Magda Catone: Telenovela poate să fie o formă de terapie

Actriţă angajată la Teatrul Naţional din Bucureşti, Magda Catone a debutat în filmul lui Lucian Pintilie „De ce trag clopotele Mitică?”. De atunci, au urmat multe roluri în film şi în teatru, iar în ultima perioadă actriţa s-a îndreptat şi către producţiile de serie ale televiziunilor, devenind una dintre cele mai cunoscute şi mai îndrăgite vedete de gen, în roluri precum cel din „Narcisa sălbatică”. Despre ce înseamnă telenovela în cariera ei, am stat de vorbă cu Magda Catone.

Ce a însemnat pentru dvs., ca actriţă de teatru, experienţa de a juca într-o telenovelă?

N-a fost nimic complicat. Sunt actriţă de atâţia ani, nu se mai simte nicio diferenţă dacă joci într-un alt registru. Telenovela nu necesită calităţi speciale sau vreo dozare a registrului mai specială. Sunt într-un rol de emploi şi ceea ce fac îmi este la îndemână, îmi vine mănuşă.

Ce v-a atras ce mai tare la genul ăsta de proiect?

Îţi dă siguranţă şi un ritm de muncă foarte susţinut. Noi, actorii, avem nevoie şi de asta, ca nişte profesionişti care trebuie să se antreneze tot timpul. E o ocazie care te ajută să-ţi poţi desfăşura activitatea la măsura pe care o ai, susţinând bateriile deschise. Altfel, poate că există perioade de pauză în programul teatrelor şi se întâmplă la un moment dat să nu joci, să nu ai repetiţii… Ocaziile de genul ăsta, filmările la telenovele, îţi acoperă un interval care te hrăneşte şi te ţine în priză.

De ce are publicul nevoie de acest gen de producţie? Pe ce se bazează succesul telenovelei?

Sunt poveşti foarte aproape de cei care le urmăresc. Scenariul de telenovelă nu e foarte elaborat, poveştile sunt mai fruste, mai directe, mai pe repede înainte, acţiunile sunt foarte uşor de înţeles, nu sunt sofisticate sau de o manieră care să te trimită spre simboluri sau citirea printre rânduri… Oamenii au nevoie şi de astfel de lucruri şi noi avem, ca români, o şcoală, pentru că foarte multă vreme s-au vizionat telenovelele brazilienilor, ale argentinienilor şi tuturor popoarelor sud-americane. Au mai fost genul de sitcom şi soap-opera, care sunt inventate în ţări cu civilizaţie înaintată… Deci lucrurile nu sunt neapărat într-o zonă de degradare subculturală sau de pretenţie minoră, ci doar, să zicem, reprezintă o formulă de fast-food, asociată de multe ori cu oamenii care se grăbesc. Şi suntem de multe ori în această situaţie acum…

Dumneavoastră credeţi că telenovela este un gen minor?

E un gen minor, dar e aceeaşi situaţie ca în cazul literaturii de revistă, a cărţii de buzunar sau al altor formule dintr-astea de a-ţi petrece timpul mai uşor… când citeşti o poliţistă nu o faci ca să devii mai deştept sau detectiv sau să afli informaţii despre Cleopatra sau regii Franţei. E doar o formulă accesibilă şi la îndemâna oricui şi, până una-alta, constat că ce e fabulos şi specific nouă e că românii îşi iubesc actorii. Iar lucrul ăsta nu e rău. Se poate ca telenovela să fi devenit şi o formulă de reclamă pentru actori, pentru că noi suntem formaţi pentru scena unui teatru şi mulţi dintre cei care văd telenovela n-au văzut în viaţa lor o piesă de teatru sau actorii pe viu şi atunci se poate întâmpla ca oamenii ăia, văzând actorii în telenovele să meargă şi la teatru. Ăsta mi se pare câştigul cel mai mare.

Pe de altă parte, era anormal să vorbim de Alfonso sau alte personaje din poveştile sud-americane, când avem poveştile noastre şi cred că dacă sunt făcute bine pot să devină şi o formă de terapie.

De ce e o formă de terapie?

Pentru că oamenii vor să-şi regăsească poveştile, vor să găsească soluţii pentru probleme pe care le au în viaţă şi se regăsesc în personajele astea. Şi, într-un fel, dacă nu apucă să împărtăşească sau să-şi verifice poveştile de viaţă cu prietenii –  pentru că nu toţi avem şi prieteni, şi ocazia să ne vizităm – reuşesc să o facă în comunicarea asta cu personajele din telenovele, să găsească soluţii. Sau măcar o mângâiere…

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.