„Morcovii sunt întotdeauna opţionali” (Partea a II-a)

concurs-dramaturgieSCENA 4

La şcoală , în sala de clasă a Clotildei .Auzim tropăielile care o anunţă . Apoi apare ea , într-o rochiţă roz oribilă , şi părul prins în codiţe cu funde enorme . Hainele n-o avantajează deloc , e imensă ! Are un rucsăcel mic în spate ,pe care se chinuie să-l dea jos , e cam strâmt .I se văd şi chiloţii , care sunt tot roz, uriaşi . Cei trei colegi , care o tachinează , o urmăresc îngroziţi .

CLOTILDA(vede că e urmărită) : Salut , colegii ! Am ajuns şi eu , mi-am luat rochiţă nouă

Nu arată prea grozav pe mine , aşa e ? Se vede că am slăbit puţin ?

F1 : E , acum fiecare cu ce are …

F2 : Poate aveau doar mărimea ei la modelul ăsta ! Crezi că-şi găseşte uşor haine ?

CLOTILDA: Într-adevăr , trebuie să încep să-mi fac la comandă , nu mai găsesc haine normale pentru mine .

C3 (exclamă tare) : Mamă , şi chiloţii i se văd prin rochia asta ! Are chiloţi roz , s-a asortat !

F1 : Perversule ! Te-ai uitat la fundul ei ?

C3 : Păi e în faţa ochilor mei , oriunde mă uit , tot fundul ei e …(râde el , în spatele ei)

F2 : Miroase oribil a transpiraţie , deja …şi abia a venit …

C3 : Mamă , ce bidonaşe are ! Deja poartă sutien ..(îi sopteşte lu F1 )

F1 : Pleacă de aici , perversule !

C3 : Împinge-mă tare spre ea , vreau să o pipăi …

F2(râde) : Te împing eu …

Şi îl azvârle peste Clotilda , care abia se aşezase, pe două scaune . C3 , cu palmele pe sânii ei, o pipăie cu tupeu .

C3 ( îi propune , la mişto): Vrei să fii gagica mea ?

Clotilda îi ia palmele de pe sâni şi îi dă palme, tot mai tare , cu propriile lui palme. F1 şi F2 se prăpădesc de râs . Întră Profesoara ,C3 , cu obrajii înroşiţi se pune la locul lui .Observă că Clotilda are lacrimi în ochi iar F1 şi F2 chicotesc fără oprire.

PROFA : Ce s-a întâmplat aici ? Ce ai , Clotilda ? Ţi-e rău ?

CLOTILDA: Nu , mi-a intrat praf de cretă în ochi , când am şters tabla .

PROFA : Du-te la baie şi spală-te .

CLOTILDA: Nu e nevoie , sunt bine acum , praful nu e periculos .

PROFA(sec) : Treaba ta , dar să nu aud că te smiorcăi .Deschideţi caietele .

F1 : Ion i-a pus mîna pe ţâţe …

PROFA : Poftim ? Ion , ridică-te …

C3 (se ridică , şmecher) : Nu mă cheamă Ion …Numele meu e Ionică . Îmi cer scuze , m-am împiedicat şi am căzut în braţele ei . Mulţumesc , Clotilda !(îi zice mieros) Mi-a dat 8 palme .

PROFA(îi dă şi ea două) : N-au fost destule ! Şi voi , coţofenelor , terminaţi-o cu chicotitul , că vă trimit la atelierul mecanic să schimbaţi uleiul la tractor ! Gata , deschideţi caietele !Trecem la lucruri serioase . Atributul este partea secundară care determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia . Răspunde la una din întrebările …

Se aud ghiorăituri de maţe , de foame , ale Clotildei . Se aude tare.

PROFA(continuă , în ciuda zgomotelor) : Întrebările „care? , ce fel de? ”

F1 şi F2 , C3 chicotesc .Clotilda încearcă să se facă mică , în bancă .

PROFA : Câţi ? Câte ? …După părţile de vorbire prin care sunt exprimate , atributele sunt …

După ce îi bolboroseşte stomacul , se aude şi un pârţ lung.

PROFA(încearcă să fie calmă) : Atribute adjectivale –(se ţine cu mâna de nas) Vai , ce putoare! Atribute substantivale…Clotilda , eşti o piatră de moară în clasă ! Du-te la toaletă , eşti scuzată de la oră .

CLOTILDA(abia bâiguie): Acum mă simt mai bine , iertaţi-mă …

PROFA( voce ascuţită, ţinându-se de nas) : Deschide-ţi geamurile !(se mai aude un pârţ)

C3 ( râde, binedispus): Sunt toate deschise , doamna profesoară !

PROFA : Treci în ultima bancă , Clotilda !

CLOTILDA(nedumerită, voce joasă) : Dar stau în ultima bancă …!

PROFA(furioasă) : În ultima bancă , din parcul din faţa şcolii ! Vai ,mi-e rău !

Iese din scenă , în fugă , tuşind .Cele două F îşi vâră nasul în şerveţele parfumate .

C3 : Daţi-mi şi mie unul , sunt în pericol !(se scutură de râs)

Clotilda iese plângând .C3 scoate din banca lui un aparat mic cu care scoate zgomote de ”pârţâituri lungi ” şi o cutie plină de bălegar urât mirositor . Le arată fetelor, surprinzându-le.

F2(surprinsă) : Nu balena a tras pârţuri ? Ce ai în cutie ?(se uită) Yeah , ce scârbos ! Bălegar !

C3 (se prăpădeşte de râs): Ce ? E distractiv ! Sau aveaţi careva chef de gramatică ?

F1 : Şi atunci …cui îi ghirăiau maţele ? Clotildei ?

C3 : Cred că da , n-am nici un amestec în asta … Ea plânge , şi noi râdem !

F2 : Eşti îngrozitor ! Du-te şi aruncă cutia aia în parc ! Îmi vine să vărs …

C3 aruncă cutia , calm , pe geam ; apoi se apropie de F2 seducător , cu ochii fix pe sânii ei .

F2 : Unde te uiţi , golanule ? Nu fii obraznic , că-ţi bag pixul în ochi !

C3(cu ochii pe sânii ei , alintat ) : Eşti foarte frumoasă , sunt foarte frumoşi …Nu crezi că ţi-ar sta bine , cu tot cu ei , la mine în braţe ?

F2 ( pufneşte, superioară) : La tine ? Tu eşti un ţăran de la coada vacii ! Miroşi a bălegar …bălegar boy !

C3 : Mă jigneşti , prinţesă !

F2 : Tu te-ai născut ca să fii jignit , doar că nu ţi-ai dat seama încă …(răutăcioasă)!

C3 zâmbeşte superior , cu ochii pe sânii ei . F2 îl ia de bărbie , ameninţătoare, să se uite în ochii ei . Îi vorbeşte aspru .

F2 : Cu mine nu-ţi merge , bălegar boy !La mine nu ţine cu vrăjeala împiedicată .

C3 : E , nu ! Şi prinţesele se tăvălesc prin fân . . .

F2 îi trage o palmă şi iese mândră din sală , cu F1 după ea …

C3 (îşi mângâie obrazul înroşit) : La un moment dat , toţi ne tăvălim prin fân …( zâmbeşte sigur pe el ; mai trage un pârţ lung din aparatul acela special şi iese şi el fluierând victorios)

SCENA 5

Clotilda , supărată , se opreşte pe o bancă , în parc , să mănânce …Îşi scoate un sandvici uriaş , făcut din jumătate de franzelă .

P1 (apare de nicăieri şi exclamă speriată) : Vai de mine ! Ce e cu pâinea asta în mâna ta ?

P2 : Şi ce e cu rochia asta oribilă pe tine ? Tu nu vezi că eşti afară ?

P1 : Şi de ce mănânci afară ?

P2 : Şi de ce miroşi aşa de urât ?

P1 : Şi de ce mergi aşa de încet ? Şi , mai ales , de ce te-ai oprit ?

P2 : Nu vezi că rochiţa asta e toată transparentă ?

P1 : Ai înnebunit ?

