Marius Manole şi „Mecanica inimii”

În ultima zi a Festivalului de Teatru Independent Undercloud care e şi ultima zi de vară din acest an, marţi seara, de la ora 21.00, este programat un spectacol lectură cu Marius Manole după o carte publicată de curând la Editura Nemira. „Mecanica inimii” de Mathias Malzieu.

Nu e o carte „ca o inimă de turtă dulce pentru copii mari”, aşa cum scrie în prezentarea de pe copertă, pentru că turta dulce e moale, parfumată şi cu gust de stelele copilăriei, şi nu e nici pentru copiii mari, pentru că ei încă n-au uitat… Dar e, în schimb, o carte tocmai pentru cei care se cred oameni mari. Pentru toţi cei care au închis copilăria într-un borcan pe care l-au aruncat apoi într-un fund de dulap ca să nu-l mai găsească niciodată. Fiindcă „Mecanica inimii” nu e deloc senină ca cerul înstelat, deşi e plină de ceruri şi de stele, nu e deloc dulce ca turta dulce, deşi e plină de dulceaţă. „Mecanica inimii” e acea poveste pentru care cu toţii ne naştem, la care unii, cei mai mulţi, visează o vreme, către care alţii, mult mai puţini, se avântă un timp, la început de drum, şi pe care puţini, prea puţini, au curajul s-o trăiască.

De ce să mergeţi pe Tearasa Motoare să-l ascultaţi pe Marius Manole citind din „Mecanica inimii”? Pentru că veţi descoperi o carte despre acea lume nevăzută în care nu îndrăzniţi să vă afundaţi prea mult de teamă să nu se dărâme toate zidurile de care v-aţi înconjurat zi după zi şi an după an. Şi un actor care ştie să spună poveşti.

N-am să vă spun decât începutul… Cea mai friguroasă zi de pe pământ, undeva într-o colibă de pe cel mai înalt deal din Edinburgh. Aici, o doctoriţă-vrăjitoare aduce pe lume copii nedoriţi şi cu leacuri şi metode stranii îi vindecă pe cei bolnavi. Micuţul Jack se naşte cu inima îngheţată, iar doctoriţa Madelaine găseşte soluţia. Îi pune în loc un mecanism care să-i facă sângele să pulseze prin vene: un ceas cu cuc. Iar viaţa lui e din acest moment condamnată la a fi altfel: „Întâi de toate, nu atinge acele. În al doilea rând, stăpâneşte-ţi mânia. În al treilea rând, niciodată, nici în vecii vecilor, nu te îndrăgosti. Căci atunci, pentru totdeauna, acul care arată orele la ceasornicul inimii tale îţi va străpunge pielea, oasele ţi se vor sfărâma, iar mecanica inimii se va strica iarăşi.”

Dar, ca orice tărâm interzis, iubirea îl va ispiti pe micul Jack de la prima lui ieşire în lume. Şi din acel moment va începe marea aventură în căutarea fetei care i-a furat inima-ceas sau ceasul-inimă. Deşi… nu e o poveste de dragoste.

Ce fragmente va alege Marius Manole din „Mecanica inimii” veţi descoperi la faţa locului. Dar oricare ar fi acelea, cu siguranţă veţi simţi nevoia apoi să luaţi cartea şi să citiţi şi să recitiţi fiecare rând şi fiecare cuvânt din poveste. Nu vă spun nimic despre marea iubire a lui Jack, micuţa cântăreaţă andaluză, care se loveşte de obiecte pentru că nu vrea să poarte ochelari, nici despre doctoriţa Madelaine, cea care îşi strânge lacrimile în borcane şi i le dă merinde pentru drum lui Jack, nici despre Arthur, care-i dăruişte ouă pline de amintiri, nici despre Méliès, „ceasornicarul” inimii lui. Pe toţi îi veţi descoperi prin vocea lui Marius Manole. Pe ei şi micile sau marile adevăruri scrise ca-n joacă: „chinurile dragostei preschimbă oamenii în monştri de tristeţe” sau „întotdeauna, în vorbele oamenilor mari, biruie urâţenia” sau „niciodată nu putem reveni asupra faptelor săvârşite în trecut, chiar dacă avem un ceasornic în loc de inimă”.

Finalul poveştii vă las să-l descoperiţi singuri. Asta în caz că nu-l ştiţi deja…

Print

3 Comentarii

  1. ma 02/09/2010
  2. ioan 05/09/2010
  3. Ariel 08/09/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.