“Mă mir!” Sub acest titlu de rubrică (a cărei cititoare fidelă şi, în egală măsură, ferventă admiratoare am fost) a comentat Mircea Diaconu în paginile revistei “Cinema”, timp de vreo doi ani, probleme serioase şi problemuţe căpietoare ale vieţii noastre din vremea lui Ceauşescu. Îi cer, cu prietenie, iertare lui Mircea Diaconu că folosesc acum acest titlu fără ghilimele. Dar nu pot să nu MĂ MIR.
Cum de e posibil ca în selecţia FNT 2010 să nu intre “Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi” (de Victor Ioan Frunză, Teatrul Maghiar din Timişoara), apreciat de UNITER drept “Cel mai bun spectacol”? Cum un spectacol al Teatrului de Comedie din Bucureşti (de aici, din Bucureşti!) – “Cântăreaţa cheală & Lecţia” (de Eugen Ionesco, regia Victor Ioan Frunză) – nu i-a stârnit selecţionerului nici măcar un pic de curiozitate. Doar un pic, atât cât să apară acest titlu pe lista spectacolelor văzute.
Recunosc efortul făcut de un selecţioner care are de văzut peste o sută de spectacole din Bucureşti şi din restul ţării. E imposibil să onorezi toate invitaţiile, e greu să răspunzi tuturor solicitărilor şi, cu siguranţă, în anumite cazuri nici nu are rost să-ţi pierzi vremea cu cine ştie ce aiureală. Nu mă refer la criteriile de selecţie a spectacolelor care vor fi prezentate publicului în această ediţie aniversară a Festivalului Naţional de Teatru 2010. Doar MĂ MIR că un selecţioner nu-şi gestionează timpul acordat vizionării unui spectacol sau altuia ghidându-se după fler, că un selecţioner nu-şi pune intuiţia la lucru. Sigur, oricine ar putea spune că intuiţia şi flerul, simţul scenei nu sunt “criterii critice”. Perfect adevărat, nu sunt criterii, dar fac paradigmă cu talentul. Iar talentul este un dar, nu o diplomă.
Print
Interesant şi elegant argumentat, dar flerul (sau lipsa lui) nu are nicio legătură cu selecţia dnei Modreanu. Oricine se învârte cât de cât prin teatru ştie că ea nu-l suportă pe V.I. Frunză, şi acesta e motivul pentru care n-a invitat spectacolul, la fel cum nu-l suportă nici pe Bocsardi, motiv pentru care n-a invitat anul trecut “Ivona”. De ce trebuie să suporte tot FNT-ul urmările antipatiei ei e o altă întrebare.
Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi nu e de Victor Ioan Frunza. Mai ganditi va e cine e… Frunza e doar regizor
Faceam vorbire despre “cel mai bun spectacol” desemnat de UNITER, in speta “Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi”. Spectacolul, asa cum am scris, ii apartine lui…, este semnat de…, este de… Victor Ioan Frunza. Piesa – pe care Frunza “doar” a regizat-o – este scrisa de Tom Stoppard. N.B. Victor Ioan Frunza repune in drepturi sintagma “directie/director de scena”, dar asta e o alta tema de discutie.
si eu am incercat sa vad la comedie lectia lui frunza, dar in trei luni s-a jucat de doua ori. oare de ce se mai fac spectacolele astea daca nu se joaca decat din an in paste?
mai, akin si mai, alin – eu cred ca sunteti de la artactmagazin! lectia s-a jucat la comedie de 15 (cincisprezece) ori in 4 (patru) luni dela premiera din martie pana in iunie, asa ca mai plimba pixu’.