invitaţiile repetate la anumite spectacole, deşi regulamentul prevede clar: “selecţionerul FNT, desemnat de preşedintele UNITER şi confirmat, în baza prezentării unui proiect, de către Senatul UNITER ales de întreaga breaslă, are datoria să vizioneze toate spectacolele propuse de teatrele din ţară” şi continuă: “Spectacolele pot fi vizionate pe viu sau înregistrate. Selecţionerul poate decide…”. În cazul spectacolului de teatru (care prin prin starea lui de fapt, este pe viu), acest amendament al regulamentului îmi aminteşte de discuţiile între şcolari: “Nu citesc cartea, am văzut filmul”! Atunci de ce anul trecut se trimiteau scrisori deschise către Ministerul Culturii că s-au tăiat fondurile festivalului? O casetă rezolva totul!
Încă mă întreb de ce a fost selecţionat la ediţia trecută spectacolul “Cum depăşeşte Barbie criza mondială” al Teatrului Naţional “Mihai Eminescu” din Timişoara, iar “Ivona, principesa Burgundiei” (Teatrul Tamási Áron, Sf. Gheorghe, regia László Bocsárdi) nu? Primul era foarte prost, iar al doilea nominalizat la Premiile UNITER la mai multe categorii (regie, scenografie, cel mai bun spectacol). La fel cum Cel mai bun spectacol desemnat anul acesta de UNITER, “Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi” de la Teatrul Maghiar „Csiky Gergely”, Timişoara, în regia lui Victor Ioan Frunză, nu este prezent în festivalul organizat de aceeaşi instituţie. A fost votat de două jurii desemnate de UNITER (în total opt membri), dar selecţionerul unic a hotărât să nu-l prezinte la Bucureşti. Dincolo de gust, criterii, simpatii şi antipatii este vorba despre credibilitatea unei instituţii.
Riscurile unui selecţioner unic sunt iminente, dar încercarea de a echilibra subiectivitatea, interesele şi toate pe care le mai are omul, fie el şi selecţioner, şi unic, cu valoarea artistică şi cu responsabilitatea faţă de efortul, dăruirea, izolarea unor artişti trebuie să primeze. Nu poţi să alegi cele mai bune spectacole fără să le fi văzut pe viu (suntem la teatru, simt nevoia să amintesc). Au fost ediţii ale Festivalului Naţional de Teatru când nemulţumirile erau mai puţine, când breasla se unea, iar spectatorii, specialişti sau nu, vedeau spectacolele cele mai importante din toată ţara. Poate şi acum se întâmplă acest lucru şi nu-l simt eu, dar lipseşte cel mai bun spectacol al anului 2009. Eu pe cine să cred? UNITER de la Gală sau UNITER din FNT?
Print
Un articol care atinge exact miezul problemei. Dar fireşte, aflată la ultimul mandat, Modreanu nu mai ţine cont de nimeni şi nimic. Întrebarea e: UNITER-ul, ca organizaţie ce părere are, când premiul acordat în numele lui e desconsiderat complet?
Da, atinge miezul problemei. Astept raspunsul Cristinei Modreanu, care nu va intarzia. Doar ii cunoastem stilul de mahala care o caracterizeaza.
Cristina Modreanu nu are niciun fel de simt teatral, a demonstrat o prin spectacolele selectionate si prin articolele scrise. Ei ii place ceva sau nu, in rest nu conteaza nimic. Si se mandreste cu asta. Bravo ptr articol. Chiar felicitari!
Apropo, stimata doamna, crede UNITERUL curva. El se adapteaya de la un interes la altul si se preface ca uita ce a desemnat. Domnule Frunza, nici nu trebuia sa va coborati la a scrie un mesaj de raspuns. Dv. Sunteti un mare artist, Modreanu e nimeni, poate ii place lui Caramitru si atat. Serios. Vedeti+va de spectacolele dv., asta conteaya, ea o sa cada inainte de a se fi ridicat. Felicitari ptr Cantareata cheala /Lectia.
Aveti dreptate, daca mai multi oameni din teatru si-ar pune intrebari fara sa scoata ochii cuiva, lumea ar fi mai frumoasa si teatrul mai bun. Mi-a placut acest aricol iesit dintr-o nemultumire generala.
in sfarsit, un comentariu nepartinitor. Stie femeia asta care nominalizeaza si are putere cati actori buni sunt in tara asta? Face ceva pentru ei? Ar avea puterea sa faca? Macar ar putea sa-mi raspunda la intrebari
Bine punctat, pacat ca acest articol ramane intre noi, cumva. Pacat ca revista asta nu are vizibilitate si atunci revolta e in zadar. Pacat de festival, pacat de multe, dar mai ales de artistii ignorati (sigur e problema de bani… nu au platit selectionerul). Si atunci pana unde si pana cand societatea asta va functiona asa. Unde poate sa duca? Atat de tanara si totusi…. a spus cineva despre dv, doamna Modreanu… ati depasit sintagma cu mult
Modreanu e sub tacere si nu e genul ei. Dar si Basescu e la fel. probabil cand esti in cacat… afara ploua! Ghici Modreanu, ce ai facut cu banii de la Timisoara. Intrebare de baraj asa ca mai abtine te de la scrisori deschise, sutele de milioane furnizate de ada lupu sunt semnate de minister. Ai incasat taci, madam! e regula coruptiei. Doar da ca nu vrei sa te dai mai curata decat esti…. Altfel cum invazie de tn timisoara la fnt, cand astia au avut numai rateuri? te prefaci ca nu sti? Dar cand te ia si Caramitru in fasa si iti schimba scutecele culturale, poti sa faci orice vrei. Domnul Caramitru ati facut o gafa enorma, chiar daca duduia e dama buna!!! Parol! Feliciari, madam Gavrila, bine subliniat (cu citatul cum ca Pino numeste, taie, face si desface….. si multe puncte…………………) Daca se impaca Nicolau cu Zeus, zburati!
Acest articol ridica intrebari pe care ar trebui sa ni le punem toti cei care au legatura cu teatrul. Un festival national nu are legatura cu nici o simpatie sau antipatie. Femeia asta crede ca e la ea in gradina si planteaza doar ce i place ei. Madam Modreanu raspundeti de o stare a teatrului e care il incurajati pe bani publici. Si acum trebuie sa recunoastem ca nu este decat o pisica mofturoasa, care crede ca e tigru. Iar intre cal si magar e diferenta! Dovada e festivalul de anul trecut unde a adus 40% numai mizerii, dar pe gustul ei. Ceea ce ma face sa ma indoiesc de gustul si pregatirea ei. Aceste lucruri se vad in ce promovezi.