Am să încep discuția de pe o bază extrem de nesănătoasă și asta, numai pentru că acest gen de opinie a fost vânturat prin mass-media și pe rețelele de socializare. Imediat ce s-au dat publicității, în urmă cu o săptămână, nominalizările ediției din 2016 a Galei Premiilor UNITER (juriul a fost format din Doina Papp, Cristina Rusiecki și Claudiu Groza), a început să vuiască internetul de opinii pro și contra. Sigur, până aici nimic nou. Așa se întâmplă în fiecare an și e normal să fie așa, câtă vreme aceste premii vor rămâne singurele din domeniul teatru.
Numai că de data asta s-a vânturat mai mult decât oricând ideea de „tinerețe”, care oricum de câțiva ani e supralicitată și transformată în criteriu estetic. Așadar, ca să mă amuz – și puteți face și dumneavoastră încercarea – am calculat media de vârstă a nominalizaților din 2016, la categoriile principale: 43 de ani. Cum mă rodea gândul și remușcarea că anul trecut, când am fost eu însămi în acest juriu de nominalizări, am favorizat „bătrânetul”, am calculat-o și pe cea de anul trecut. Surpriză! Media de anul trecut e chiar un picuț mai scăzută, adică 40 de ani! Liniștită din acest punct de vedere, că nu am favorizat, carevasăzică, „bătrânetul”, zic că această falsă problemă ia deja o amploare pe cât de stupidă, pe atât de îngrijorătoare.
N-am să comentez alegerile juriului, știind din proprie experiență că nominalizările sunt, până la urmă, o negociere între trei gusturi, care uneori nu se armonizează deloc și de aici, tot felul de situații ciudate pentru ochiul privitorului din afară. Un soi de inconsecvență dublată de ideea „hai să mulțumim pe cât mai mulți”, plus legea nescrisă de a-i lua mai puțin în calcul pe cei care au deja un premiu, chit că au făcut o nouă performanță reală. Listele paralele nu-și au sensul, însă absența totală (a se citi „ignorarea”) a câtorva creații remarcabile – pentru că valoarea este vizibilă cu ochiul liber, o știm cu toții, chiar dacă ne ascundem după deget – nu face decât să sape încrederea… Dacă în aceste cazuri – să luăm numai două: „Carousel” în regia lui Andrei Șerban și „Steaua fără nume” în regia lui Victor Ioan Frunză – e vorba despre criteriul vârstă sau despre criteriul „au mai luat”, e și trist, și revoltător. Tinerețea rămâne departe de a fi un criteriu estetic, iar ideea de „proaspăt”, vehiculată și ea intens, capătă în anumite situații conotații amuzante. Cu atât mai mult cu cât în spectacolele sus-amintite sunt extrem de mulți artiști tineri. (Și, cu riscul să mă repet, am să spun că performanța cu totul aparte pe care o face Victor Ioan Frunză cu trupa lui de tineri, de ani întregi, face mai mult pentru teatrul tânăr și proaspăt din România decât toate discuțiile și falsele revolte. Și e păcat că tineri, ca să folosesc și eu acest cuvânt, care fac roluri importante și diverse sunt ignorați din cine știe ce motive, pentru că acest fenomen e unic. E greu să nu observi performanța unei actrițe care joacă în aceeași stagiune Viola în „A douăsprezecea noapte”, Mona în „Steaua fără nume” și Veta în „O noapte furtunoasă”. Poate doar dacă vrei să n-o vezi…)
De fapt, în ultimii ani, a devenit foarte la modă să cauți performanța cu lumânarea în rândul tinerilor. Și afirm asta crezând că da, noile generații au resurse extraordinare, că unii dintre ei chiar fac performanță. Însă o astfel de abordare e nesănătoasă chiar pentru ei, pentru că – dacă tot vorbim despre competiție –, instituie false grile. Și am s-o spun direct: dacă vrei să fii mai bun decât Andrei Șerban, chiar trebuie să fii mai bun decât Andrei Șerban, așa cum el, în urmă cu mulți ani, zdruncina din temelii teatrul tinereții lui, dar valoarea lui cea mai mare nu consta în faptul că era tânăr. Dacă ești „mai bun” decât Andrei Șerban, pentru că-l scoți din competiție, e mai degrabă perdant.
O altă problemă care lucrează, mai nou, în favoarea sau în defavoarea spectacolelor nominalizate, depinde din ce unghi privești, este numărul de spectatori. Dar tocmai pe dos. Și anume, cu cât intră mai mulți spectatori în sală și spectacolul e mai iubit, cu atât are mai puține șanse la nominalizare, ca să se evite ceea ce, cu o sintagmă care acum câțiva ani făcea furori, s-ar numi: „complicitatea gregară” între spectatori și artiști, nu-i așa?
