Livada de vişini nu poate fi salvată…

Livada de vişini nu poate fi salvată decât în plan metafizic. Livada de vişini e condamnată să dispară. E vorba, în fond, de toate acele drumuri care, atunci când se deschid, închid în urma lor o mie de alte drumuri…

Despre toate astea şi despre „Livada de vişini” a lui Cehov, despre livezile noastre cu vişini, despre spectacole celebre cu „Livada…”, la Sala Atelier a Teatrului Naţional din Bucureşti, George Banu a susţinut o conferinţă intitulată chiar aşa: „Poate fi salvată livada cu vişini?” Asta, pornind de la cea mai recentă montare a lui Felix Alexa de la Sala Amfiteatru TNB.

Nu-mi propun să rezum aici conferinţa de la TNB. Relaţii între personaje, legături cu lumea noastră, cu lumea şi lumile din noi, poveşti despre Cehov, despre „Livezile…” pe care George Banu le-a străbătut, de la Brook la Strehler şi de la vişinii înfloriţi ai lui Andrei Şerban, la tunelul morţii al lui Harag. Interpretări şi reinterpretări, de la Lopahin, personajul scindat şi dostoievskian, care iubeşte livada, dar o distruge, la Liubov Andreevna, femeia pentru care livada e sinonimă cu viaţa.

Apoi, după conferinţa propriu-zisă, întrebări din public. Desigur, criza, politica, economia, socialul, toate dau buzna în teatru, iar întrebări despre cum am putea salva Roşia Montana şi, eventual, scoate ţara din criză s-au împletit cu rememorări şi poveşti despre vitejia poporului român, despre Burebista şi Mihai Viteazul… Cu legătură mai mică sau mai mare cu „Livada…”

Şi mi-am amintit fără să vreau, în acel aer cald, intim creat la Sala Atelier – un fotoliu, o lampă înaltă şi o măsuţă – mi-am amintit, spuneam, de unul dintre comentariile de pe forumul revistei, care m-a izbit atunci când l-am citit: „dacă tinerii ăştia ignoranţi distrug teatrul, e cea mai bună veste posibilă; pentru că e nevoie de aşa ceva; construcţia de azi e vetustă şi, judecând după calitatea susţinătorilor, enervantă; mie, personal, Shakespeare îmi provoacă diareea”. Şi am simţit că ceva se leagă puternic de livada de vişini. Ce şanse are Cehov în faţa unui tânăr care simte că Shakespeare îi provoacă diaree?! Prea puţine… Livada stă să moară şi nici măcar n-are şansa să fie cumpărată de un Lopahin care s-o distrugă iubind-o…

Print

7 Comentarii

  1. fierbinte 24/05/2010
  2. Furazolidon 24/05/2010
  3. alint 27/05/2010
  4. kaos 29/05/2010
  5. Furazolidon 29/05/2010
  6. kaos 10/06/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.