P2 : Eu cred că aşa s-a născut .

P1 : Nu e de mirare că nu vrea nimeni să fie prieten cu tine !

P2 : Acum , la lumina zilei , când te văd în splendoarea fiinţei tale , trebuie să-ţi spun : nu mai vreau să fiu prietenă cu tine !

Clotilda ridică din umeri , nepăsătoare , şi muşcă cu poftă din pâine .

CLOTILDA: Plecaţi , dispăreţi , de prieteni aşa trăncănitori care doar se ceartă cu mine ..mă lipsesc! Sunt ocupată ! Am fost jignită , îmi trebuie ceva bun de mâncat , să-mi treacă …

P1 : Vai ! Nu mânca bomba aia !

CLOTILDA: Ce bombă ? E doar pâine unsă cu unt , tapetată cu salam uscat şi presărat cu hrean .

P1 : Bine , dar de ce aşa de mare ?

P2 : Păi n-o vezi şi pe ea cât e de mare ?

P1 : Taci din gură , ce tot îi dai apă la moară ?

Clotilda scoate o sticlă de 2 litri de Cola şi bea .

P2 : N-a , că ziseşi de apă , şi nebuna-n roz bea suc !

P1 sare pe ea , să îi ia sticla ; luptă scurtă .

CLOTILDA: Lasă-mă , că-mi pătezi rochiţa şi e nouă !

P1 : N-ai voie să bei Cola .

CLOTILDA: Cine zice ? Tu ? Tu nici nu exişti.

P1 : Ba exist , tu m-ai chemat să te ajut . Te rog , lasă-mă să te ajut !

P2 : Las-o , dragă , să rămână proastă . Alegerea ei !

P1 : Trebuie să o ajutăm ! Dă-mi o idee !

P2 : Eu aş răpi-o , aş duce-o în pădure , aş lega-o de un copac şi i-aş da doar apă şi frunze, o lună de zile , măcar …

P1 : Să ştii că nu e o idee chiar aşa rea …

P2 : Păcat că n-o putem aplica , în realitate …

P1 : De ce ?

P2 : Cum să răpeşti un elefant şi să-l cari în spate până în pădure ?

CLOTILDA(izbucneşte în râs) : Exact ! Şi să ştiţi că m-am hotărât : nu mai vreau să slăbesc ! Nu aleg morcovii , vreau gogoşi ! Ca să nu poată nimeni să mă răpească .

P1 : Putem să angajăm un comando american .

P2 : Prea scump , au tarife mari ! Şi n-avem dolari .

P1 : Ştiu ! Să chemăm televiziunea aia care are programul în care graşii trebuie să slăbească .

P2 : Acolo e preselecţie dură , sunt mulţi bolnavi . Şi acolo trebuie să te duci de bună voie !

P1 : Mă , dar ce documentată eşti …cu televizorul .

P2 : Păi ce crezi că fac când tu citeşti o carte bună ? Mă uit la TV !

Clotilda continuă să mănânce şi să râdă .

P2 : E cam obraznică …

P1 : Şi mie îmi era milă de ea …

P2: Trebuie să-i dăm o lecţie …

P1 : Să ne facem un plan .

CLOTILDA : Alo , fantomelor , ce tot plănuiţi acolo ? Nu ştiţi că e ilegal ?

P2 : Pentru noi nimic nu e ilegal ….

P1 : Pentru că nu existăm …decât pentru tine !

CLOTILDA(închide ochii , strâns , repetă repede, tot mai tare): Dispăreţi , fantomelor , lăsaţi-mă în pace , n-am nevoie de voi ! Dispăreţi ! (lumina de pe scenă se face tot mai mică , până se stinge ; Când revine , decorul se schimbă , Clotilda e legată de un copac , într-o pădure )

CLOTILDA (strigă tare , speriată) : Ajutor ! M-au răpit nebunele ! Ajutor !

P1 : Nu te aude nimeni , e o pădure fermecată .

CLOTILDA : Fermecată , pe dracu ! Nu există ! Cum aţi făcut asta ? Cum m-aţi adus aici ? Ajutor , daţi-mi drumul ! ce vă bat , când pun mâna pe voi !

P2 : Ţi-am pus somnifer în mâncare . Şi am avut noroc , trecea o căruţă prin oraş . Am închiriat-o ieftin , şi , iată-ne !

CLOTILDA(plângăcioasă) : Vreau la mama şi la tata !…

P1 : Stai liniştită , le-am trimis o scrisoare în care tu le-ai spus că te-ai dus la bunica .

CLOTILDA: V-aţi gândit la toate , ticăloaselor !

P1: Trebuie să ne crezi că îţi vrem binele …

P2: Chiar şi eu …deşii nu aşa de tare ca ea …, ar trebui să te descurci singură în viaţă .

CLOTILDA(liniştită) : Bine , daţi-i drumul şi o să vă demonstrez că mă descurc !

P2 :Hehehe ! prea târziu , ai un test de trecut .

CLOTILDA: Trebuie să mă pregătesc !

P2 :Exact ! Stai aici , şi te pregăteşti .

CLOTILDA: Cum să mă pregătesc , în pădure ? Daţi-mi drumul , că ţip tare !

P1 o dezleagă ;Clotilda se întinde, se destinde , apoi o ia la fugă , strigând după ajutor . P1 se aşază liniştită pe un muşchi verde şi-şi scoate un morcov de ronţăit .Se întoarce dezamăgită , cu coada între picioare .

CLOTILDA : E întuneric …poate trezesc animalele .(se aşază)

P2 : Lasă , stai în picioare , că nu eşti obosită .

CLOTILDA : Sunt foarte stresată şi îngrijorată pentru viaţa mea !

P1 : Nu fii . Noi suntem tu , deci n-o să-ţi facem nici un rău …

CLOTILDA: Mi-e foame . Ce e de mâncare în pădurea asta ?

P1 : Iluzii …

P2 : Nici măcar frunzele nu se pot mânca aici .

CLOTILDA: Păi , şi cât stăm pe aici ? Dacă murim de foame ? Aoleu ! Doar nu vreţi să faceţi asta ? Vreţi să mă omorâţi ?

P1, P2 : Nuu , nici gând !

P2: Eu mă distrez bine cu tine . Îmi placi tot mai mult .

P1 : Şi mie îmi place să am prieteni .

CLOTILDA: Bine , bine …, dar ce mâncăm ?

P1 : Un cântecel …

CLOTILDA: Nu pricep …

P2: Cântăm tare şi ne trece !

CLOTILDA: Voi nu mă cunoaşteţi aşa bine : eu când termin de cântat , mor de foame ! , mi-e şi mai foame decât de obicei , mie nu-mi prieşte cântatul.

P2 : Auzi , deja mă calci pe nervi , tu numai despre mâncare vorbeşti ? Alt subiect n-ai ? Cine a mai văzut două prietene să vorbească numai despre mâncare ? Nici dacă am fi două bucătărese vestite şi n-am vorbi numai despre mâncare .

CLOTILDA: Păi , dacă vorbesc despre muzică mi se face tot foame .

P1 : Hai să vorbim despre băieţi .

CLOTILDA: O , nu , ce scârbos !

P2: Cred că îi trece de foame dacă vorbim despre băieţi …

CLOTILDA: Chiar cred că o să vomit …

P1: Bun , să batem fierul cât e cald …

Şi se lasă tăcerea …; se privesc , nedumerite …; nu începe nimeni ?…tăcere …

P2(îşi drege vocea) : Mie îmi cam place de Mutu …

P1: Eee , ăla e fotbalist bătrân consumat ! Şi însurat , cu copii mari …

CLOTILDA: Şi mie îmi place…

P1 : Am zis că vorbim despre băieţi de vârsta noastră , nu de dinozauri …

P2 : Dacă şi dinozaurii sunt băieţi, vorbim de dinozauri .

CLOTILDA ( oftează) : Eu nu ştiu nimic despre băieţi …Am un coleg în clasă care tot vrea să-mi pună mâna pe ţâţe…şi îmi pune …

P1: Şi îl laşi?