Revenind la lista din 2016, poate ar trebui stabilit mai clar cât anume din premiile și nominalizările UNITER își propun să măsoare performanța – atât cât poate fi ea măsurată obiectiv – și cât își propun să evidențieze niște direcții care funcționează. Pentru că, în acest caz, lucrurile se schimbă radical. Ceea ce e cel mai trist e că de multe ori regizorii tineri n-au cu adevărat curajul de a spulbera convențiile și de a afirma un „altceva”, ci doar se fofilează, făcând lucruri safe și la modă, copiate de multe ori din afară și, în fapt, extrem și dureros de conformiste. Iar în alte cazuri extrem și dureros de manieriste, cu cât sunt mai abitir ambalate în hârtia mototolită a nonconformismului răsuflat.
Print
Excelent articolul.Adevarul e ca s-au nominalizat prietenii, simpatiile si in acest an.Vezi Radu Afrim, care da, chiar nu mai are nimic de spus care sa surprinda, ne-am obisnuit deja cu scenografiile expandate, ada milea, personaje kinky la limita parodiei e.t.c.In rest premii pt.toata lumea, prieteni e.t.c.Nu intelegem de ex.ce cauta Cristi Juncu, nominalizat pt.cel mai bun spectacol sau regie, atat timp cat a facut un spect.in care 3 actori stau in fotolii si discuta!?Si faza cu Unteatru e foarte trasa de coada.Concluzia, asta e…In fiecare an se intampla acelasi lucru, same old story, fiecare critici cu prietenii lui, de asta exista nemultumiri…Si criteriul a fost “tineretea”pt.ca asa s-a vrut “de sus”, altfel probabil ca ieseau cei 4000 de “someri”in strada, care in doi ani, vor deveni, 6000.Iar da, domnul Victor Ioan Frunza chiar s-a reinventat si chiar are o trupa aproape in exclusivitate de tineri, chestie unica in Romania.Ca sa nu mai vorbim despre Andrei Serban care reuseste performanta de a se reinventa la fiecare spectacol, chestie care nu prea se vede la altii, cu mici exceptii.Criticii dupa cate se pare tineri sau batrani din Romania, odata ajunsi in jurii, au aceeasi meteahna, sa-si blagosloveasca amicii cu premii, ca de’, odata esti membru in juriul uniter, barem sa-ti consolidezi relatiile daca tot esti p-acolo…Editia din acest an s-ar putea numi “un premiu pt.fiecare…ziceti merci si scoteti-ne la o masa in oras…”
Impartasesc din plin ideile lansate de acest articol cu privire la nominalizarile UNITER 2016 si care lanseaza o imagine destul de confuza asupra criteriilor cu care se fac aceste nominalizari .
Ceea ce se observa la prima vedere spre deosebire de anul trecut, lucru care il consider foarte important, este parteciparea si luarea in consideratie la adevarata valoare a teatrului din afara Bucurestiului, si care cred ca are performante ridicate chiar daca nu mai ridicate decat cel din Bucuresti(ma refer la Tg.Mures,Iasi,Cluj,Sibiu ecc)Valorizarea teatrului din toata tara poate avea valente importante, iar punerea lor in lumina poate fi si un schimb de experiente artistice intre diferite teatre.
Consider o abordare nesanatoasa ideea de competitie generationala care creeaza griji inutile pentru tinerii artisti,de asemenea ignorarea voita a unor creatii remarcabile numai pentru ca ele au deja o valoare consolidata,numarul de spectatori ca indice de calitate,neluarea in consideratie a unor regizori remarcabili numai pentru ca ei au mai fost premiati si alta data.
Speranta este ca juriul acestui an sa faca corectul compromis intre:valoarea artistica,interpretare si mesajul pe care in contextul socio-politic il poate aduce o opera teatrala.
@Uniterul din gradina
Daca juriul a facut nominalizarile si in baza prieteniilor personale, asa cun ati mentionat Dvs,desi nu stiu pe ce baza se fundeaza aceasta afirmatie este de plans!
trebuie sa fii nesanatos la cap sa spui ca Juncu nu merita nominalizarea ca 3 actori stau pe scaune si discuta. se vede clar ca teatrul nu este pentru oricine.
