Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului și a artelor spectacolului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, Krystian Lupa…
„Eu sunt posedat de ideea că actorul, în fond, preia funcția magicianului, a capelanului povestitor, și eul subiectiv trece dincolo de dorința interpretării rolului, iar actorul dorește nu numai să joace rolul unui anumit personaj, ci și să povestească. Uneori există o oarecare alternanță – o vreme joc personajul, după care ies din el și vreau să arăt ceva mai mult decât doar personajul. Ceea ce am descoperit cu Piotr Skiba și am continuat să facem a fost să ducem și mai departe noua aventură Factory 2, în momentul în care ne-am întâlnit cu un alt personaj-fenomen, Andy Warhol. Pe de o parte era un om pe care trebuia să-l joci, iar, pe de altă parte, era ca un medium ciudat, copilăros, care povestește un basm ciudat, demonic, întregului său grup și astfel creează statul anarhic care se numește „Fabrica de argint”. Ce numim astăzi deconstrucție e o tendință pe care nu o stăpânim încă pe deplin. Nu aș numi-o modă, ci necesitate psihică. Avem sentimentul că lumea trebuie să se povestească altfel decât printr-o narațiune lineară. Totul depinde de modul în care înțelegem noi această presiune și în de felul în care încercăm să o punem în practică. Eu însumi simt presiunea, din nevoia de a prezenta realitatea folosind alte căi, însă adesea mi se pare că regizorii tineri derulează formal și superficial idei care se nasc din acest imperativ, pentru mine foarte interesant și ciudat. Eu încerc să mă afund mai mult în nevoia de a povesti diferit realitatea, de a găsi posibilitățile cele mai diverse, de a lega cele mai diverse relații cu spectatorul, cu materia, cu partenerul și, prin intermediul actorului, de a derula aceste căutări permanent în schimbare. Nu putem să mergem mereu pe aceeași cale bătută și să rămânem sclavii ei. Există acolo lucruri care se modifică permanent. Mergem o vreme pe drumul vechi, dar pe urmă ieșim și doar mergem, de-a dreptul. Iată ceea ce aș numi marea aventură a narațiunii în care, cu cât rămânem în ea mai mult, cu cât călătorim mai mult, cu atât putem descoperi căi mai interesante, de o mai mare finețe de a răspunde imperativului deconstrucției, care de fapt e realitatea omului actual, a psihicului lui.”
(Fragment din volumul „Convorbiri teatrale” de George Banu, Colecția Yorick, Editura Nemira, 2016)
Print