Este actriţă angajată a Teatrului Naţional din Bucureşti şi colaboratoare a altor teatre. Monica Davidescu vorbeşte despre haosul cumplit din teatru şi din ţară în acest moment: „Ordonanţa vine din partea acestor guvernanţi ai noştri din perioada asta grea pe care o trăim şi care, din nefericire pentru noi, sunt plămădiţi doar din hoţie, tâlhărie, înşelăciune, minciună, crimă.”
Cum comentaţi odiseea Ordonanţei 63/2010? Pe dvs, personal, vă afectează în vreun fel?
Ordonanţa vine din partea acestor guvernanţi ai noştri din perioada asta grea pe care o trăim şi care, din nefericire pentru noi, sunt plămădiţi doar din hoţie, tâlhărie, înşelăciune, minciună, crimă. Astea sunt talentele lor. Îşi doresc distrugerea poporului român şi a valorilor acestuia, îşi doresc haosul şi dezordinea. Nu cred că există unul singur cinstit sau corect. Toţi sunt puşi pe făcut afaceri proprii pe seama românilor care muncesc pentru ei.
Ei s-au gândit la faptul că dacă distrug cultura vor reuşi ce n-au reuşit până acum, să distrugă sufletul românului. Au făcut asta din interes propriu pentru că dacă se dau afară din instituţiile de cultură atâţia oameni, posturile lor de consilieri, secretari, băgători de seama cu lefuri mari, care nu fac nimic, sunt salvate şi rămân în continuare pe scaunele de unde se îmbuibă, în timp ce artistul român va ajunge să cerşească în stradă.
Personal, cred ca fiecare om de cultură simte sabia deasupra capului.
Credeti în promisiunea guvernanţilor ca lucrurile „s-au rezolvat” sau vă temeţi că pericolul (dacă vi se pare un pericol) va reapărea sub o altă formă şi cu un alt nume (sau număr de ordonanţă)?
Nu, ei nu vor rezolva niciodată o problemă în folosul oamenilor. Vor găsi o altă formă de furt şi de distrugere. Minţile lor diabolice nu sunt setate să rezolve, sunt setate să ucidă spirite, suflete, să înfometeze să înrăiască, să semene sămânţa discordiei…
Din punctul dvs de vedere şi din experienţa dvs, în teatre în acest moment este exces de personal sau e nevoie de personal?
În teatre în general, un om angajat pe o anumită meserie a făcut de nenumărate ori şi altceva ca să ajute la desfăşurarea în siguranţă a spectacolului. Niciodată nu a fost exces de personal. Poate în unele cazuri au existat mai multe fotolii de directori în acelaşi timp, dar până la urmă şi-au dovedit utilitatea.
Din punctul de vedere al actorilor, uneori ai nevoie de un anumit gen care nu există în teatru, îţi trebuie într-un spectacol şi… îl vei lua din altă parte şi vei plăti o colaborare pentru că spectatorul trebuie să vadă un produs de calitate credibil. Dacă ar fi angajat ar fi mai uşor, îl ai la dispoziţie.
Cum vă afectează Ordonanţa privind drepturile de autor? Şi ce repercusiuni are asta asupra teatrului?
Creativitatea în România, prin ,,bunăvoinţa” alienaţilor care ne conduc, este amendată, pusă la zid, condamnată, blamată. Ei au hotârât amenda: 40 %. Şi aşa artistul roman nu excelează prin opulenţă sau fast, el e cunoscut numai datorită realizărilor, talentului şi imaginaţiei creative şi nu poate decât să trăiască decent, uşor peste limita sărăciei. Ne afectează pe toţi. Şi aşa au scăzut lefurile sau sumele colaborărilor, şi aşa trebuie să plătim statului din ce în ce mai mult pentru diverse produse scumpite peste măsură, acum, din ceea ce primim, plătim amenda că am fost deştepţi şi talentaţi, ca am primit aplauze şi că am făcut sufletul spectatorului să iasă din amorţirea în care e condus de grija zilei de mâine.
E criză, oamenii sunt afectaţi din toate punctele de vedere. A proteja cultura, teatrul, în acest moment este un moft?
Nu poate fi un moft protejarea valorilor. Nu poate fi un moft salvarea spiritului românesc. Dacă şi asta dispare, le ordon adolescenţilor să părăsească urgent ţara asta. În aceste condiţii nu mai e nevoie de ei. Cei care nu-şi mai pot începe o viaţă în altă parte pentru că au îmbătrânit se vor chinui şi vor muri aici, dar tinerii pot avea o şansă în altă ţară, aderând la o cultură civilizată. Pot face spiritul românesc să renască în altă parte cu alţi conducători, într-o altă limbă.
În perioada asta, mi-e ruşine să spun că sunt de aceeaşi naţie cu cei aflaţi la conducerea ţării. Mi-e silă să dau mâna cu ei şi să respir acelaşi aer. Sunt indignată de ceea ce fac în toate domeniile, nu doar în artă.
Print