Marele Premiu „Ştefan Iordache”, câştigat de Sabrina Iaşchevici

Şapte spectacole au concurat în acest an la Secţiunea Grup din cadrul Galei Tânărului Actor HOP de la Mangalia. Şi, spre deosebire de concursul individual, aici lucrurile au stat mult mai bine. Motiv pentru care şi juriul ediţiei din acest an a ales să-i ofere Marele Premiu „Ştefan Iordache” actriţei Sabrina Iaşchevici pentru rolul Winnie din spectacolul „Ce zile frumoase!” de Samuel Beckett, care se joacă în Bucureşti la UNTEATRU.

Sabrina Iaşchevici; foto Maria Ştefănescu
Sabrina Iaşchevici; foto Maria Ştefănescu

Propunerile au fost coerente, însă la limita dintre exerciţii de actorie şi spectacole cu iz profesionist. Este o problemă care, într-un fel sau altul, ar trebui rezolvată la Gala HOP. Şi la Secţiunea Grup, şi la Secţiunea Individual, concurenţii se prezintă ca la un examen de actorie, nu ca la un concurs artistic… Ba ciudăţenia este cu atât mai mare, cu cât în cadrul Galei Absolvenţilor de la UNATC Bucureşti din această vară am descoperit spectacole-examen despre care scriam atunci că pot intra în repertoriul oricărui teatru. Ceea ce nu e cazul celor de la Gala HOP. E o chestiune care ar putea ţine de limitarea de timp – spectacolul nu trebuie să dureze mai mult de 40 de minute – dar, dincolo de asta, problemele sunt de ordin estetic şi ţin de scopul pe care şi-l propun concurenţii. Într-un mod bizar, aleg să concureze ca să câştige un premiu – ceea ce e normal –, dar o fac punând textul şi spectacolul în slujba acestui ţel, şi nu se pun pe ei în slujba respectivului text.

Motiv pentru care peisajul Galei este mai degrabă monoton, în ciuda diversităţii textelor şi a autorilor propuşi, iar aerul general este unul, să-i spunem, şcolăresc, nu profesionist, ceea ce nu se întâmplă la Gala Absolvenţilor, pe care nu întâmplător o aduc în discuţie. La urma urmei, vorbim despre aceeaşi generaţie, iar diferenţele de calitate sunt inexplicabile.

Imagine din spectacolul "Zece"; foto Maria Ştefănescu
Imagine din spectacolul "Zece"; foto Maria Ştefănescu

Aşadar, cel mai bun spectacol la Secţiunea Grup, atât în opinia juriului, cât şi în cea a publicului a fost spectacolul „Zece”, scris şi regizat de actorii din trupă, absolvenţi ai Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Un excelent exerciţiu de actorie, cu priză la public, mizând pe un comic de bună calitate şi pe improvizaţie. Dar nimic mai mult…

Tot un exerciţiu de actorie a fost şi „Noaptea bufonilor”, după textele lui Shakespeare, însă mult mai puţin reuşit. Încercări în zona commediei dell’arte, însă nejustificate sau rămase la jumătatea drumului şi păcătuind în primul rând prin faptul că secvenţele erau construite ca momente în sine. Iar interpretarea şi regia nu depăşeau nivelul de suprafaţă. Apoi, spectacolul de teatru-dans „Ai uitat să stingi lumina”, deşi bine lucrat şi gândit să le pună în valoare pe cele două actriţe, Elena Anghel şi Andreea C. Hristu, a rămas restant în planul construcţiei şi al mesajului coerent.

„Tigrul”, o povestioară simpatică, ce ar fi putut avea priză la public, n-a depăşit însă nivelul unui scheci de televiziune, interpretat ca atare: bărbatul, aşa-zisul violator, care sfârşeşte prin a fi cucerit de victima lui…

„Night on Earth”, în schimb, n-a reuşit în niciun fel omogenizarea poveştilor, iar în privinţa regiei şi a actoriei problemele s-au înmulţit. Jucat la prima mână, fără gând şi fără idee, textul lui Jim Jarmusch n-a depăşit, în această montare, aproape deloc amatorismul.

Două spectacole bine gândite şi bine interpretate au fost „Buzunarul cu pâine” şi „Ce zile frumoase!”, de altfel ambele recompensate cu câte un premiu de interpretare. Premiul „Sică Alexandrescu” i-a revenit lui Alexandru Nagy pentru rolul din „Buzunarul cu pâine”, unde are un foarte bun partener de scenă în persoana lui Ştefan Pavel, care ar fi meritat în aceeaşi măsură respectivul premiu. Iar Sabrina Iaşchevici, aşa cum spuneam la început, a fost câştigătoarea Marelui Premiu, pentru un rol abil condus şi asta în ciuda faptului că scena de la Mangalia i-a dezavantajat pe ea şi pe Ionuţ Vişan, partenerul de scenă, obişnuiţi fiind cu spaţiul foarte mic de la UNTEATRU.

Ce-i lipseşte acestei secţiuni a Galei HOP? O reală asumare a concursului ca unul de spectacol, nu de actorie în interiorul unui grup. De altfel, poate ar trebui redefinite chiar condiţiile de participare pentru a vedea producţii serioase şi puternice…

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.