Marius Manole: Suntem într-o situaţie în care se pare că arta chiar e un moft

Marius Manole este angajat al Teatrului Naţional din Bucureşti, dar colaborează şi cu alte teatre. Este unul dintre cei mai importanţi actori ai momentului. Cât şi cum îi afectează pe el şi pe colegii de generaţie măsurile Guvernului, cât de grav este ce se întâmplă în acest moment în teatre?! „Din punctul meu de vedere se încurajează diletantismul.”

Cum comentezi odiseea Ordonanţei 63/2010? Pe tine, personal, te afectează în vreun fel?

E nevoie de actori, e nevoie de personal. Nu poţi să scoţi de la Teatrul de Comedie 60 de actori, pentru că teatrul ăla nu va mai funcţiona, nu mai are cine să joace. Bun, nu dai afară din artistic, şi dai afară din tehnic… Nu mai zic că mi-e milă de oamenii ăia. Spre exemplu, la Comedie sunt nişte maşinişti care chiar iubesc teatrul. Îi dăm afară… Ok. Şi ce facem? Ne apucăm noi să montăm decorurile. Pentru că nu mai are cine. O să ajungem ca noi să batem cuie, noi să facem totul… dar e evident că dacă se întâmplă aşa nu mai poate funcţiona teatrul ăla. Dacă dai afară 40 la sută, aproape jumătate din oamenii care sunt în teatru, e clar că tu, indirect, elimini nişte teatre de pe piaţă. Probabil că asta se şi urmăreşte. Să rămână Teatrele Naţionale, care sunt la Ministerul Culturii, iar cele legate de primărie să comaseze toate instituţiile din oraş, filarmonică, operă, operetă şi ce mai au oraşele… Şi să fie ce?! Din punctul meu de vedere se încurajează diletantismul. Pentru că se vor face multe compromisuri. Adică… Aveam nevoie de trei oameni? Rămâne unul. Avem nevoie de trei sufleuri? Măi, asta e, nu mai avem decât unul… Nu mai cântăm partitura aia, că n-avem atâţia oameni, cântăm asta… Nu mai montăm spectacolul ăla, că n-avem atâţia actori. Montăm numai cu două personaje. A şi spus cineva din Primărie – nu dau nume – „faceţi spectacole cu doi-trei oameni, ce vă trebuie… Hamlet?!”. Sau se încurajează „teatrul modern”. Adică montăm „Hamlet” cu trei persoane, care le joacă pe toate. Poate că domnii de acolo sunt mai cunoscători decât noi în ceea ce priveşte arta contemporană şi ne forţează mâna să ajungem la un nivel mai „elevat”, mai „rafinat”.

Ce să zic?! Eu nu vreau să dea pe nimeni afară şi nu vreau să rămână nimeni fără serviciu, că doar nu-s tâmpit, dar dacă trebuie daţi afară, să fie găsită o alternativă. Dacă pe mine, Marius Manole, mă dai afară de la TNB… Ok, dă-mă afară. Dar dacă eu vin la Primărie cu un proiect independent, atunci dă-mi 80 la sută finanţare. Ca să pot să fac proiectul ăla, în care sunt antrenaţi încă zece oameni, să pot să plătesc zece oameni, care să nu rămână pe drumuri. Să fie o alternativă. Nu poţi să dai afară nişte oameni şi să-i laşi pe stradă, să moară de foame. Nu poţi să dai afară o cabinieră la 40-50 de ani, că aia nu-şi mai găseşte nicăieri de muncă şi femeia aia are un copil de crescut în continuare şi o casă de ţinut şi poate că are rate la bancă. Nu poţi să dai afară aşa, tam-nesam. Găseşte alternativă! Aşa e foarte simplu. Aşa pot să fiu şi eu premier sau primar. N-avem bani, n-avem bani… Păi, simplu… daţi afară 50 de oameni de la teatru, daţi afară 50 de la poştă, asta e uşor de făcut. Mai greu e de gândit un sistem care să funcţioneze. În care să nu laşi oamenii să moară de foame. Cu cât dai afară tot tai şi la un moment dat n-o să mai ai de unde să tai. Şi ce se încurajează? Diletantismul în toate meseriile, frauda… criminalitatea, in extremis. Pentru că oamenii o să ajungă să moară de foame şi o să dea în cap pe stradă. Ca să dea de mâncare copilului o să stea noaptea şi o să te aştepte după colţ să-ţi ceară portofelul.

