Moulin Rouge astăzi…
Săptămâna trecută, mai exact luni seara, au curs valuri de șampanie, în lumina jocurilor de artificii și în ritmuri café concert, mai desuete sau mai îndrăznețe, la celebrul cabaret parizian, fără îndoială unul dintre simbolurile Orașului Luminilor.
Ajuns la venerabila vârstă de 125 de ani, după ce a trecut prin două războaie și câteva revolte care au zguduit lumea, după ce a hrănit imaginația boemilor, snobilor, nobililor și burghezilor, după ce a încurajat, în felul ei, libertatea și eliberarea de tabuuri, Moulin Rouge și-a sărbătorit această cifră rotundă printr-o petrecere zgomotoasă, rememorându-și iute, ca orice mondenă care nu vrea să fie prinsă cu garda jos, trecutul legendar și prezentul încurajator. Ce rămâne din Moulin Rouge?
O anecdotică bogată, împănată cu nume celebre, de la Toulouse-Lautrec la Picasso, de la Edith Piaf la Frank Sinatra, componentă a unei istorii captivantă, în care a fost loc pentru toate: artă autentică și kitsch, joie de vivre și tragedii de proporții, cancan amețitor și promiscuitate, seducția formelor apetisante și seducția banilor, paietele, parfumurile și boala. Moulin Rouge, spectacolul continuă, chiar dacă și protagoniștii, și spectatorii s-au schimbat.
Petrecerea a fost întreruptă de un grup de „sextremiste“ dornice să protesteze împotriva folosirii trupului ca obiect de vânzare. Demonstrantele s-au urcat pe acoperișul clădirii și, deși ploua, au ales varianta topless, expunându-și sânii cu „nu e de vânzare“ în fața trecătorilor. „Cartierele roșii nu mai trebuie să fie, asta vrem să spunem lumii întregi, locuri odioase de divertisment, unde femeile sunt în continuare supuse și exploatate. Nu vom mai tolera ca morile de vânt ale sistemului patriarhal să ne reducă trupul la starea de obiect“, au anunțat protestatarele într-un comunicat remis ulterior.
Moulin Rouge acum un secol…
Spectacolul însă a continuat, la fel ca întotdeauna. La Moulin Rouge, spectacolul nu se termină niciodată. În fiecare dintre 365 de zile ale anului la cabaret au loc câte două reprezentații, de două ore fiecare. Biletele se vând întotdeauna și, conform statisticilor, venitul anual se ridică la 65 de milioane de euro, numărul vizitatorilor ajungând la 600 000 pe an. Cei 450 de angajați se îngrijesc de tot, clienții (în frunte cu chinezii, rușii și americanii) se îmbulzesc să vadă dansatoarele alese pe sprânceană de o fostă balerină, să respire ceva din aerul unor epoci uitate, să se delecteze.
Prins în vârtejul comerțului, locul se descurcă de minune și pe vremuri de criză. Doar a trecut prin războaie și a ieșit cu fruntea sus din tot felul de întâmplări ale istoriei. Feeriile pline de paiete și pene etalează costume strălucitoare și trupuri cât mai goale, în numere de dans, pantomimă și chiar de acrobație. Șampania curge în valuri, la acest capitol, ca la multe altele, nimic nu s-a schimbat. Vedetele mai trec din când în când să susțină un concert, în ultimii ani destul de rar, iar turistul oarecare visează să ajungă măcar o dată acolo, să vadă dacă e într-adevăr ca în filme. Dacă altădată era un vis greu de împlinit, acum visul devine realitate destul de ușor. Deși mare, prețul biletelor e accesibil, iar locurile sunt destule.
„Moulin Rouge își ia energia din istoria ei, din stilul boem din Belle Epoque, din cancanul care a făcut-o celebră la început, de la artiștii care au ajuns aici de-a lungul timpului. În 2014, Moulin Rouge sărbătorește stilul de viață parizian și scrie un nou capitol în istoria ei“, a comentat Jean-Jacques Clerico, proprietarul cabaretului, citat de AFP. Spectacolul merge mai departe, însă, dacă altădată multe întâmplări petrecute la Moulin Rouge făceau imediat înconjurul lumii mondene și nu numai, astăzi interesul a scăzut. Cabaretul e un muzeu cu farmecul și trecutul lui, un muzeu viu, în care lucrurile se schimbă. Totuși, un muzeu.
Print