CLOTILDA: Eu ? Nu , dar el tot îmi pune …adică ,l-aş lăsa dacă şi el m-ar lăsa să.-i pun mâna .

P2 : Să-i pui şi tu mâna …?

CLOTILDA( calmă , serioasă) : Da , pe ţâţele lui !

P1 şi P2 răsuflă uşurate , credeau că fata voia să-şi pună mâna pe altceva …

P2 : L-ai lăsat sau l-ai lăsa ?

CLOTILDA: A pus el mâna de vreo două ori , că s-a împiedicat şi a căzut peste mine …

P1: Şi tu ce-ai făcut ?

CLOTILDA: Ce-am văzut într-un film …

P1 : Adică ?

CLOTILDA: L-am luat la palme ,cu palmele lui .

P1( râde) : Ăsta da film bun !

P2: Şi el ce-a făcut ?

CLOTILDA: Nimic , că a intrat profa de română.

P2: Şi după ce a plecat profa ?

CLOTILDA: S-a dus cu băieţii să joace prinsa …

P2: Şi după aia ?

CLOTILDA : Am avut istorie .

P2: El , el , ce făcea … ?

CLOTILDA: Scria , concentrat …, am dat lucrare .

P2 : A, deci ştii tot ce mişcă el . Te-ai îndrăgostit ! Te-ai ars !

CLOTILDA: Ba nu cred . Habar n-am ce e aia , să te îndrăgosteşti !

P2: Să ştii tot ce face iubitul …

CLOTILDA: Păi nu ştiu ce face ! nici nu ştiu dacă are ţâţe …

P2 : Are , are…

CLOTILDA: Tu de unde ştii atât de sigur ?

P2 : Toată lumea mamiferă are …

CLOTILDA(şocată) : Da ?

P2 : Am citit undeva că toţi poeţii voiau să doarmă la sânul iubitei , că numai aşa putea fi fericit .

CLOTILDA: Sânii sunt ca nişte droguri pentru ei ? Numai pentru poeţi sau pentru toţi băieţii ?Se ştie că poeţii sunt mai nebuni …

P1: Să nu uităm că au şi cel mai pur lapte …

CLOTILDA: Cine ? Ţâţele ? Serios ? Atunci de ce încă se mai moare de foame pe pământ ?

P1 (nedumeriră) : Tu chiar nu ştii nimic ?

P2: Chiar nimic despre sex ? Despre sexele opuse?

CLOTILDA: Voi de unde ştiţi? Că aveţi aceeaşi vârstă ca mine …

P2 : Eu aflu în fiecare zi lucruri noi …

P1 : Eu sunt precoce …

CLOTILDA: Păi …şi …cum se face ? La ce vârstă începe mulsul ?

P1 şi P2 explodează în râs .

P1: Ai lapte în ţâţe doar câteva luni , după ce naşti copilul…şti că femeile nasc bebeluşi,nu ?

CLOTILDA: Da , dar cum îi fac , nu ştiu ….

P1: O , discuţia asta o s-o avem peste câteva sute de ani …

P2: Da , că o să fie lungă şi amuzaaaantă…

P1: Oricum , ţine minte sfatul ăsta : până la 18 ani , la toate întâlnirile cu băieţii pe care o să le ai

îţi pui 3 perechi de chiloţi pe tine şi nu le dai jos sub nici o formă ! Ai înţeles ? Promiţi ?

CLOTILDA: Promit !

P1: Bine , atunci eşti în siguranţă !

P2: Ce facem aici ? Vorbim despre băieţi sau despre ţâţe ?

CLOTILDA: Vrei să ne întoarcem la mâncare ?Încă nu ştiu ce obsesie au băieţii cu ţâţele . De ce nu se mulţumesc cu fotbalul şi cu cartea ?

P2: Da , cărţile cu poze , cu femei goale..

CLOTILDA: Cred că băieţii n-au nimic în cap , sunt nişte proşti ,nu poţi să vorbeşti nimic cu ei .

Ei nu gândesc ca noi , sunt altă specie .

P2 : Şi eu cred că nu gândesc . Au capul gol , îşi ţin capul doar ca să crească păr pe el !

P1 : Atunci de ce se îndrăgostesc de fete ?

CLOTILDA: Doar se prefac . Vor doar să-ţi pună mâna pe ţâţe şi apoi să se laude la toată lumea

că au făcut-o . Asta e îndrăgosteală ?

P1 : Eu am văzut pe doi care se ţineau de mână şi râdeau împreună …

P2: Cred că erau handicapaţi şi se ţineau de mână să nu se piardă , numai aşa puteau ajunge acasă , să nu uite direcţia .

P1 : Nu erau handicapaţi . Erau olimpici .

CLOTILDA: Şi care dintre ei era mai gras ?

P1 : Ce contează grăsimea aici ? Şi slabii , şi graşii , se îndrăgostesc .

CLOTILDA: Eu nu vreau să mă îndrăgostesc! Nu vreau să vomit toată ziua .

P1: De ce să vomiţi ?

CLOTILDA: Aşa am auzit : te-ndrăgosteşti , rămâi gravidă apoi vomiţi !

P2: Aoleu ! Nici eu nu vreau atunci …

P1 : Nu e deloc aşa , n-ai înţeles bine . Dragostea are legătură cu inima , nu cu stomacul .

P2 : Da’ tu de unde ştii aşa de sigur ?

P1 . Eu mă informez numai din surse corecte .

P2: Ba eu cred că tu te dai cam deşteaptă …

CLOTILDA: Da, aşa fac şi băieţii , se dau ei mari , dar au capul gol , ca mulţimea vidă !

P1 : Exact de aceea trebuie să fie împreună , băiatul cu fata …ca fata să umple cu elemente mulţimea vidă !

CLOTIILDA: Păi n-auzi că el se crede deştept şi nu primeşte elemente de la nimeni , mai ales de la o fată ?!

P1: Păi asta e dragostea : să primească !…şi să dea şi el …

CLOTILDA(categorică) : Eu nu primesc nimic de la el !

P2: Nici eu . Eu am mulţimea mea plină de chestii interesante .

CLOTILDA: Nici în mulţimea mea nu mai e loc de nici un element …

P1: E , acum faceţi voi pe grozavele, exact cum fac şi băieţii . Când o să vă îndrăgostiţi , o să fiţi la picioarele lor .

CLOTILDA: Eu , la picioarele unui pitecantrop ? Niciodată !

P2: (o imită pe Clotilda, dar nu-i iese cuvântul) : Eu , în picioarele unui piteni-can..pitetrop? Niciodată , niciodată !

Întuneric ; decorul se schimbă ; suntem înapoi pe banca din parc; Clotilda adormise pe bancă şi visase discuţia cu prietenele ei imaginare în pădurea fermecată .C3 şi F1, F2 o privesc cum sforăie pe bancă şi chicotesc . C3 îi pune , normal ,mâna pe ţâţe, râde de ea …

C3 : Clotilda visează că valsează cu pitecantropi …, s-a îndrăgostit de maimuţa de la Zoo !

Clotilda se trezeşte buimacă, se uită în jur , speriată ; colegii râd de ea ; se ridică , împleticindu-se , şi fuge în direcţia opusă …

SCENA 6

Acasă , în sufragerie ,la masa bogată .Clotilda are un morcov mare şi lung în mână şi o carafă de apă de un litru în faţă .E furioasă .Moaie morcovul în apă, mai muşcă din el . D. şi Dl MIRAJ o privesc îngrijoraţi .

D. MIRAJ : Lasă , puiuţul lu’ mama , morcovul ăla tare şi fără gust , o să-ţi rupi dinţii în el .

DL. MIRAJ : Şi ce stai cu găleata aia cu apă în faţă ? Avem 14 feluri de sucuri naturale , care nu îngraşă . Măcar ia o banană , lasă morcovul ăla ..sau câteva căpşunele , sunt preferatele tale !

CLOTILDA(categorică) : De azi înainte , morcovul e preferatul meu ! Şi apa !

