Lumea stă ascunsă prin ungherele teatrului…

Lumea întreagă e o scenă, lumea întreagă e un teatru. Şi de la începuturi şi până astăzi teatrul este el însuşi o lume. Iată ideea de la care porneşte George Banu pentru a scrie un studiu consacrat operei lui Shakespeare, privită dintr-o perspectivă nouă: „ansamblul metaforelor şi al referirilor la teatru care împânzesc opera marelui dramaturg elisabetan”. „Shakespeare, lumea-i un teatru”. Antologia este concepută şi comentată de George Banu şi a apărut la Editura Nemira, cu concursul Festivalului Internaţional Shakespeare, într-o nouă colecţie, dedicată artelor spectacolului şi numită Yorick.

„Într-o noapte m-am întors acasă târziu, venind de la un spectacol cu Visul unei nopţi de vară pus în scenă de un prieten, Silviu Purcărete. Zorii m-au prins recitind scena meşteşugarilor şi epilogul lui Puck; şi deodată, la ceasul acela ale execuţiilor rapide şi al revelaţiilor subite, am simţit dorinţa de a reuni într-o antologie comentată textele lui Shakespeare despre teatru.” Este mărturisirea lui George Banu, aşezată în prefaţa volumului şi care face să iasă la vedere una dintre rotiţele acelea invizibile care fac ca mecanismul subtil al creaţiei să transforme gândul în scriitură.

Ce este studiul lui George Banu? Este o „punere în scenă” a tuturor poveştilor despre teatrul ca lume şi lumea ca teatru care apar în piesele lui Shakespeare. Actorul, publicul, spectatorul, jocul, costumul, visul, convenţia, forţa magică, „mărirea şi decăderea”, criza şi identitatea, toate se regăsesc răspândite în întreaga operă a lui Shakespeare, lăsând indicii în fiecare text, pentru ca la final, la marele final, o piesă nouă să se nască, a cărei concluzie în studiul lui George Banu ar suna aşa: „La capătul unei întregi opere, o concluzie se impune cu greutatea unui verdict: ordinea securizantă a „lumii ca teatru” e pe cale să dispară cu desăvârşire. Edificiul construit cu atâta grijă se zguduie din temelii, minat fie de ravagiile unei nebunii tot mai extinse şi mai răvăşitoare, fie din pricina intruziunii viselor, care, ca la orice autor baroc, fac ca lumea, deopotrivă cu teatrul, să devină incertă. (…) Epuizat de lupta cu monştrii pe care a trebuit să-i înfrunte, Prospero alege fuga de lume, abandonarea ei. Somnul, ca „dublu al morţii”, pune punct acestei frenetice opere „pline de vuiet şi clocotind de patimi”.

Aşezate pe capitole, tematic, ideile shakespeariene despre teatru sunt comentate mereu prin prisma aceleiaşi idei: „Totus mundus agit histrionem”. În fapt, perspectiva care adună laolaltă întreaga antologie ar putea fi cuprinsă în micul episodul evocat de autor în Prefaţă şi care se referă la cuvintele lui Ben Johnson, „eternul adversar” al lui Shakespeare: „Se spune că Ben Johnson, în faţa resturilor calcinate ale unui Globe distrus de incendiu, a exclamat: „Iată ruinele lumii.”

George Banu nu-şi propune o abordare istorică, ci, mai degrabă, o reconstruire a unui context, a acelui context istoric ce a permis apariţia lui Shakespeare, universalizând apoi întregul lui discurs dramaturgic şi aşezându-l sau, mai degrabă, suprapunându-l peste tiparele tuturor lumilor care au apărut şi s-au stins de atunci încoace. Şi lumea pare să se ascundă prin ungherele teatrului…

„Această antologie nu este deloc neutră: ea încearcă să adune laolaltă crâmpeie dintr-o gândire în act, practică, aplicată, animată de jocul contrariilor, alternând decepţia cu speranţa şi devenind astfel o gândire a incertitudinii active. Shakespeare este prezent în paginile ei nu pentru a ne linişti, nu pentru a ne încuraja, ci pentru a ne ţine în viaţă. Pe noi şi, împreună cu noi, teatrul. Este şi efectul pe care dorim să-l aibă antologia. O infuzie de vitalitate şi o meditaţie despre arta teatrului la un loc.”

Un fragment din “Shakespeare. Lumea-i un teatru”, de George Banu

Shakespeare. Lumea-i un teatru – George Banu

Print

Un Comentariu

  1. Rica Venturiano 25/03/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.