Revista Yorick a primit la redacție o luare de poziție semnată de criticul de teatru Myra Iosif-Fischmann. Comentariul, pe care-l redăm integral în continuare, oferă explicații despre o reacție publică a autoarei la o discuție purtată pe Facebook, despre cea mai recentă premieră a regizorului Andrei Șerban în România, „Omul cel bun din Seciuan”. În această discuție se vehiculau acuzații de antisemitism la adresa unor elemente din spectacol.
„Îmi exprim în mod public regretul pentru reacția mea pe Facebook, la spectacolul <Omul cel bun din Seciuan>. Deși nu am reușit să văd spectacolul, la lectura unei cronici teatrale și la auzul unor comentarii orale critice legate de utilizarea accentelor etnice țigăneștiși evreiești în reprezentație, mi-am permis un comentariu violent, o reacție promptă, epidermică, de altfel contrarie codului meu deontologic de critic teatral. Recunosc că în contextul actual în care trăiesc în Belgia – și particip la viața Europei de Vest, valul actual de antisemitism și reactivarea holerei, ebolei rasiale – mi-au resuscitat dureroase amintiri din copilăria mea ieșeană, din anii ’40-’50. Pogromul de la Iași, trenurile morții, 29-30 iunie 1941.
În corespondența recentă cu Andrei Șerban, a cărui fidelă admiratoare și partizană sunt, el însuși a recunoscut că intențiile sale benefice de a inciza intoleranțele etnice din România de azi au fost probabil <mult prea subtile>…
În speranța vizionării spectacolului bucureștean (poate în Europa, unde încă nu a ajuns nici excepționalul triptic <Andrei Șerban> montat la Teatrul Maghiar din Cluj – <Unchiul Vanea>, <Hedda Gabler> și <Strigăte și șoapte< – îl rog pe el, inimitabilul regizor care a revoluționat teatrul nostru în anii ’70 și a încântat nenumărate scene ale lumii în ultimele decenii, până azi, să-mi ierte judecata sentențioasă <după ureche> despre ultima sa prezență pe scena bucureșteană”.
Print