La Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, Facultatea de Teatru, va avea loc, pe 4 martie, la ora 16.00, un eveniment dedicat apariției celor două volume ale lucrării „Munca actorului cu sine însuși”, de Konstantin Sergheevici Stanislavski, publicate în colecția Yorick a Editurii Nemira.
Cu prilejul lansării volumelor la Iași, la eveniment vor participa cunoscuta traducătoare, prof. univ. dr. Sorina Bălănescu, Gabriela Haja, cercetător științific, din partea Institutului de Filologie Română „Al. Philippide” și Monica Andronescu, coordonator al colecției de carte de teatru Yorick, a Editurii Nemira. Coordonator al evenimentului, Irina Scutariu.
Tradusă pentru prima dată integral în limba română, într-o variantă semnată de Raluca Rădulescu, distinsă anul trecut, la Gala Premiilor UNITER cu un premiu special pentru traducerea primului volum, lucrarea „Munca actorului cu sine însuși”, este considerată Biblia teatrului. Primul volum este însoțit de o prefață semnată de Yuri Kordonskyi, iar cel de-al doile, niciodată terminat de autorul lui, este însoțit de un eseu al lui J. Grotowski, numit „Răspuns lui Stanislavski”.
„Volumele de faţă se doresc o redare cât mai exactă în limba română a primei ediţii, conţinând toate capitolele, subcapitolele şi anexele, cu exemplele, exerciţiile sau schiţele demonstrative ale autorului (multe dintre ele netraduse până acum în limba română), precum şi a limbajului său „de lucru“, terminologia utilizată (şi chiar creată) de Stanislavski generând şi în zilele noastre polemici şi în egală măsură numeroase variante de interpretare, de utilizare, de traducere”, explică traducătoarea Raluca Rădulescu.
„Ceea ce studiem noi se obişnuieşte să fie numit <sistemul lui Stanislavski>. Este incorect. Toată forţa acestei metode constă exact în faptul că nu a fost inventată de nimeni, nimeni nu a născocit-o. <Sistemul> aparţine chiar naturii noastre organice, atât sufleteşti, cât şi fizice.
În cel de-al doilea volum, apărut pe piața editorială din România în toamna trecută, Stanislavski scrie: „Noi ne-am născut cu această capacitate de a crea, cu acest <sistem> în interiorul nostru. Creaţia este nevoia noastră firească şi s-ar părea că, pe de altă parte, cum e corect, potrivit <sistemului>, noi nu ar fi trebuit să fim capabili să creăm. Dar, spre surprinderea noastră, intrând în scenă, pierdem ceea ce ne-a fost dat de natură şi în locul creaţiei începem să fim afectaţi, să ne facem că jucăm, să jucăm superficial şi fals şi să ne reprezentăm pe noi înşine”.
Print