La Teatrul Regina Maria din Oradea, va avea loc miercuri, 1 februarie, premiera spectacolului “Perpetua şi felicitas”, un spectacol de teatru/film, bazat pe texte paleo-creştine din secolele II – IV, în regia artistică a lui Tudor Chirilă, regizor al TVR.
„Scenariul dramatic alcătuit după Actele Martirice paleocreştine publicate de Patriarhia Ortodoxă Română, dar şi după alte texte din secolele al II-lea şi al IV-lea, şi bazându-se pe Martiriul Sfintelor Perpetua şi Felicitas, este conceput ca un eseu vizual postmodern despre martiraj în general, despre locul bine definit al martirului în microcosmul unei societăţi dictatoriale extreme, despre relaţia cu totul specială care se înfiripă între călău şi victima sa”, se anunţă într-un comunicat remis redacţiei.
Textul este inspirat de un caz real bine documentat în textele vremii. În anii 202 – 203, în urma unui edict dat de împăratul Septimius Severus, un val de persecuţii cutremură Imperiul Roman. Îi cade victimă şi un grup de cinci creştini din Cartagina adepţi ai sectei [eretice] montaniste, ţesut în jurul figurii tinerei şi bogatei matroane (22 de ani) Vibia Perpetua, foarte bine instruită (scria în greceşte, cu toate că la Cartagina limba literară era latina), azvârlită în închisoare după ce născuse, alăptându-şi încă pruncul la sân. Alături de ea va sta sclava sa Felicitas, care va naşte la rându-i chiar în închisoare. Refuzând cu obstinaţie să-l considere zeu pe împăratul Romei şi să-i aducă jertfe în public în pofida insistenţelor de tot felul ale autorităţilor timpului lor, cei cinci martiri sunt finalmente condamnaţi să fie sfâşiaţi de fiare în amfiteatrul din Cartagina, ca episod al sărbătorilor organizate de municipalitate cu ocazia aniversării zilei de naştere a unuia din fiii nevârstnici ai împăratului. Cu sânii încă mustind de lapte, Vibia Perpetua este legată de coloana condamnaţilor şi biciuită, apoi zdrobită de o vacă sălbatică în uralele mulţimii. Pentru că încă mai trăia, este decapitată.
La 1 februarie, când este programată premiera, Biserica Ortodoxă le sărbătoreşte pe cele două sfinte martire.
Concepţia regizorală este surprinyătoare, spectacolul fiind dezvoltat pe două planuri care se întrepătrund. Unul cinematografic, proiectat pe un mare ecran, în care personajele vor susţine textul dramatic ajutate fiind de încadraturile propice (prim-plan, gros-plan). Altul scenic, în care aceleaşi personaje vor evolua simultan în momente de teatru-imagine verbal şi non-verbal, descinse parcă din lumea umbrelor. Cele două planuri interferează în permanenţă, personajele penetrând ambele spaţii, fie „live”, fie filmate.
Apare cu această montare un spaţiu scenic nou, film şi teatru deopotrivă, numit de autor „polispaţiu ludic”, ce se bucură de toate avantajele oferite de fiecare dintre cele două arte, îngemănate pentru prima oară la Teatrul Regina Maria din Oradea.
Print