Cum te afectează Ordonanţa privind drepturile de autor, care presupune o creştere a cotei forfetare de la 20 la 40 la sută? Şi ce repercusiuni are asta asupra teatrului şi asupra actorilor tineri?

Pe mine mă afectează foarte tare, pentru că atâta timp cât nu sunt locuri de angajat, nu poţi să angajezi tineri în momentul ăsta pentru că toate locurile sunt blocate, tinerii au o singură alternativă, să lucreze pe contracte. Or, teatrele nu mai au cum, din cauza banilor, să primească colaboratori. Iar pe ăştia care pe care îi primesc, dacă va trebui să-i plătească mai mult decât îi plăteşte în momentul ăsta nu-i vor mai primi deloc. Aşa că tinerii probabil că vor rămâne fără locuri de muncă sau se va întâmpla ceea ce se întâmplă de vreo doi-trei ani. Tinerii care termină teatrul pleacă în străinătate sau schimbă meseria. Am o groază de prieteni care au plecat deja în străinătate sau care au şi alte talente şi s-au angajat la firme, asistenţi sau altceva, şi au schimbat meseria pentru că nu aveau din ce să trăiască. Oameni extrem de talentaţi.

E criză, oamenii sunt afectaţi din toate punctele de vedere. A proteja cultura, teatrul în acest moment este un moft?

În măsura în care ţi se pare un moft să protejezi pensionarii, în măsura în care ţi se pare un moft să protejezi oamenii. Pentru ăştia care sunt la conducere nu contează nimic. Calcă în picioare orice. Acuma, cultura e mic copil pe lângă nişte oameni care probabil că mor de foame, dacă e să o iei aşa. Adică între a muri de foame un bătrân şi a face un spectacol de teatru eu prefer să mănânce bătrânul ăla şi să nu mai fac spectacolul de teatru, dacă e să gândim în felul ăsta. Dar suntem într-o situaţie în care se pare că arta chiar e un moft. Trăim nişte timpuri foarte grele. Pe de altă parte,  e clar că trebuie găsit un sistem de a face reformă în cultură. Pentru că la noi în ţară aşa s-a instaurat de mult, că cultura e bugetată şi atunci există un dolce far niente în instituţiile de cultură, sunt foarte mulţi oameni care nu fac nimic, oameni care stau pe scaunele lor de foarte mult timp şi foarte mulţi oameni de plătit. Poate că trebuie puţin periat sistemul ăsta, trebuie un pic curăţat şi pus la muncă şi mai dat afară din oamenii care nu fac nimic şi păstraţi cei care fac, care lucrează. Într-adevăr cultura e un moft în momentul ăsta. Poate că ar trebui făcut un sistem mai eficient. Să sprijini, de exemplu, proiectele independente, să sprijini teatrul independent. Să nu dai atât de mulţi bani la instituţii. Eu ştiu că noi suntem obişnuiţi în România ca fiecare oraş să aibă teatrul lui şi aşa e şi frumos şi bine. Dar, din păcate, uite că se întâmplă să nu putem exista.

Print

12 Comentarii

  1. Pariuri 26/07/2010
  2. om simplu 26/07/2010
  3. om simplu 26/07/2010
  4. Laura 26/07/2010
  5. rica venturiano 27/07/2010
  6. Adina 30/07/2010
  7. Ariel 30/07/2010
  8. razultate live 31/07/2010
  9. adrian puscasu 05/10/2010
  10. adrian puscasu 05/10/2010
  11. Ariel 06/10/2010

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.