D. MIRAJ : Eşti cam obraznică şi iresponsabilă …

CLOTILDA: Tu eşti iresponsabilă .

DL . MIRAJ (intervine) : Vorbeşte frumos cu mama .

CLOTILDA(cu voce blândă, calmă) : Vă rog , lăsaţi-mă în pace să mănânc ce trebuie .

D. MIRAJ (miloasă) : Dar tu nu ştii ce vrei şi nu te simţi bine , puişor !

CLOTILDA(tot blândă) : Ba sunt bine , mulţumesc !(şi muşcă din morcov)

Cei doi părinţi se retrag şi o trimit pe Anuţa, să-i vorbească . Anuţa vine timidă , se aşează pe marginea scaunului, îşi frânge mâinile .

ANUŢA : Da’ ce faci , Clotilduţa , nu-ţi mai place mâncarea ce-o fac eu ?

CLOTILDA: Ba-mi place de mor , ia-o din faţa ochilor mei , că-mi vine leşinul de poftă!

ANUŢA : Păi mănâncă puţin , lasă morcovul ăla , că n-oi fi acum iepuroaică !

CLOTILDA: Nu pot să-l las , că mi-e foame rău !

ANUŢA : Vrei să-ţi fierb nişte carne ?

CLOTILDA: Nu , poate mâine .

Se lasă tăcerea .

CLOTILDA: Te-a trimis babacul ?

ANUŢA(dă din cap afirmativ) : Îhî…

CLOTILDA: Stai şi odihneşte-te … , să ştii că sunt foarte îngrijorată pentru mama şi pentru tata , sunt cam prea graşi , aşa e ?

Anuţa se foieşte pe scaun, dă din cap că „da” , e stânjenită …

CLOTILDA: Ce ? Stau la uşă şi ascultă…

Anuţa iar se foieşte pe scaun , dă discret , afirmativ , din cap …

CLOTILDA: Am înţeles, stai liniştită . Trebuie să fac ceva pentru ei , să-mi fac un plan . Cred că o să chem Salvarea să-i ridice cu forţa …

ANUŢA : Domnişoară , fii cuminte . Poţi să fii pedepsită pentru o glumă ca asta ! Vai de mine ! Stai locului , cuminte …

CLOTILDA : O să mă gândesc serios la asta …Ai văzut că tata a angajat o rusoaică să-l spele ?El nu se mai poate spăla singur de gras ce e şi asta nu e bine deloc!

ANUŢA : Eu plec acum , domnişoară ,am friptura de viţel la cuptor şi parcă miroase a ars …

CLOTILDA: Las-o să se facă scrum , să o arunci …

ANUŢA: E , domnişoară, tatăl d-voastră o mănâncă şi scrum , e preferata lui .

Anuţa fuge la bucătărie , mama şi tata vin ţinându-se de mână , duduind podeaua .O îmbrăţişează , o pupă zgomotos .

D. MIRAJ : Te simţi mai bine , puiule ?

DL . MIRAJ : Ai gustat măcar puţină plăcintă cu vişine ? E preferata ta şi tata ţi-a lăsat o bucată mică …

CLOTILDA: Daţi-mi drumul , mă sufocaţi ! Şi aşa ajunge aerul greu la plămâni …

D. MIRAJ : Aoleu ! De acum n-o să mai pot nici să te pup , că eşti adolescentă ! Trebuie să-mi fac programare ?

CLOTILDA: Mă pupaţi doar de ziua mea . Şi mai întâi îmi daţi bani .

DL .MIRAJ : Fata lu’ tata a crescut mare , de acum se pupă cu alţii …

CLOTILDA: Mă pup cu Harry Potter din afiş ! N-o să mă pup cu nimeni până la 15 ani şi trei luni .

DL .MIRAJ : Şi , de ce şi 3 luni ?

CLOTILDA. : Am glumit . O să mă pup când îmi vine …

D. MIRAJ : Ce să-ţi vină ? Menstruaţia ? dar ţi-a venit !

DL. MIRAJ : Vreau să fiu de faţă la primul tău sărut …

CLOTILDA: O să mă duc în Australia să mă pup , să nu mă vezi!

DL MIRAJ : N-ai voie să pleci acolo singură , cât timp eşti minoră !

CLOTILDA: Bine că mi-ai zis , o să mă duc la Văscăuţi , cu căruţa !

P1 (apare de nicăieri , o ceartă) : Vorbeşte frumos cu părinţii tăi !

P2 : Ba nu-i lăsa să te calce în picioare , impune-te , fă gălăgie 1

CLOTILDA(îşi pune mâinile în cap) : Aoleu , iar aţi apărut pe capul meu ?

D. şi DL. MIRAJ (nedumeriţi) : Am fost mereu aici …

CLOTILDA: Mă duc în camera mea, mă scuzaţi …

DL . MIRAJ : Mai stai puţin , n-am lămurit încă problema .

P2 : Dar tu nu-i nici o problemă !

CLOTILDA(repetă) : Dar eu nu am nici o problemă !

D. MIRAJ : Problemuşoara cu morcovul …cu morcovelul …

CLOTILDA: Ce e cu el ? Încerc să fac să-mi placă …

DL. MIRAJ : Aha …vrei să te obişnuieşti cu el , aşa …ca un simbol ,nu ?

P2 (izbucneşte în râs) : Babacii au înnebunit !

CLOTILDA(către P1) : Despre ce simbol vorbeşte ?

P1 tuşeşte încurcată , tata şi mama nu înţeleg cu cine vorbeşte şi de ce se poartă aşa …

D. MIRAJ ( către Dl. Miraj) : Crezi că se prosteşte sau evită subiectul ?

DL. MIRAJ : Subiectul e puţin deranjant …

D. MIRAJ : Ba e absolut normal …

P1 : Părinţii tăi sunt responsabili !

P2 (exclamă veselă) : Vor să-ţi vorbească despre sex ! Despre ţâţe şi păsă …

CLOTILDA(le strigă , şocată) : Vreţi să vorbim despre sex ?

D. MIRAJ : Păi da, că doar ţi-a venit menstruaţia de cinci luni …

CLOTILDA: Păi , şi …? Ce are una cu alta ?

P2 : Trebuie să ştii totul despre morcovelul celuilalt …cum …să-l apuci …

D. MIRAJ : Morcovul …e periculos dacă ajunge în alte părţi …

CLOTILDA (sincer naivă) : Păi eu doar îl mânănc .

P2 : Sigur , îl ţine doar în gură …

P1( îi dă o palmă) : Şşş , termină .

CLOTILDA: Terminaţi-o cu morcovii ! Sunt doar nişte legume cu conţinut redus de calorii ! (iese duduind podeaua)

P2 (le strigă părinţilor) : Terminaţi-o cu morcovii ca simbol şi mâncaţi-i …şi atât !

P1 (le zice şi ea , cu degetul ridicat) : Da !

Şi cele două P ies şi ele .

SCENA 7

În camera ei, spumegă de furie, desface un baton de ciocolată , muşcă din el .

P1 : Nu ! Nu mânca din bomba aia !

Clotilda scapă batonul din mână , speriată .

P2 : Ce s-a întâmplat ?

CLOTILDA: Ce s-a întâmplat ?

P1: Acum eşti papagalul ei ?

CLOTILDA : Eu ? Eu sunt papagalul unui personaj imaginar ? Şi de ce să mai stau de vorbă cu un al doilea personaj imaginar ? Dispăreţi !( şi se trânteşte jos şi mănâncă ciocolată)

P2 : Mănânci de pe jos ?

CLOTILDA: Da . Ciocolata e bună , chiar şi de pe jos ! Nu ştiu eu de ce mă chinui să mănânc morcovi insipizi , seci , oribili …

P1 : Poţi să consumi şi castraveţi , mere , roşii, kiwi …sunt mai gustoase !

CLOTILDA: Vreau friptură de viţel cu mirodenii , făcută de Anuţa !Voi aţi fost în bucătărie când găteşte Anuţa ?

P2: Ea găteşte nonstop ! Şi chiar şi mie , care sunt un personaj imaginar , mi se umple gura de apă , de poftă …

P1 : Terminaţi-o cu vorbitul despre mâncare .Trebuie să vorbim serios !