Draga “spectator”la Juncu asta e “stilul”sau maniera, am vazut cel putin trei spectacole in care actorii cam asta fac, intra, stau, spun textul, fiecare dupa cat il duce talentul si cam atat.Ca la opera, doar ca teatrul e altceva decat opera.Teatru radiofonic, cu voci si actori buni.Ai putea f.bine sa stai acasa sa vezi spect.inregistrat.La spect.asta care dura, atentie, 3 h, am iesit de cateva ori afara cand m-am intors, actorii faceau acelasi lucru, text din fotoliu.Singura performanta reusita, a fost, faptul ca juca Florin Piersic Jr.care n-a mai jucat demult, atat.De fapt, l-au jucat de cateva ori si gata.Piersic jr.era haios, zicea “bag p…”la 3 replici si atat.
Am si eu o intrebare de bun simt.De ce,de exemplu,actrita pomenita in articolul Monicai Andronescu,Nicoleta Hancu,care a jucat la Victor Ioan Frunza trei personaje extrem de reusite, toate trei in stagiunea trecuta,nu a fost nominalizata?In schimb a fost nominalizata Emilia Dobrin,nu avem nimic cu dumneaiei,in regia lui Mircea Iacoban?!
Consimt intru totul la comentariile de mai sus.Un juriu de nominalizari megaoportunist in acest an.Cu o criticareasa prea prietenoasa si darnica cu amicii si un critic provincial, fara personalitate dar megadornic de publicitate.
Minunat acest articol – in special cind faceti calculul de virsta in realitate. Spot on!.
Bune intrebari puse (in respect de valoare , artificialitate, virsta si o competitie deschisa).
In acest an este in special visibil artificialitatea / partizanul acestor premii. Absenta prea clara a citeva productii remarcabile (prea putine into stagiune, ca de obicei) dar toate uitate, in aceasta incercare fortata de a da support o idee ingusta a ‘tinerimi’.
O incercare admirabila – dar prost realizata, cind reduci competitia artificial ca sa creezi o lista ‘protejata’ si ingusta – nu ajuti pe nimeni cind creatile de virf sunt scoase din consideratie.
Tot aduce aminte cit de putine sunt forumurile de teatru, si cit de putine sunt premiile nationale pt acesta arta . Impresia este ca prea multa pressiune este pusa la singurul forum national (unde selectia e prea ingusta si variaza asa de mult, de la an la an ) .
Alternative Premii Nationale de teatru ar trebui sa existe (premiile Criticilor, premiile audientelor/populare etc. – cum sunt in alte societati cu un eco-system teatral mai bine format). Ei aduc alternative voci de support (nu doar mici festivaluri cu mini-premii) – differitelor colturi din eco-systemul teatral (daca sunt bine promovate).
Pina la urma, premii nu prea inseamna mare lucru – nu fac artisti mai buni – dar pot sa ajute, pe deoparte, in marketing, in PR si sunt un support creativ, unora (si pt asta trebuie sa avem mai multa varietate in premiile care exista – cu profiluri diferite / de la diferiti originatori )
Anul acesta – Uniterul apare ca un fel de ‘Grupa B de calitate – ‘Hai sa gasim si alti, mai tineri’ (cu toate bune intenti)’
Daca pana si in teatru exista probleme de acestea care implica imoralitatea alegerilor,cumetriile,favoritismele, aranjamentele,inseamna ca situatia e un foarte grava.Ar trebui ca oamenii care se indeletnicesc cu aceasta activitate care candva avea o anumita noblete sa fie un model nu sa semene intr-atat cu mizerabila clasa politica.
Pe bune acum, care tineri? Afrim are 50 de ani, Juncu peste 50, Dorina Chiriac, Florin Piersic jr.peste 45.OK-Afrim crede ca e inca “tanar si neanteles”sau cel putin inca mai joaca, pozeaza in rolul asta care il face sa fie cel putin ridicol…E institutionalizat si vechi deja…din toate punctele de vedere.
Anul trecut se punea problema modificării regulamentelor. Un nou mod de jurizare. Ce s-a întâmplat de in acest an dezastrul a ajuns la cote de “liga amatorilor”? Cum să certifice valoarea Claudiu Groza şi Cristina Rusiecki? Prin ce s au remarcat cei doi ca sa-l judece pe Andrei Serban? Mai rămânea să fie pus pe lista nominalizaților Gabriel Fătu. Cum sa nu vezi spectacolul lui Goga de la Iasi şi ce rol superb a facut Teodor Corban in el? Cum sa pui pe lista o dramoleta ca Femeia perfectă în regia lui Marius Bodochi şi nici sa nu nominalizezi spectacolul de televiziune atat de complex ca Salonul nr.6? Cum sa nu apreciezi valoarea spectacolului creat de Ana Margineanu de la Teatrul Mic Anul disparut. 89 ? Cum să treci cu vederea ce a facut Richard Bortnovski în aceasta stagiune? Of asa ma apuca un dor sa injur….
