Industria caselor bântuite este înfloritoare în America

Criticii de teatru şi jurnalişti culturali de pe Ocean susţin că showurile horror din case imunde, care atrag un public peste 18 ani, dispus să plătească un bilet destul de costisitor ca sa să vadă ceva greu de descris. Într-un fel de vizuină numită „The NYC Haunted House” (spectacol dintr-un fel de pivniţă, în care ajungi după ce străbaţi un hol lugubru, presărat cu prezervative folosite), nerecomandată persoanelor în vârstă.

Iniţiatorii care pun la cale asemenea producţii mizează pe publicul tânăr, dornic de divertisment şi adrenalină, care nu pregetă să plătească. În ultimii douăzeci de ani, milioane de dolari au intrat în buzunarele producătorilor care oferă pe bandă rulantă show-uri în spaţii tehnologizate, fie ele subsoluri, parcuri tematice sau case ale iadului („hell houses”).

Potrivit specialiştilor de la ziarul „New York Times”, succesul acestor pdocuţii, numeroase la New York, se datorează capacităţii de a satisface un orizont de aşteptare pe care filmul horror nu-l mai poate satisface în ultima vreme, din cauză că genul nu mai reuşeşte să le dea palpitaţii spectatorilor. Epuizarea genului horror în cinematografie, pe care cineaştii nu prea par a-l revigora cu noi reţete, a dus, cu alte cuvinte, la înflorirea acestui tip primitiv de teatru, care vizează emoţiile primare, bazându-se la fel ca la film pe reţetă.

Potrivit criticilor de teatru americani, acest tip de spectacol are succes pentru că pune actoria propriu-zisă, magia creată de artist, în slujba unor scene de showbiz deloc idioate. Exemplul cel mai indicat în ultima vreme este producţia „Nightmare: Superstitions” de la NoHo: oglinzi înfricoşătoare, spaţii schimbătoare, tunele care scot din minţi orice claustrofob, plafoane foarte înalte, în care se spune povestea unui psiholog din secolul al XIX-lea, care află un secret ce-i provoacă nebunia.

Exemplele sunt numeroase. Tot în Chelsea, New York, există „Blood Manor”, un show care te plimbă prin mai multe încăperi, fiecare cu câte un psycho ascuns prin cotloane, ca apoi să te trezeşti faţă în faţă cu Freddy Krueger din „Coşmar pe Elm Street” şi să vezi moartea cu ochii. „Hotel Savoy”, un tur prin camere goale, într-un apartament de vizavi de Metropolitan Museum of Art, este un spectacol mai „soft”, cu reverii sub clar de lună.

Varietatea mijloacelor la care apelează asemenea producţii, precum şi diversitatea spaţiilor sunt, cu siguranţă, două atuuri care fac genul atrăgător, cel puţin pentru moment. Păpuşi şi marionete, jocuri şi proiecţii video, butaforie spectaculoasă, interactivitate de varii feluri, toate acestea şi multe altele slujesc nişte spectacole de divertisment adresate, în general, publicului de mall. Numai că acest public este mai mult decât numeros şi aduce un profit remarcabil.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.