P2 : Ba nu trebuie . Hai să ne distrăm . Dă-mi şi mie ciocolată !

CLOTILDA( o bagă toată în gură) : Nu mai am !

P2 caută în dulap şi mai găseşte două batoane .

P2 : Se confiscă . Sunt ilegale pentru tine .

CLOTILDA: Furăcioaso …Te zic la tata !

P1: Avem probleme grave .

CLOTILDA: Ce probleme avem noi la 13 ani ?

P1 : Şi la 5 ani avem probleme …

CLOTILDA: Poate tu , nu eu .

P2: Nici eu n-am probleme …, de felul meu sunt o fire veselă şi optimistă .

P1 : De felul vostru , văd eu , voi evitaţi problemele , fugiţi de ele , nu le recunoaşteţi , le lăsaţi să

se adune , să se depună . Vă aşezaţi în cur şi mâncaţi ciocolată !

P2 (care mănâncă şi ea ciocolată acum): Hopa ! Te-ai înfuriat ?

CLOTILDA: Să nu ţi se facă rău , că după aia mai ai o problemă pe cap !

P1: Păi , şi n-o să vii la mine la spital , cu compot ?

CLOTILDA: Bineînţeles că nu ! O să vin cu ciocolată şi tort de frişcă !

P1 : În fiecare zi ? Atunci mă îmbolnăvesc şi eu !

CLOTILDA: Păi atunci vreau şi eu ….( şi se pune pe un râs prostesc , până nu mai are aer …până P1 îi dă una peste cap)

P1 :Scuză-mă , dar râdeai ca o nebună , şi m-am speriat ! Tu chiar eşti bolnavă . Ascultă-te cum gâfâi . Trebuie să-şi faci analizele .

P2 : Dar n-arată rău fata …

P1(dă o palmă lui P2) : Nu mai vorbi prostii …(către Clotilda) Tocmai porniseşi pe drumul cel bun , făceai exerciţii , plimbări lungi , ai renunţat la grăsimi şi dulciuri, voiai să-i ajuţi şi pe părinţii tăi şi acum ce faci? Ai obosit , după doar zece zile ? Te arunci în fund şi mănânci ciocolată ?Şi vrei să fiu prietenă cu tine ?Eu îţi vreau doar binele şi îmi dedic tot timpul numai ţie , şi tu ce faci ?

P2 (se trezeşte şi ea să îi reproşeze) : Stai în cur şi mănânci ciocolată ?

În momentul ăsta , D. MIRAJ îşi bagă capul pe uşă .

D. MIRAJ : Ce faci , iubirea lu’ mama ? Pot să intru , nu te deranjez ?(şi intră, duduind)De ce stai pe jos ?

CLOTILDA: Stau în cur fiindcă am terminat de mâncat ciocolata ce-o aveam ascunsă sub pat !

D. MIRAJ : Eram sigură că ai provizii prin cameră , nu credeam eu că trăieşti cu morcovi şi apă !

CLOTILDA(jignită): Dar de zece zile n-am pus gura pe dulce , am rezistat …

D. MIRAJ (o pupă , râde): Bine , bine , te cred …(se pun amândouă pe pat, gâfâind)

CLOTILDA: Sper că am încheiat discuţia despre sex .

D. MIRAJ : Bine , vreau doar să-mi promiţi ceva . ..când te duci la întâlnire cu vreun băiat să-ţi pui patru perechi de chiloţi şi , sub nici un motiv , să nu îi dai jos de pe tine cât timp eşti cu el !

CLOTILDA(priveşte la P1) : Şi dacă mă strâng ?

D. MIRAJ : Strângi şi tu din dinţi ! Fugi de el , fugi acasă …

CLOTILDA: Bine , mamă , o să-mi pun toate perechile de chiloţi care le am în sertar , bine ?

D. MIRAJ : Bine că am avut această conversaţie , că îmi stătea pe inimă . Acum m-am uşurat .(dar se ţine cu mâna de inimă , o înţeapă)

CLOTILDA: Mama , ce ai ? Ţi-e rău ?

D. MIRAJ(abia mai îngână) : N-am nimic , imediat sunt bine, nu te îngrijora , te iubeşte mama mult , îmi revin acum …

Dar mama se prăbuşeşte pe pat. . . . face stop cardiac ! Clotilda îl strigă pe tata , disperată .

SCENA 8

Decorul ne arată că suntem în exterior , e iarnă ,câteva tomberoane …Un BOSCHETAR la 45 de ani , murdar , neîngrijit , de mult pe străzi , caută prin tomberon …CLOTILDA e la doi paşi de el , îl priveşte. BOSCHETARUL se sperie de ea , o observă târziu , scapă cutia din mână. E slăbănog .

BOSCHETAR : Ce faci aici ? M-ai speriat ! Ce te uiţi aşa la mine ?

CLOTILDA: Vrei să fiu copilul tău ? Pot să şi cerşesc , dacă vrei …

BOSCHETAR : Nu umblu cu minori după mine , bate la ochi , mă închide poliţia , nu vreau probleme … e mult mai bine singur . Pe tine dacă te trimit la cerşit …mor de foame ! Nu-ţi dă nimeni nimic !

CLOTILDA(caută şi ea în tomberon) : Da, e mai bine singură !

BOSCHETAR( îşi pune mâinile în şold) : Ce faci ? Du-te şi caută-ţi tomberonul tău !

CLOTILDA(îşi pune şi ea mâinile în şold) : Ce ? E tomberonul tău ?

BOSCHETAR : Vrei să ne batem pe el ?

CLOTILDA : Am unghii , ştiu să zgârii , te previn .

BOSCHETAR : După cum arăţi , ai putea să te lipseşti de mâncare vreo şase luni …

CLOTILDA: Da , mersi , să ştii că nu primesc sfaturi de la boschetari slăbănogi !

BOSCHETAR : Ar trebui să primeşti , dacă vrei să ajungi ca mine .

CLOTILDA: Mă iei cu tine ?

BOSCHETAR : Nu , o să-mi mănânci toate proviziile .

CLOTILDA: O   să fac tot ce zici tu , jur !

BOSCHETAR : Nu te cred , nici nu mă cunoşti şi deja te cerţi cu mine !

CLOTILDA: Cum te cheamă ?

BOSCHETAR : Nu contează . Nu-ţi spun . De ce vrei să ştii ? Zi-mi ‚’tu’’ …

CLOTILDA: Mă cert cu tine , dacă nu-mi spui .

BOSCHETAR(privind spre Cer) : Nici boschetarii nu mai au parte de linişte , Doamne !

CLOTILDA: Mergi des la biserică ?

BOSCHETAR : În fiecare joi şi duminică …ne dă o masă caldă !

CLOTILDA: Dar asculţi slujba ?

BOSCHETAR : Să fiu sincer , mai mult dorm …, şi cam ştiu slujbele , am fost preot 15 ani !

CLOTILDA: Zău ? Nu te dai mare ? Şi acum ce cauţi în gunoi ?

BOSCHETAR : Dar tu ce cauţi ?

CLOTILDA: Nu pot să-ţi spun , că nu ştiu nici cum te cheamă .

BOSCHETAR : Să zicem că Bubu …

CLOTILDA: Fugi de aici , ce , Bubu e nume de preot ?

BOSCHETAR : Aşa mă alintau gagicile …

CLOTILDA: De aia te-ai lăsat de preoţie ? Ca să rămâi cu gagicile ?

BOSCHETAR : E , doar nu sunt la spovedanie ! Ia , şterge-o de aici , că te bat !

CLOTILDA: Ia bate-mă , Bubişor !

Acesta îşi lasă sacul jos şi fuge după ea , fac o tură de scenă ,n-o prinde …Se opreşte să-şi tragă sufletul .

CLOTILDA: Ce ? deja ai obosit ?

BOSCHETAR : Am avut de două ori pneumonie …

CLOTILDA: Ce ai în sac ?