Chiil prieteni. Uniterul nu conteaza. Va agitati degeaba pe aici ca nu-i pasa nimanui. Oricum, foarte obiectiv articolul in conditiile in care aici in josul paginii singurul program teatral e cel de la Centrul Cultural Balcescu, baza artistica a domnului Frunza. Asa ca…na, ce sa mai vorbim. Tabere si tabere. Dar repet. Nimanui nu-i pasa.
Draga Alex Bogdan, in revista Yorick sunt periodic parteneriate media cu diverse teatre din Romania si cu diverse proiecte. In anumite conditii (financiare sau de alt fel) se poate face reclama. De-a lungul timpului, au fost parteneriate verificabile cu Teatrul German din Timisoara, cu centrul Reactor din Cluj, cu spectacole de la Teatrul Mic etc. In acest moment exista un parteneriat in desfasurare cu trupa lui Victor Ioan Frunza. Parteneriatele media nu au nimic de-a face cu continutul editorial si cu opiniile membrilor redactiei, lucru, de asemenea, verificabil in timp. Multumim pentru opinie!
toate aceste reactii nu sunt altceva decat o dovada clara ca s-a mers prea departe cu erorile intentionate sau neintentionate in acest an.nu au de-a face nici cu ‘taberele’nici cu alte chestii.au de-a face cu logica si cu bunul simt.trebuie doar sa cantaresti situatia putin.sunt niste chestiuni evidente in neregula care sar in ochi cum ar fi favorizarea (pe fata) a anumitor pretendenti.
Am citit lista cu nominalizari, articolul si raspunsul cvasi-oficial din Trackbacks. In mod cert obiectivitatea in arta este o gogorita suficienta. E clar ca vor exista mereu diferente de opinie dictate de gusturi si preferinte filtrate printr-o subictivitate ponderata. Nu aici e problema. Ci in asumarea bolnava si tantosa, motivata de criterii aberante. Titlul voit-bombastic “Nu m-au interesat spectacolele bune, ci acelea speciale!” cu tot cu semnul de exclamare de la final denota sfidare si impaunare adolescentin-teribilista. Patologia este speciala, malformatiile sunt speciale… special inseamna diferit. Daca specialul nu este si “bun” poate fi orice si atunci reperele si criteriile devin periculos de laxe si relative. E stupid. Si mai inteleg ca profesionalismul e un criteriu desuet. Asta se vede cu ochiul liber pe scene. Susa si teatrul caldut-corect sunt la putere. Iar acum avem si un Juriu care profita de autoritatea sa si ca nu e important sa iti faci bine meseria. Doar sa fii special. E foarte special ca Rodica Popescu Bitanescu scrie si regizeaza spectacole. Sa o nominalizam, zic. Si as mai avea niste curiozitati: Ce e asa special la “Vestul singuratic”?, mai ales din punct de vedere regizoral? Cine joaca rolul principal masculin in “Intre noi e totul bine”? Cine joaca rolul principal feminin in “Anul disparut.1989”? Hai sa fim seriosi! Nominalizarile s-au impartit frateste, politically correct, umanitar, reparatoriu si capro-varzist, in limitele subiectivitatii acestor trei oameni si nu a altora. Asta e tot. Si nu e nimic special in asta.
Trist ca in teatru exista asemenea situatii.Dar asa ca mirean intreb si eu.Cum sa spui ca “Nu m-au interesat spectacolele bune, m-au interesat cele speciale!”Este de noaptea mintii…
Am fost si eu sa vad spectacolul de la Unteatru.Nimic deosebit.Am fugit dupa 30 min.sa prind ceva la Act.Chiar,ce se intampla cu teatrul Act?De ce lipseste?
Pai daca asa sta treaba stiu deja cine i-a premiile mari.Pun pariu pe oricat.Nici nu ma uit.TNB si Radu.Oricum in aceasta situatie,mai bine asa decat altfel.Concursul asta cu premii e la fel tombola jandarmului din D’ale carnavalului
Ce dracu va mirati asa copii?Si-au promovat prietenii pe fata si Rusiecki si Groza.Afrim si Juncu.Nu are treaba cu criteriile valorice.Dezmeticiti-va!Suntem in Romania,ce dracu!Sau credeti ca teatru e vreo oaza!Nu!Se intampla chestii mai pidosnice decat intre politicieni.Sa nu uitam ca teatrul se face pe bani.Uneori multi.Asta e miza!Si orgoliul.Oricum,niciunul dintre regizorashi astia infometati de premii nu vor ajunge si n-au ajuns la performantele domnului Andrei Serban (in toata lumea)