Livada de vişini nu poate fi salvată decât în plan metafizic. Livada de vişini e condamnată să dispară. E vorba, în fond, de toate acele drumuri care, atunci când se deschid, închid în urma lor o mie de alte drumuri…
Despre toate astea şi despre „Livada de vişini” a lui Cehov, despre livezile noastre cu vişini, despre spectacole celebre cu „Livada…”, la Sala Atelier a Teatrului Naţional din Bucureşti, George Banu a susţinut o conferinţă intitulată chiar aşa: „Poate fi salvată livada cu vişini?” Asta, pornind de la cea mai recentă montare a lui Felix Alexa de la Sala Amfiteatru TNB.
Nu-mi propun să rezum aici conferinţa de la TNB. Relaţii între personaje, legături cu lumea noastră, cu lumea şi lumile din noi, poveşti despre Cehov, despre „Livezile…” pe care George Banu le-a străbătut, de la Brook la Strehler şi de la vişinii înfloriţi ai lui Andrei Şerban, la tunelul morţii al lui Harag. Interpretări şi reinterpretări, de la Lopahin, personajul scindat şi dostoievskian, care iubeşte livada, dar o distruge, la Liubov Andreevna, femeia pentru care livada e sinonimă cu viaţa.
Apoi, după conferinţa propriu-zisă, întrebări din public. Desigur, criza, politica, economia, socialul, toate dau buzna în teatru, iar întrebări despre cum am putea salva Roşia Montana şi, eventual, scoate ţara din criză s-au împletit cu rememorări şi poveşti despre vitejia poporului român, despre Burebista şi Mihai Viteazul… Cu legătură mai mică sau mai mare cu „Livada…”
Şi mi-am amintit fără să vreau, în acel aer cald, intim creat la Sala Atelier – un fotoliu, o lampă înaltă şi o măsuţă – mi-am amintit, spuneam, de unul dintre comentariile de pe forumul revistei, care m-a izbit atunci când l-am citit: „dacă tinerii ăştia ignoranţi distrug teatrul, e cea mai bună veste posibilă; pentru că e nevoie de aşa ceva; construcţia de azi e vetustă şi, judecând după calitatea susţinătorilor, enervantă; mie, personal, Shakespeare îmi provoacă diareea”. Şi am simţit că ceva se leagă puternic de livada de vişini. Ce şanse are Cehov în faţa unui tânăr care simte că Shakespeare îi provoacă diaree?! Prea puţine… Livada stă să moară şi nici măcar n-are şansa să fie cumpărată de un Lopahin care s-o distrugă iubind-o…
Print
Daca Shakespeare provoaca cuiva diaree nu este pentru ca Shakespeare intre timp din autor genial a devenit un dobitoc…ci e semn ca tanarul in cauza s a nascut si va ramine dobitoc! Tineretea nu este in sine o virtute.Si intre tineri sint foarte multi timpiti! Greseala mare – daca vrem sa intelegem, sa iertam si sa gasim motivatii la toate prostiile, aberatile sau teribilismele debitate de tot felul de constipati sau …invers! Cred insa ca la astfel de aberatii trebuie dat peste bot! Trebuie spus; Tinere, Vorbesti timpenii si du te in alta parte sa le versi acolo.Scurt! Si Slava Domnului ca un autor ca Cehov sau Shakespeare nu are nici o sansa in fata unui idiot. E lumea plina de ei.Cehov si Shakespeare au fost unici!
Dragii mei, nu vă panicaţi, nu blamaţi toţi tinerii.Mai întâi de toate, individul nu este chiar june, a trecut binişor de vârsta biologică necesară maturizării, dar aparţine altui regn, inferior celui care gândeşte.Personajul este un dramaturg,care are chiar o piesă (scabroasă) in festivalul de la Timişoara.Este un erotoman deghizat în urangutan care spamează blogurile din Ro.Mă mir că nu şi-a lăsat link-ul către scabroşeniile lui de provincial frustrat.Nu merită luaţi în seamă indivizii ca el, îi trebzuie tablete şi duşuri reci.La multe editoriale de calitate, Yorick!Lăsaţi gunoaiele şi mergeţi pe urmele lui Georges Banu!
http://www.observator.info/actualitate-1/dansez-pentru-nimeni-un-spectacol-provocator-cu-referire-la-trivialitatea-de-la-televizor-1
Îl găsiţi şi aici:http://kaosmoon.blogspot.com/
Am descoperit acest site, cautandu l pe George Banu. Livada nu poate sa fie salvata… e adevarat (asa spun vremurile). Dar moartea naste altceva mai tanar, mai bun, mai generos, mai actual… si lista poate continua… Dar pana unde? Aceasta e intrebarea… Daca omori ceva si nu ai nimic de pus in schimb ajungem in Romania anului 2010. Unde se afla si teatrul. Si ma gandesc paralizat de ce a murit iubita mea la revolutie. A fost revolutie? Acum cred ca nu a fost. Dar este prea tarziu si-mi pare rau ca am pornit impreuna pe strazi printre gloante. Si-mi pare rau ca pe mine nu m-au nimerit.
@Furazolidon : ia dumneata esti alternativa, nu? hihih – cretin(a)…
@kaos/haos generalizat:maimuta nu va fi niciodata om,primato!
“Ştefan Caraman scrie vreo 30 de proze pe diverse teme şi subiecte, cu aerul sfidător al adolescentului care citeşte cinci cărţi la modă, emite trei idei şi devine intelectual. Nu obrăznicia ar fi defectul, dimpotrivă, nervul acesta agresiv ar fi cam singurul care traversează textele, în rest, o greutate de înaintare narativă şi expresii comune, dacă nu inadecvate, incongruente cu întregul, ca şi cum ai compara un cor de babe bisericeşti cu un cor antic. “
@Furazolidon : sunt ranit… hihi, cretin(a)