BOSCHETAR : Nişte zdrenţe şi resturi de pâine …

CLOTILDA: Dă-mi să văd .

BOSCHETAR : Nu vreau .

CLOTILDA: Unde locuieşti ?

BOSCHETAR : Unde vreau eu . Tu ?

CLOTILDA : Eu ? La tata şi la mama . Dar acum mama nu mai e …

BOSCHETAR : Du-te la tata acasă . De ce ai fugit de acasă ?

CLOTILDA: Că nu mă lasă să mănânc morcovi …

BOSCHETAR : Ha ? Cum te cheamă ?

CLOTILDA: Să zicem că Zuzu .Ai mâncat ceva astăzi ?

BOSCHETAR : Nişte resturi de pizza , de la pizzeria de pe strada Poeţilor . Să nu mănânci de acolo , stau prost cu igiena , mă bat cu şobolanii pentru nişte resturi …

CLOTILDA : De când stai pe străzi ?

BOSCHETAR : De patru ani …

CLOTILDA: Şi …, când n-ai ce mânca , ce faci ?

BOSCHETAR(ridică din umeri, simplu) : Rezist …

CLOTILDA: Eşti simpatic … (mărturiseşte) Cred că eşti om bun .

BOSCHETAR(emoţionat): Nu mi-a zis nimeni până acum că sunt simpatic …

CLOTILDA: Acum ar trebui să-mi spui şi tu că sunt simpatică …

BOSCHETAR : Păi , nu eşti deloc ! Eşti o băgăcioasă nesuferită !

Îşi face apariţia un AUROLAC , 14 ani , zdrenţuit , cu punga într-o mână şi cu un cuţit mare şi ruginit în cealaltă mână .

AUROLAC : Staţi aşa , nu mişcaţi . Daţi-mi toţi banii …că de nu , bag cuţitul în pungă !

BOSCHETAR(liniştit) : N-am mai văzut bani de o lună …

CLOTILDA: Eu n-am văzut bani niciodată ….

AUROLAC(trage din pungă): Eu nu aud bine , ce ziceţi ? Aici e casa mea . Ce căutaţi aici ?V-a

chemat cineva ?

BOSCHETAR: Te-ai pierdut , băiete , de restul turmei …

AUROLAC(râde prosteşte) : Ce turmă ? Oiţele trăiesc la munte ! Mamă , ce grasă eşti ! De ce eşti aşa grasă ? Ce naiba ai mâncat toţi anii ăştia ?

CLOTILDA(ameninţătoare) : Mănânc aurolaci , la micul dejun , elefanţi la prânz iar seara o termin cu porc la cuptor !

AUROLAC şi BOSCHETAR într-un glas : În fiecare zi ?

CLOTILDA: Am glumit , ce naiba, nu ştiţi de glumă , cum să mănânc elefant ?

AUROLAC(sare inapoi) : Da’ aurolaci mănânci , nu ?

CLOTILDA: Du-te naibii , că mă enervezi !

AUROLAC : Să nu mă baţi ! M-a bătut un pedofil nebun cu fierul în cap şi de atunci fac pipi pe mine …

BOSCHETAR : Şi pe mine m-au torturat nişte boschetari , cu ţigara aprinsă şi cu lanţuri ruginite.

CLOTILDA : Ajutor ! Vreau acasă ! Vreau acasă !

Strigă , şi după întuneric , se face lumină , şi se trezeşte transpirată , la ea în pat , în camera ei .P1 e lângă ea , îi dă un pahar cu apă .

P1 : Gata , ai visat urât , bea puţină apă . A trecut . Linişteşte-te .

P2 : Chiar ai mâncat carne de elefant ?

CLOTILDA(după ce bea apă şi se convinge că a visat urât , le îmbrăţişează pe amândouă) Ce bine că sunt acasă ! Ce bine că sunteţi aici ! Unde aţi fost ? Să nu mai plecaţi niciodată ! Auziţi : dar voi unde plecaţi , când nu staţi pe capul meu ?

P2 : În capul tău , bineînţeles !

CLOTILDA(o mai îmbrăţişează o dată) : Îmi place mult de tine , n-o să mă mai supăr niciodtă pe tine !

P1 : Nu e bine să faci promisiuni pe care nu le poţi ţine !

CLOTILDA: Dar o să încerc , promit !

P2 : Şi cu dieta încerci …prea puţin , nu eşti serioasă .

P1 : Trebuie să fii mai responsabilă .

CLOTILDA: Huo , ţaţelor , abia am venit din Iad şi vă puneţi cu gura pe mine , cu interdicţiile .

P2 : Şi tu începi cu jelaniile tale …

P1 : Parcă ziceaţi că nu vă mai certaţi …

CLOTILDA: Ei , nu pot fi toate fetele înţelepte , ca tine …

P1: Ţi-ai dat seama că sunt înţeleaptă ?

P2 : Credeam că eu sunt …

CLOTILDA: Tu eşti o pacoste la casa omului .

P2 : Nu mai mare ca tine …

P1: Ar trebui să ne fixăm o oră fixă , de neclintit , pentru sport .

CLOTILDA(tuşeşte) : Eu nu mă simt prea bine , cred că o să răcesc …

P2 (cască) : Nici eu nu mă simt prea bine …mi-e o lene …

P1: Exact de aceea ne trebuie un program …Foarte strict şi fără comentarii .

CLOTILDA: Stai puţin să …

P1: Fără comentarii ! Eu propun să începem la 6:30 dimineaţa , ca să începem ziua pline de

energie şi mai propun să fiţi de acord !

P2 : Da , dar de la 6:30 seara …

CLOTILDA: Şi …o dată la trei zile !

P1 : Nu . Rămâne cum am zis eu .

CLOTILDA: Imposibil !

P2: Dacă ei îi e imposibil , şi mie la fel , şi mai imposibil !

P1: Sunteţi culmea !

P2 : Ar trebui să negociem un program mai elastic…

CLOTILDA: Nu poţi să apari , aşa , deodată , şi să impui deciziile astea îngrozitoare.

P2 : Da , eşti o teroristă , o manipulatoare de situaţii !

P1 : Da , recunosc , dar sunt o manipulatoare pozitivă , vă fac numai bine .

CLOTILDA: Da, dar cu forţa !

P2 : Şi eu chiar n-am nevoie , ia uitaţi ce bine arăt ! ( face piruete)

P1(către Clotilda) : Ca să vezi ce eforturi şi sacrificii face pentru tine !

P2 (către Clotilda) : Da , da , exact , nu ştiam eu cum să mă exprim , dar aşa e …şi tu nici nu m-ai dus la telescop ! Halal prietenă !

CLOTILDA : O să te duc deseară …

P2 : Promiţi ?

P1 : Ce ziceţi să ne apucăm de treabă ? E 6 :45 dimineaţa …

P2 şi Clotilda se privesc , se urnesc greu , oftează …Se aşează în linie , fac genoflexiuni .Clotilda numără două-ntruna , la coborâre şi la urcare .Cu mâinile întinse , se tot loveşte de P2

CLOTILDA : Ce te tot bagi în mine ? Du-te mai încolo .

P2 : Tu te sprijini de mine , trişoareo ! Aşa se numără ?( o imită : coboară 1 , se ridică , 2)

CLOTILDA: Numără tu , dacă eşti ala polivalentă …

P2 : Tu eşti cât sala Polivalentă !

Se aud bătăi în uşă. Dl MIRAJ intră discret .

DL. MIRAJ : Clotilduţa , ai un musafir . Te aşteaptă jos , în sufragerie . Ai chef de musafiri ?

CLOTILDA(să scape de exerciţii) : Da , vin . . .

În sufragerie , Laurenţiu , băiatul cel plinuţ cu trei frezii galbene cam ofilite , în mână.

CLOTILDA : A , salut , tu eşti ?

LAURENŢIU (îi dă florile , timid) : Pentru tine …

CLOTILDA : Mersi …(se aşează pe canapea , lângă el; tăcere ; se urmăresc pe furiş)

LAURENŢIU : Îmi pare rău pentru mama ta …că ai pierdut-o …era tânără …

CLOTILDA: Se pare că şi tinerii mor …

LAURENŢIU : Pot să te ajut cu ceva ?

