Joc şi jocuri la Galele Uniter

În fiecare primăvară, mai toată suflarea teatrului românesc vibrează la apropierea premiilor decernate de Uniter. Iar faptul că Uniter este singura organizaţie care oferă premii în teatrul din România le face să capete o importanţă uneori mai mare decât ar trebui s-o aibă în sine. Fapt dovedit deopotrivă de reacţiile (prea) pro, ca şi de cele (prea) contra… De permanentele comentarii şi dispute în jurul nominalizărilor, de permanentele contestări ale criteriilor, de permanentele nemulţumiri. 

Ce, cum şi cât de bine funcţionează criteriile şi juriile de selecţie sau cele finale nu este neapărat obiectul acestei discuţii. Deşi reacţiile de pe site-ul nostru la cronica spectacolului „Funcţionarii” al lui Alexandru Mâzgăreanu ar putea-o îndreptăţi… Pe ideea de câte ori poate debuta un debutant?! Că jocurile sunt sau nu făcute dinainte, că sunt lăsaţi pe dinafară, cu bună ştiinţă, unii care ar fi meritat să fie nominalizaţi, în timp ce alţii sunt promovaţi cu asupra de măsură, toate sunt lucruri „vechi şi nouă toate”… Şi sunt deranjante tocmai pentru că Uniter este singura organizaţie care oferă premii în teatrul românesc. Ceea ce o aşază în postura privilegiată de a ţine în acelaşi timp şi pâinea şi cuţitul.

Dincolo de multe alte probleme despre care s-ar putea vorbi la infinit, două ar fi totuşi evidente şi în urma nominalizărilor din acest an. Întâi, faptul că trei nominalizări sunt adesea insuficiente şi din acest motiv opţiunile juriului final sunt prea mult limitate. Iar alta, în privinţa secţiunii Debut, care a stârnit atâtea controverse, ar fi cu siguranţă neamestecul merelor cu perele… actorie cu regie etc.

În ceea ce priveşte Gala din această seară, fără să riscăm prea multe pronosticuri, e totuşi previzibil (previzibil în tradiţia Galelor ultimilor ani) că unii sunt veşnic abonaţi la nominalizări şi niciodată premianţi – iar exemplele sunt, iarăşi, vizibile cu ochiul liber (unii sunt întotdeauna prea tineri sau prea în compania altora care „trebuie” să ia premiul, alţii nu sunt neapărat atât de tineri, dar sunt întotdeauna în compania celor care trebuie să primească premiul…) Există şi categoria celor cărora, amânaţi timp de mai mulţi ani pentru că erau alţii în faţă, le vine în sfârşit rândul. Chiar dacă de multe ori anul în care le vine rândul nu e neapărat cel mai bun al creaţiei lor… Şi există şi cea de-a treia categorie, cei veşnic abonaţi la premiu. Dacă nu l-au luat anul trecut, îl iau sigur anul ăsta etc. Şi totul în numele unui spirit atotîmpăciuitor.

Cum la categoriile Cel mai bun spectacol şi Cea mai bună regie singura producţie nominalizată „la dublu” este „Strigăte şi şoapte”, măcar unul dintre premii ar putea să meargă la Andrei Şerban şi la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Cât despre „Livada de vişini”, cvadruplu nominalizată, va primi probabil un premiu de interpretare sau, în cel mai rău caz, se va mulţumi cu nominalizările pe post de premiu de consolare. În rest, la celelalte categorii, nu e greu de ghicit cine a fost nominalizat ca să câştige şi cine ca să întrunească numărul celor trei. E nevoie doar de un mic efort de imaginaţie (nici măcar să fi văzut spectacolul) şi, precum în anii trecuţi, ecuaţiile se vor rezolva de la sine…

Print

3 Comentarii

  1. lear 18/04/2011
  2. tolea 18/04/2011
  3. etc 19/04/2011

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.