CLOTILDA(după un timp de gândire): Pune florile astea pe masă …

LAURENŢIU (după ce le pune,se reaşează lângă ea): Ţi-e dor de mama ta , aşa e ?

CLOTILDA(îşi trage nasul) :Nimeni n-o să mă iubească cum m-a iubit ea ! Mama ta e bună ?

Băiatul se bâlbâie dar Clotilda îi cere să confirme…

CLOTILDA(decretează): Toate mamele sunt !

LAURENŢIU : Daa , aşa ar trebui …

CLOTILDA(furioasă) : Mă , zurliule , tu n-o iubeşti pe mama ta ?(îi dă un pumn )

LAURENŢIU : Pe asta de acum , nu prea …, e a treia mea mamă vitregă …

CLOTILDA(se calmează) : A , scuză-mă , mamele vitrege nu se pun la socoteală …Pe mama ta adevărată …ai pierdut-o?

LAURENŢIU : Nu . S-a mutat cu sora mea la Constanţa . De cinci ani . De atunci n-am mai văzut-o , …n-am mai vorbit …

CLOTILDA: Am înţeles , te-a părăsit …E mai rău decât dacă ar fi murit …Nasol . Eşti cam bătut de soartă . Şi , pe deasupra , ai doar două perechi de pantaloni de trening .

LAURENŢIU: Mă descurc eu , lumea e mare !

CLOTILDA : Dar e rea !

LAURENŢIU : Ne facem şi noi răi , nu e greu !( râde el)

CLOTILDA : Şi atunci cine o să mai rămână bun ? Doar mamele ?

LAURENŢIU : E de ajuns ! Mamele vor salva planeta !

Clotilda izbucneşte în râs , Laurenţiu se molipseşte şi el …

LAURENŢIU : Vreau să te rog ceva …Peste două săptămâni e ziua mea …mă duci la telescop ?Ar fi un cadou minunat …

CLOTILDA: Nu vrei o pereche de pantaloni ?

LAURENŢIU : Nu , că de pantaloni fac rost, dar de un telescop , nu prea cred …

CLOTILDA: Mă şantajezi ! De ce să-ţi fac cadouri extravagante ?

LAURENŢIU : Pentru că eşti bună !

CLOTILDA: Ba sunt rea !

LAURENŢIU : Ba nu , eşti foarte simpatică …

CLOTILDA: Păi nu mă cunoşti mai deloc …

LAURENŢIU : Aş vrea să te cunosc mai bine …

CLOTILDA(deodată, izbucneşte): Sper că nu vrei să-mi pui mâna pe ţâţe !

LAURENŢIU(cu ochii la ţâţele ei , acum) : Eu ? Acum ? Nu ! Nu , niciodată , nici dacă mă rogi tu .Nici n-am observat că ai ţâţe . Nu , eu nu …

CLOTILDA: Bine …Pentru că eu vreau …să pun mâna pe ale tale …

LAURENŢIU(se depărtează ) : Glumeşti , nu ? Pe ..ouăle mele sau pe ţâţe ?

CLOTILDA: La naiba ! Ai şi ouă ? Unde le ţii ?

LAURENŢIU(se ridică în picioare, cu picioarele strânse, râde forţat) : Hai , fugi de aici , glumeaţo , vrei să te răzbuni …

CLOTILDA : Dacă vrei să te uiţi prin telescop , va trebui să faci un efort fizic şi psihic : te uiţi la telescop dezbrăcat gol puşcă , iar eu mă uit la tine !

LAURENŢIU : Eşti nebună ? Cum să mă dezbrac gol , în faţa ta ?

CLOTILDA: Trebuie să mă ajuţi …trebuie să văd un băiat gol !

LAURENŢIU (şmecher) : A, deci , orice băiat , nu neapărat pe mine ? Păi , zi aşa , îţi aduc o revistă cu bărbaţi goi , care arată mult mai bine ca mine şi pozele sunt reuşite !

CLOTILDA: Bine , dar vezi să nu uiţi . Şi să nu zici la nimeni !

LAURENŢIU(după o tăcere lungă) : Arăţi bine , ai mai slăbit …

CLOTILDA: Încerc …, am două prietene cicălitoare , care mă ajută …

P1 şi P2 apar din spatele canapelei .

P2 (se întinde) : Era şi timpul să pomeneşti de noi …

P1: Mie îmi place băiatul , îl simt sincer .

P2: Spune-i să mai slăbească …

CLOTILDA: Ar fi bine să mai slăbeşti şi tu …

LAURENŢIU : Da , da, sigur , de mâine mă duc la aruncat pietre în lac .

CLOTILDA: Ce sport e ăsta ?

LAURENŢIU : Ei , aşa zic eu la înot . Arunc o piatră în apă şi înot după ea , ies din apă ,o arunc din nou , înot după ea …

P2 (bate din palme) : Vai , ce ingenios sport ! Bravo !

CLOTILDA: Unde înoţi ?

LAURENŢIU : Glumesc , unde să înot ? Nu ştiu să înot !(râde)

P2(furioasă) : Ticălosul ! Spune numai baliverne !

P1 : E glumeţ băiatul , e deştept …

CLOTILDA( îl ameninţă) : Ai grijă că nu-mi plac mincinoşii . Mie să-mi spui adevărul .

LAURENŢIU (spăşit,ruşinat) : Iartă-mă . Aş vrea să înot dar abonamentul la bazin e foarte scump …de multe ori n-am nici ce să mănânc acasă . Tata e alcoolic iar mama vitregă are mai mult grijă de băieţii ei , fraţii mei vitregi . Eu dorm pe o saltea roasă , pe holul dinspre bucătărie, fraţii mei nu mă primesc în camera mea …lecţiile mi le fac la bibliotecă , acolo mă primesc că o mai ajut pe bibliotecară să facă curat…(oftează; apoi râde ) Mă descurc eu ! Mai mănânc resturi de chipsuri aruncate de colegii mei , de vreo două ori am căutat şi la tomberon …

Clotildei îi dau lacrimile , îl îmbrăţişează . P2 , impresionată , îl mângăie şi ea . P1 îşi şterge lacrimile , pe furiş .

CLOTILDA( încă smiorcăindu-se, îl ameninţă) : Dacă mă minţi cumva ,…să ştii că o să pun pe cineva să te verifice …, dacă aflu că mă minţi , te arunc din elicopterul lu’ tata !

LAURENŢIU ( speriat) : Chiar ai şi elicopter ?

CLOTILDA (plânge) : Am trei …

LAURENŢIU ( se ridică) : Aoleu , eşti cam bogată pentru gusturile mele …Ce cadou pot să-ţi fac eu de ziua ta ? Tu ai totul !

CLOTILDA: Ai putea să-mi faci cel mai frumos cadou care există …

LAURENŢIU : Care ?

CLOTILDA: Să fii prietenul meu !

LAURENŢIU (îi întinde mîna): De acord . Plec acum . Îmi pare bine că am vorbit , arăţi bine

P1 şi P2 (îi fac cu mâna) : Pa , glumeţule ! Pa , ciao !

P2 (către Clotilda) : Tu , nebunatico , te îndrăgosteşti ? Ţi-am zis eu că o să ţi se întâmple !

CLOTILDA: Eu ? Ce e aia , îndrăgosteală ?

P2 : Aşa , ai roşit …, asta e ! Şi ai înnebunit : cum ai putut să-i ceri să stea gol în faţa ta ?

CLOTILDA: Voiam doar să arunc un ochi , nu mă uitam cu amândoi …

P1 : Ne întoarcem la exerciţiile noastre ? Sau trăncănim până mâine ?

P2 : Stai dragă   , că vorbim lucruri foarte importante !

P1 : Nimic nu e mai important decât sănătatea !

P2 : Ba dragostea e !

CLOTILDA(categorică) : Nu sunt îndrăgostită !

P1 ( calmă) : Perfect ! Să facem sport .

CLOTILDA(nu se apucă de sport) : Nici măcar un pic !

P1 (face o genoflexiune , o invită şi pe ea): Te-am auzit !

CLOTILDA : Şi să nu vă mai aud că vorbiţi despre asta .

P2 : Dragă , nu e bine să nu-ţi asculţi inima …

P1 : Terminaţi flecăreala şi treceţi la treabă !

CLOTILDA : Dar aici nu iubeşte nimeni !

P1 : Dar nici nu face sport ! Gata cu vorba , că vorba multă îngrăşare aduce ! Să schimbăm exerciţiul (îşi întinde mâna stângă sus şi cu piciorul drept îşi atinge mâna) Ne atingem palma cu picorul opus !

CLOTILDA: Eu nu pot să fac aşa ceva , o să cad pe spate …

P2 : Încearcă , promit că n-o să râd !(dar izbucneşte în râs)

P1: Termină cu prostiile , suntem aici ca să o ajutăm .

P2 : Bine , eu ţin mâna mea şi ea să dea cu piciorul ei . E bine ?

P1 : Nu . Fiecare îşi ridică piciorul său la mâna sa ( exemplifică) Haideţi , că eu am făcut deja 3 . Tu , Clotilda , ţine mâna mai jos .

P2 : Atunci o ţin şi eu .

Cele două abia îşi ridică piciorul , să nu se frângă .

P2 : Când ne dai pauză?

CLOTILDA: Mi-e sete , mă deshidratez .

P2 şi CLOTILDA fac deja pauză de apă , beau foarte , foarte încet .

P1 : Acum sărim ca mingea …cu mâinile în şold !(şi sar toate , dar după trei sărituri , podeauna crapă sub Clotilda; se opresc speriate )

P2 : Oooo ! Fata asta e pagubă la casa omului !

CLOTLDA : Oricum voia tata să schimbe parchetul în cameră . . . Parchetul ăsta de bambus nu mai corespunde …înălţimii mele !

P2 : Te cred şi eu…Înălţimea Ta devine periculoasă !(îi face o plecăciune , apoi către P1) Asta înseamnă că şi viaţa mea e în pericol ? Dacă cade pe mine sala Polivalentă mă striveşte !

P1: Stai liniştită , noi suntem rodul imaginaţiei ei , depindem de ea …

P2 : Ba eu sunt independentă ! Nu sunt creaţia nimănui .

P1: Toţi depindem de cineva , suntem creaţia…sau greşeala cuiva !

P2: Bine , bine , deşteapto , dar refuz să recunosc !

CLOTILDA : Ce tot şuşotiţi acolo ?

P2 : Vorbeam că să-ţi aduc aminte să ne duci diseară la telescop …Ştii că abia aştept ,nu ? De când te cunosc aştept …

CLOTILDA: Abia te cunosc de zece zile …

P2 : Eu am senzaţia că te cunosc de-o viaţă !

P1 : Chiar şi eu am senzaţia asta !

CLOTILDA : Voi două aveţi cam multe senzaţii …

P2 : Noi două ne trăim viaţa intens , la toate nivelele !

CLOTILDA : Nu-ţi stă bine când faci pe filozoafa , eşti falsă , prefăcută .

P2 : Eu , prefăcută ? Eu nici n-am timp să mă prefac , mie îmi scapă cuvintele din gânduri ca apa

când deschizi robinetul !

P1: Mai lăsaţi vorba , mai faceţi şi exerciţii …

P2: Dar nu stăm degeaba …

P1: Da , văd că vă aleargă limba în gură ! Hai , zece abdomene !

Clotilda se întinde pe jos , P2 o ţine de picioare , dar când se ridică , cu chiu cu vai ! ,o azvârle pe P2 doi metri ,râsete ; P1 şi P2 o ţin amândouă de picioare, Clotilda se ridică de două ori , dar a treia oară e terminată …

P2: Parcă eşti un tren obosit …

CLOTILDA (n-are putere nici să o ameninţe) : Dacă mă …ridic acum ..la tine …Vezi tu …( se chinuie să se ridice , dar dă pe spate)

P2 (râde) : Aha , dacă …

CLOTILDA : Vin acu ,….(dar nu reuşeşte)

P2 : Hai , mai ai puţin …(către P1) Să mă duc să o împing din spate ?

Se duce în spatele ei şi se chinuie să o urnească în sus . Degeaba . După un timp , Clotilda se ridică şi fuge să scoată cântarul de sub pat .

P1: Nu e o idee bună să te cântăreşti acum …Ar trebui să mai aştepţi o lună …

Clotilda se dă jos de pe cântar , dezamăgită . Îşi dă jos adidaşii şi banderola din cap, se pune iar pe cântar .

CLOTILDA: Am slăbit doar un kg….

P2: E bine , ai dat deja jos 2% din cât trebuie dat jos …Mai ai doar 29 de kg .

CLOTILDA : N-o să reuşesc niciodată !

P1: Ba ai să reuşeşti ! Noi o să stăm aici , cu tine , până reuşeşti !

P2 : Aşa mult stăm ? (izbucneşte în râs) O să mă îngraş , că tot trebuie să-i mănânc proviziile secrete !

SCENA 9

Sus , pe acoperiş , la telescop. E seară . P2 îl mângâie , se învârte în jurul lui .

P2: Vai , ce fin şi lucios este ! Şi rece , ca o stea căzătoare ! Şi ce mare …şi ce greu ! Ce aparat frumos ! Ce tub lung !

P1: Aşa e metalul : rece !

P2 : Mulţumesc că mi-ai arătat telescopul .

CLOTILDA: Păi trebuie să te uiţi aici (îi arată) , prin lentilă …

P2 : Nu trebuie să mă vaccinez înainte ?Am glumit (râde, se uită îndelung …apoi vine în mijlocul scenei , cu ochii şi gura mărite de uimire , nu poate vorbi,şi fuge înapoi la telescop ; după un timp, când poate vorbi) Vai ! Vai ! Sunt pe lună ! Ce frumos este .

P1 : Te porţi ca şi cum de acolo ai venit …

P2 : Aoleu , ce de stele sclipicioase ! Mă dor ochii! Repede , repede , uitaţi-vă acolo (arată cu mâna ,dar nu le lasă la telescop , arată spre cer )Vedeţi cometa aia frumoasă ?Las’ că vă povestesc eu despre ea , dacă nu vedeţi bine …Văd nişte bulgări de zăpadă imenşi , dar ce păcat că sunt murdari şi îngheţaţi , nu ne putem juca cu ei …Pe unde o fi umblat obraznica asta de s-a murdărit aşa ?Vai , şi ce coadă lungă şi prăfuită are . Cred că a luat foc acum sau şi-a ţesut raze de soare în coamă , să fie mai frumoasă ! Auziţi , fetelor (dar fetele s-au retras , e singură)Oare bate vântul tare prin spaţiu ? O fi frig acolo , sus ? Sau soarele încălzeşte stelele dar drumul până la ele , nu ? Oare cu ce combustibil zboară cometa ? Cu gaz stelar ? (îşi cântă )

Cometă , cu motor stelar

Ia-mă sus , cu tine-n zbor

Du-mă-n multe galaxii

Să ne vadă mulţi copii

Să le strig , de acol’ , de sus:

Ia uitaţi unde-am ajuns ! ( râde singură)

SCENA 10

În sufrageria familiei Miraj , la aceeşi masă lungă , aşezaţi , DL. MIRAJ ,îmbrăcat în negru , şi CLOTILDA , îmbrăcată în negru . Pe masă , pe un platou , patru morcovi . O sticlă de apă . ANUŢA , îmbrăcată , în negru , în picioare ,îi priveşte pe cei doi , care au capul plecat şi sunt trişti .

ANUŢA(îndrăzneşte , timid ) : Să mă duc să pun la fiert şi nişte cartofi ? ! Şi un ouşor mititel ?

DL. MIRAJ şi CLOTILDA îşi zâmbesc , îşi iau un morcov , şi încuviinţează la propunerea Anuţei .

CORTINA CADE …

SFÂRŞIT

 

 

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.